SRI si SIE, concurs de prestidigitatii   septembrie 30th, 2013

SRSFaimosul deputat, Sebastian Ghita, este membru in Comisia de control SRI. Si omul de casa al premierului Victor Ponta. In plus, prin intermediul Romania TV, postul de televiziune pe care il patroneaza, domnia sa este unul dintre cei mai importanti beneficiari ai campaniei de propaganda platita, desfasurata de Gold Corporation, in afacerea Rosia Montana. Mi-l si imaginez pe acest domn, caruia apropiatii ii spun Sebi, ce comportament ar putea avea el in fata reprezentantilor SRI, chestionati in legatura cu secretele clasificate legate de proiectul minier. Extrapoland, la fel stau lucrurile si in cazul celeilalte comisii. Si a celorlalti “colegi”.

Nu intamplator, de ani de zile, cele doua Comisii de control ale activitatilor SRI si SIE poarta pecetea presupunerii ca, de fapt, membri acestora se afla sub controlul organizatiilor inteligente. Si nu invers. Prin urmare, hai sa admitem ca totusi, acum, pentru prima data in ultimii douazeci de ani, are loc o inversare de roluri. Sa spunem ca domnul Ghita, impreuna cu alti domni Ghita, uita ca ii este dator financiar proiectului si, in acelasi timp, moral premierului. Si devine, impreuna cu toti ceilalti, intransigent. Si ii bombardeaza Ghita pe reprezentantii SRI, iar “colegii” lui Ghita pe reprezentantii SIE cu intrebari taioase pentru a afla daca nu s-au petrecut fapte necurate, in trecutul mai mult sau mai putin apropiat, vizand coruperea unor demnitari locali si centrali, a unor functionari publici pentru obtinerea unor aprobari de explorare si exploatare ori in scopul largirii perimetrelor. Sau daca nu exista cumva probe ca o serie de butaforii, cum ar fi de exemplu cele de conservare arheologica, ar fi fost de multe ori supraevaluate, fara ca reprezentantii Guvernului sa remarce acest lucru. Si cum se face ca statul roman, dupa ce ca a cedat tot ce a cedat, plus 85 la suta din actiuni, s-a mai trezit si dator vandut cu circa jumatate de miliard de Euro catre Gold Corporation.

Sa mai admitem ca, rapunzand cinstit intrebarilor preavigilentilor si preaindependentilor membrii ai Comisiilor de control, mai marii SRI si SIE denunta si combinatiile incorecte savarsite in jocul de bursa de la Toronto din care s-au infruptat si cativa mahari politici de la Bucuresti. In fine, sa mai presupunem ca solicitarilor venite din partea autoritatilor americane si europene catre DNA le-au raspuns pozitiv si cele doua servicii, furnizand date despre eventualele matrapazlacuri financiare pe care miliardarul Benny Steinmetz le-a facut, impachetandu-i in bani pe unii demnitari de la Bucuresti dupa modelul utilizat in statele africane.

Admitand toate aceste neobisnuite ipoteze, suntem convinsi ca membrii celor doua Comisii de control, dotati cu certificate ORNISS care atesta ca vor ramane cu gura pecetluita, vor primi informatii absolut uluitoare. Ce vor putea face acestia? Conform angajamentelor asumate, ei au cel mult dreptul sa vorbeasca intre ei. Sa planga unul pe umerii celuilalt. Nici macar supervanjosul deputat, Sebastian Ghita, nu isi poate permite sa ii sopteasca, in ceas de seara, prietenului sau, Victor Ponta, ce anume adevaruri cutremuratoare a aflat. Cu atat mai putin membrii acestor Comisii le pot impartasii colegilor lor din Comisia parlamentara speciala, nedotati cu certificate ORNISS, despre ce este, de fapt, vorba.

Rezulta, prin urmare, ca disponibilitatea sefilor serviciilor secrete de a devoala la nivel parlamentar informatii pretioase despre proiectul Rosia Montana reprezinta doar o scamatorie.

Sursa: CorectNews

Atat comentariile, cat si ping-urile sunt inchise.

Un comentariu

septembrie 30th, 2013 at 18:23
Marian Nicolae spune:

Victor Ponta accelerează vânzarea ţării
Виктор Понта

de Valentin Mândrăşescu
http://romanian.ruvr.ru/2013_09_30/Victor-Ponta-accelereaza-vanzarea-tarii-6499/

Unul dintre angajamentele ilogice incluse în scrisoarea de intenţie către FMI ţine de vânzarea majorităţii pachetelor de acţiuni deţinute la companiile de stat. De obicei, programele de privatizare sunt impuse ţărilor care cer credite mari, însă România nu cere un nou credit de la Fondul Monetar Internaţional. De ce insistă guvernul USL să vândă ce a mai rămas din proprietatea statului?

Vânzarea companiilor de stat în locul „decăpuşării” acestora este de fapt o recunoaştere a incapacităţii manageriale a guvernului. Existenţa unor companii de stat performante care operează în alte ţări arată că forma de proprietate nu este un factor decisiv pentru determinarea eficienţei unei companii. Guvernul Ponta va obţine bani din vânzarea companiilor, dar aceşti bani vor fi cheltuiţi, iar statul va pierde surse de profit, fără a avea posibilitatea de a le recupera în viitor.

Mai gravă decât pierderea veniturilor este pierderea controlului asupra unor companii-cheie care determină climatul economic. Trecerea companiilor energetice în proprietate privată, cuplată cu îndeplinirea calendarului de liberalizare a preţurilor la energie electrică şi gaze naturale pentru consumatori industriali şi casnici, garantează creşterea inflaţiei, creşterea costurilor de producţie pentru companiile româneşti şi reducerea veniturilor disponibile ale populaţiei din cauza creşterii costurilor la întreţinere.

Ce guvern îşi poate dori aşa un viitor pentru ţara pe care o conduce?
În contextul crizei economice globale, toate statele caută modalităţi de stimulare economică. Una dintre metodele cele mai sigure de creştere a economiei şi a atractivităţii investiţionale este reducerea sau îngheţarea tarifelor la energie şi gaz. România se îndreaptă spre creşterea tarifelor. Această creştere ar fi fost parţial justificată dacă statul obţinea mai mulţi bani din tarife, dar privatizarea companiilor de stat face în aşa fel încât economia să fie strangulată, urmând ca profiturile rezultante să ajungă în conturile „investitorilor strategici”.

Dacă strategia economică a guvernului USL se rezumă la sloganul „să vindem ce mai poate fi vândut”, atunci USL nu are viitor politic, iar România nu are viitor economic.

Notă:
Toate informaţiile prezentate în articol aparţin autorului.
Postul de radio Vocea Rusiei nu răspunde pentru ele.

Valentin Mândrăşescu