Prietenul prietenului si prietenul dusmanului   martie 19th, 2014

SRSPot admite ca, uneori, chiar si cu o frecventa mai mare, este valabil perceptul conform caruia prietenul prietenului meu este si prietenul meu. Sau, in sens opus, ca dusmanul prietenului meu este si dusmanul meu. Sau prietenul dusmanului meu este, de asemenea, dusmanul meu. Numai ca, in realitate, lucrurile nu stau tocmai asa. Sau nu stau intotdeauna asa. Si avem nenumarate exemple in care, utilizandu-se ca premisa regulile de mai sus, se comit erori evidente. Mai ales in politica.

Ma voi gandi, in cele ce urmeaza, la prietenii sau dusmanii unor personaje politice de prim rang, cum ar fi Traian Basescu, Crin Antonescu, Victor Ponta ori chiar Calin Popescu Tariceanu si Adrian Nastase. Daca aplic in mod automat oricare dintre regulile expuse mai sus, voi descoperi cu uimire ca, cel putin in privinta mea, numarul exceptiilor este suficient de mare pentru a demonstra inconsistenta stampilei care ar putea fi pusa pe una sau alta dintre relatii. De exemplu, demult de tot, cand aveam sentimente de prietenie fata de Traian Basescu – acum ma indoiesc ca viceversa era valabila –, dusmanul numarul unu al acestuia era Adrian Nastase. Adrian Nastase fusese coleg cu mine la Liceul „Sfantul Sava” din Bucuresti si apoi la Facultatea de Drept. Aveam relatii de amicitie care cred ca, intre timp, cu trecerea anilor, s-au transformat in relatii de prietenie. Dar domnul Nastase a ales sa faca parte dintr-un partid politic de stanga. In timp ce eu am fost intotdeauna de partea liberalilor. Si nu am ascuns acest lucru. Am facut acestui partid, fac si voi face servicii mult mai mari decat Partidul National Liberal mi-a facut mie vreodata, imi face sau va fi capabil sa imi faca. Acest, hai sa-i spunem, detaliu de natura ideologica nu a constituit insa o bariera fundamentala in relatia mea cu Adrian Nastase. De cate ori insa s-a pus problema optiunii, am optat in mod cinstit pentru alternativa de dreapta. Si Nastase stie acest lucru. Nu a avut niciodata vreo indoiala asupra modului in care voi reactiona. O posibila dilema a aparut si s-a acutizat atunci cand conflictul intre Adrian Nastase si Traian Basescu nu a mai putut fi tinut sub control. Nu era doar un conflict ideologic. Pentru ca, in definitiv, in 2004, si unul si altul faceau parte din partide de stanga. Chiar daca Basescu se aliase cu liberalii. Conflictul atinsese cote personale. Un nivel extrem de periculos, atunci cand vorbim de doi oameni politici puternici. Fiind prieten cu Traian Basescu, nu am fost nicio secunda dusman al lui Adrian Nastase. Nici macar atunci cand am votat, la prezidentiale, in favoarea primului. Nici chiar atunci cand ziarul Ziua, pe care il conduceam, il sustinea pe Basescu. Deci iata ca prietenul dusmanului nu era neaparat dusman.

Nici mai tarziu, cand s-a ajuns la un conflict deschis intre Traian Basescu, in calitate de presedinte tocmai ales, si Dinu Patriciu, unul dintre liderii importanti PNL si proeminent om de afaceri, nu am avut un alt fel de comportament. Relatiile cu fiecare dintre cei doi, atata timp cat Traian Basescu nu a trisat, erau de asa natura, incat nu ma determinau nici sa fiu duplicitar si nici sa insel vreuna dintre parti. Poate doar Traian Basescu, care ii judeca pe oameni dupa propria scara de valori si in functie de propriul sau comportament, sa-si fi imaginat ca relatia mea foarte apropiata cu Dinu Patriciu poate conduce la un comportament de-al meu pervers fata de domnia sa.

Am sustinut USL. Mai mult chiar, desi ma consideram liberal din 1990, m-am inscris in acest partid determinat fiind de aparitia USL si de programul politic generos care se contura. Desi, in mod firesc, eram mai apropiat de Crin Antonescu, pe care, de altfel, il cunosteam de peste cincisprezece ani, nu am incercat niciun moment – evident, pana cand nu s-au petrecut lucruri grave – sa il incarc pe presedintele PNL cu informatii negative legate de biografia si conduita domnului Victor Ponta. Pot spune mai mult decat atat, si anume ca puteam sa am sentimente amicale, daca nu chiar de prietenie, fata de Victor Ponta, in ciuda faptului ca acesta a fost, este si probabil va fi prieten la catarama cu un personaj pe care eu unul il socotesc malefic si care se numeste Sebastian Ghita. Nici in acest caz prietenul dusmanului meu nu a devenit dusmanul meu. Iar eu, la randul meu, nu am avut o atitudine dusmanoasa fata de Victor Ponta, pornind de la simplul considerent ca acesta este prieten cu Sebastian Ghita.

Din 1990 il cunosc si il stimez in mod deosebit pe Calin Popescu Tariceanu. Intre noi se poate spune ca este ceva mai mult deca o relatie de amicitie. Ne-am vizitat reciproc si chiar am petrecut unele vacante impreuna. Intotdeauna ne-am inteles bine. Ceea ce nu inseamna ca trebuie sa il urmez in tot ceea ce acesta face. Tariceanu, ca om politic, a ales sa stea langa Victor Ponta. Eu am optat, fara nicio ezitare, sa raman alaturi de Partidul National Liberal. In acest moment, intre Tariceanu si Antonescu puntile s-au rupt definitiv. Sunt adversari si chiar dusmani politici. In plan personal, pot avea relatii normale cu fiecare in parte, fara a ma teme ca, fiind prietenul dusmanului unuia dintre cei doi, ma transform, la randul meu, in dusman.

Am preferat, pentru a imi sustine teza, sa folosesc strict exemple personale. Oricand insa pot fi utilizate si alte exemple. Important este sa intelegem, daca vrem sa facem estimari corecte si analize bune, ca relatiile dintre oameni in general si dintre oamenii politici in special nu sunt de tip binar. Ele nu pot fi judecate doar in alb sau negru. Nu li se poate pune o asemenea ștampila, la fel cum contrariul, generat de un comportament uman nuantat, nu inseamna nicidecum relatii de cumetrie. Asa cum unii talibani sustin.

Sursa: CorectNews

Atat comentariile, cat si ping-urile sunt inchise.

Un comentariu

martie 19th, 2014 at 22:31
Marian Nicolae spune:

Doamna ministru Ioana Petrescu a invatat atatia ani la Harvard numai ca sa stie cum sa-i fure pe romani mai bine ????
—————————————————————————————————————————
Ioana Petrescu, ministrul Finanţelor, promovează proiectul de lege prin care românii de rând nu mai au dreptul să facă tranzacţii în numerar de peste 2.000 de lei

Postat la: 19.03.2014 – 21:38 | Scris de: Niki Florescu, http://www.ziuanews.ro/dezvaluiri-investigatii/ioana-petrescu-ministrul-finantelor-promoveaza-proiectul-de-lege-prin-care-romanii-de-rand-nu-mai-au-dreptul-sa-faca-tranzactii-in-numerar-de-peste-2-000-de-lei-117123

Ioana Petrescu, ministrul Finanţelor, promovează proiectul de lege prin care românii de rând nu mai au dreptul să facă tranzacţii în numerar de peste 2.000 de lei

Ministrul Ioana Petrescu dorește elaborarea cât mai rapidă a legii împotriva plăților în numerar

• Solicităm ministrului să ne spună care este cifra vehiculată de lobby-ul sistemului bancar

Sub acoperirea unei așa-zise lupte anticorupție, noul ministru de Finanțe, Ioana Petrescu, încearcă să promoveze proiectul de lege prin care românii de rând nu vor mai avea dreptul să facă tranzacții în numerar peste limita de 2.000 de lei.

Proiectul, aberant din mai multe puncte de vedere, gândit de fostul ministru Chițoiu, în prezent cercetat penal în legătură cu anumite fapte de corupție ale soției sale, nu-și regăsește ecou decât în Italia, o țară mai coruptă decât Mafia. Trecând peste faptul că România nu este pregătită nici măcar să facă tranzacții uzuale prin mijloace moderne de plată, acestea desfășurându-se cu succes doar în orașele mari și nicidecum acolo unde trăiește majoritatea românilor și anume la țară, românul va născoci cumva o modalitate de a eluda această prevedere aberantă. În Italia, de exemplu, ca să nu depășești acest plafon, bonurile de casă care ți se remit, pentru, să zicem, o sumă ce depășește 1.500 de euro, vor fi împărțite în trei, în așa fel încât fiecare bon să fie legal, deși suma plătită în cash este peste plafonul prevăzut în lege. Se dovește încă o dată că orice ministru care este pus în funcție, oricât de deschis ar părea și de liberal în viziunea financiară și economică, se poate transforma brusc într-un rechin.

Nu încercăm să-i facem un proces de intenție ministrului Petrescu, dar am fi curioși să știm la ce cifră se ridică lobby-ul băncilor în promovarea acestei legi, pentru că unicul beneficiar al acestei deșănțate gândiri fiscale este sistemul bancar. După adoptarea acestei legi, fiecare român va scoate din buzunar, e drept, o sumă mică, dar o va face constant și, pe nesimțite, cu mii și mii de miliarde de bănuți va îngrășa porcușorul bancar.

Fragmentarea plăților, interzisă

Potrivit proiectului de lege, nicio persoană fizică sau juridică, nicio întreprindere familială, persoană fizică ce desfășoară activități în mod independent, asociere sau altă entitate fără personalitate juridică și niciun liber profesionist nu poate plăti sau încasa, în numerar, într-o zi, mai mult de 2.000 de lei/persoană. Plafonul limită se aplică inclusiv în cazul restituirii împrumuturilor sau cesiunilor de creanțe, dar și în ceea ce privește facturile stornate, aferente bunurilor returnate sau serviciilor care nu au fost prestate. Pe de altă parte, în cazul în care o persoană vrea să facă mai multe plăți cash în aceeași zi către mai mulți beneficiari, nu are voie să depășească plafonul de 5.000 de lei, ceea ce înseamnă că două persoane pot primi maximum câte 2.000 de lei, iar o a treia 1.000 de lei. Proiectul de lege interzice inclusiv fragmentarea plăților în numerar, efectuate într-o zi către furnizori, pentru facturile care depășesc plafoanele limită stabilite.

Persoanele fizice care transferă dreptul de proprietate, indiferent că este vorba de bunuri, drepturi, servicii sau acordarea/restituirea de împrumuturi, trebuie să respecte plafonul zilnic de 10.000 de lei pe tranzacție, în numerar. Totuși, există o excepție, anume contravaloarea achizițiilor de bunuri imobile și autovehicule, care se pot achita doar prin instrumente bancare.

Magazinele de tip Cash&Carry vor putea plăti/primi de la/către o persoană maximum 10.000 de lei zilnic, în numerar.

Amenzi usturătoare pentru neascultători

Cei care încalcă prevederile legale vor suporta „sancțiuni drastice”, după cum anunță chiar inițiatorii legii: amenzile vor fi 25% din suma încasată/plătită, dar nu mai puțin de 100 de lei. Însă cei care acordă orice avantaje persoanelor care vor să primească/plătească în numerar o sumă de bani mai mare decât plafonul stabilit sunt sancționați cu amenzi între 3.000 și 4.500 de lei. Ceea ce i-a determinat pe oficiali să înăsprească sancțiunile față de cum erau prevăzute anterior este un raport al Comisiei Europene, în care se precizează că „România se confruntă cu fenomene evazioniste prin intermediul societăților fantomă” și că, deși legislația fiscală prevedea un prag de 5.000 de lei către o persoană juridică în cazul tranzacțiilor în numerar, sancțiunile „sunt foarte rar impuse”.

Excepții de la plafonare

Plafoanele-limită sunt exceptate însă în cazul depunerilor în conturile deschise la instituțiile de credit, cheltuielilor de deplasare în interes de serviciu, achitării impozitelor, taxelor, contribuțiilor, amenzilor și a altor obligații la bugetul de stat, retragerilor de numerar din conturi deschise la bănci pentru plata salariilor, dar și în ceea ce privește sumele eliberate de ATM-uri.

Lupta cu morile de vânt

În „Expunerea de motive” a proiectului de lege se arată că promovarea acesteia este determinată de necesitatea reducerii evaziunii fiscale, a acțiunilor de spălare a banilor și a economiei subterane prin creșterea gradului de utilizare a cardurilor, în detrimentul numerarului.

Se face referire și la recomandările Comisiei Europene privind limitarea utilizării plăților în numerar și înăsprirea sancțiunilor pentru cei care nu respectă această prevedere legală. „Având în vedere că eforturile pentru combaterea evaziunii fiscale trebuie să fie susţinute, prezentul proiect de act normativ urmăreşte dezvoltarea instrumentelor de verificare a realităţii operaţiunilor economice, evidenţiate în documente de livrare/achiziţie, prin urmărirea fluxurilor băneşti, precum şi întărirea disciplinei financiare, ca important instrument de combatere a evaziunii fiscale şi a fraudei fiscale, prin stabilirea unei trasabilităţi a fluxurilor băneşti prin operaţiuni bancare”, se arată în documentul precizat.

Mugur Isărescu, împotriva plafonării

Guvernatorul Băncii Naționale Române a declarat, în ciuda motivelor invocate de miniștri, că economia neagră, evaziunea și spălarea de bani există în multe state, însă el nu cunoaște „țări în lume unde să nu se mai facă plăți cash”.

„Drumul spre iad este pavat cu intenții bune. Nu cunosc țări în lume unde să nu se mai facă plăți cash, deși problema economiei gri și a spălării banilor apare în multe state (…) Am văzut că se penalizează cumpărarea de teren cu numerar. Să-mi spună cum reușim să aducem un biet bătrân cu 2.000 de metri pătrați să-l aducem la bancă, să-i facem cont, să parcurgă toate procedurile de cunoaștere a clientului”, a spus Isărescu.

Fierul vechi, vândut prin bancă

Anglia s-a confruntat, în special până în 2012, cu o problemă delicată cauzată de hoții de fier vechi, care au prădat bisericile, memorialele de război, au cufundat sate în întuneric și au furat bucăți din infrastructura feroviară și sculpturi valoroase. Din această cauză, oficialii britanici au decis interzicerea tranzacțiilor în numerar în contextul comercializării fierului vechi, precum și aplicarea unor amenzi usturătoare de minimum 1.000 de lire sterline pentru cei care încalcă această prevedere.

Mai multe instituții bancare din Anglia limitează retragerea cash într-o zi la 2.000 de lire sterline. În același timp, dat fiind faptul că toate salariile celor care lucrează în Marea Britanie sunt plătite pe carduri, în cazul în care o persoană este descoperită că are o sumă mare de numerar asupra sa pe care nu o poate justifica prin chitanțe bancare, polițiștii pot să-i confiște, până când se face dovada provenienței banilor.

Limitarea numerarului de la 5.000 la 3.000 de euro, în Belgia

Oficialii belgieni au decis, în 2012, limitarea plăților cash de la 15.000 de euro la 5.000 de euro. Măsura a avut drept scop combaterea spălării banilor, după cum anunța secretarul de stat responsabil cu măsurile anti-fraudă, John Crombez. „Cu cât este mai mare suma, cu atât crește riscul plăților frauduloase. Prin transfer bancar, ai dovada tranzacției pentru plățile cash”, a spus acesta. Începând cu ianuarie 2014 însă, autoritățile din Belgia au luat o nouă decizie, anume limitarea plăților în numerar la 3.000 de euro, măsură aplicată și în prezent.

Plățile cash din Italia, limitate la 1.000 de euro

În Italia, folosirea numerarului în detrimentul cardurilor bancare reprezenta una dintre principalele forme de evitare a taxei pe valoare adăugată și de ascundere a averii. Totodată, evaziunea fiscală se ridica la 120 de miliarde de euro anual. Acestea au fost principalele două motive pentru care autoritățile italiene le-au interzis rezidenților, la sfârșitul anului 2011, plata în numerar a cumpărăturilor ce depășesc 1.000 de euro. În același timp, italienii care își achiziționează, într-o singură zi, bunuri de peste 3.600 de euro sunt obligați să prezinte numărul de identificare. „Avem nevoie de revoluționarea gândirii italienilor”, a spus, în momentul implementării acestor măsuri, premierul Mario Monti. Anterior limitării plafonului de cumpărături prin plăți în numerar la 1.000 de euro, rezidenții italieni puteau să plătească până la 5.000 de euro cash.

Unicul stat din SUA care a impus restricții la tranzacțiile cash

Autoritățile din Louisana au decis, la sfârșitul anului 2011, interzicerea plăților în numerar pentru tranzacțiile second-hand. Cu alte cuvinte, toți cetățenii sau toate companiile care cumpără un imobil, autoturism, mobilă sau orice alt bun la „mâna a doua” trebuie să-l achite prin bancă, fie că folosesc un cec, un ordin de plată sau virament bancar. De asemenea, măsura se aplică și în cazul patronilor de magazine second-hand, care pentru orice lucru pe care îl achiziționează spre a-l vinde mai departe trebuie să facă plata cu ajutorul instrumentelor bancare. Oficialii din Louisana au declarat că scopul principal pentru care a fost adoptată respectiva lege constă în identificarea mult mai ușoară a hoților, de la cei care fură cupru, până la cei care fură televizoare sau autoturisme. În momentul în care plățile se fac prin bancă, se poate urmări circuitul unui bun, de la primul beneficiar și până la cel din urmă.

Aur și argint, achiziții doar prin bancă

Autoritățile franceze au decis, anul trecut, reducerea sumei care poate fi plătită cash la o tranzacție desfășurată pe teritoriul Franței de la 3.000 de euro, la 1.000 de euro, în cazul rezidenților. În același timp, turiștii sau cei care nu îndeplinesc calitatea de rezident pot plăti în numerar doar 10.000 de euro, față de 15.000, cât era până în 2013. Tot în Franța s-a adoptat, la sfâșitul anului 2011, o măsură prin care s-au interzis plățile în numerar de peste 450 de euro, pentru cei care achiziționează metale sau obiecte confecționate din ele, fie că este vorba de cupru, oțel sau chiar aur și argint. Autoritățile pariziene au declarat că scopul principal îl reprezintă combaterea evaziunii fiscale rezultate din furtul de metale, vândut ulterior în special companiilor de construcții. Marea nemulțumire a fost însă cauzată de limitarea plăților în numerar pentru obiectele din aur sau argint la 450 de euro, fie că este vorba de lingouri sau bijuterii.

Obiecte de lux plătite cash? 15 ani de închisoare!

Una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă autoritățile din Mexic în domeniul evaziunii fiscale este cauzată de banii proveniți din contrabanda cu droguri. Felipe Calderon, fostul președinte al Mexicului, a decis, în 2010, interzicerea achizițiilor în numerar a proprietăților imobiliare. Totodată, Calderon a anunțat limitarea plafonului de cumpărături cu bani gheață la 100.000 de pesos, respectiv 7.500 de dolari, în cazul vehiculelor, bărcilor, avioanelor sau altor bunuri de lux. Toți cei care încalcă legea riscă până la 15 ani de închisoare.

Până la acel moment, trei sferturi dintre plățile efectuate pe teritoriul Mexicului erau în numerar. Traficanții de droguri din Statele Unite spălau banii în Mexic, unde, până la implementarea celor două măsuri, autoritățile nu aveau niciun control asupra sumelor provenite din contrabandă. Astfel, anual, în Mexic se „spălau” între 18 și 39 miliarde de dolari, obținute din traficul de droguri făcut în SUA.
1.500 de euro, suma maximă în numerar în insulele grecești

Autoritățile elene au decis ca, începând cu 1 ianuarie 2011, orice tranzacție făcută între o persoană fizică și o companie, sau între companii, ce depășește 1.500 de euro și care a fost plătită în numerar, să fie ilegală. Plățile peste acest plafon se pot face doar prin carduri de credit sau debit. Măsura a făcut parte dintr-o întreagă serie de implementări fiscale, decisă de oficialii din Grecia în cooperare cu Uniunea Europeană, într-un context economico-financiar dificil pentru statul elen. Prin limitarea plafonului de cumpărături în numerar la 1.500 de euro și adoptarea unei noi reforme fiscale, autoritățile elene declarau, la acel moment, că gradul de colectare va crește la 800 milioane de euro.

Limitarea plăților cash, dificilă în Rusia

Reprezentanții Ministerului Finanțe din Rusia au hotărât, în 2012, ca toate salariile să fie virate în conturi bancare, tranzacțiile în numerar să fie limitate, în scopul sporirii performanței fiscale și asigurării fluxului de bani, în contextul în care economia neagră reprezenta 30% din PIB. „Cota de numerar este de 25% din stocul de bani al Rusiei. În alte țări dezvoltate, această pondere este de 7-10% și aproximativ 15% în țările în curs de dezvoltare”, a spus fostul ministru de resort, Anatoly Siluaniv. Totodată, oficialii ruși au decis limitarea plăților în cash pentru rezidenți la 100.000 de ruble, ceea ce reprezintă circa 3.300 de dolari, asemenea limitării prevăzute de codul civil rus în contextul tranzacțiilor dintre companii și instituții bancare. Principala problemă cu care s-au confruntat autoritățile din Rusia în implementarea acestei măsuri a reprezentat-o infrastructura slab dezvoltată din acest punct de vedere, în special în afara Moscovei, unde prezența POS-urilor era extrem de redusă.

Anterior acestei decizii oficiale, au existat mai multe încercări de a crește valoarea tranzacțiilor electronice, precum „forțarea” în mod legal a tuturor magazinelor și întreprinderilor de vânzare cu amănuntul de a instala terminale de carduri de credit, însă proiectele legislative nu fuseseră aprobate.

„O măsură importantă la care ne gândim o reprezintă plafonarea plăţilor în numerar, fiindcă folosim numerarul mult mai des. (…) Încurajăm clienţii să folosească cardul, dar reducem şi evaziunea fiscală. Dacă o să folosesc mai des băncile sau cardul, tranzacţiile devin mult mai transparente, este mai uşor să le impozităm. Avem o rată de bancarizare în România de 57% şi e extrem de mică”, a declarat Ioana Petrescu, ministrul Finanțelor.
——————————————
nota Roninjaune:
Exact ca la jocul Monopoly….cine imparte parte-si face…….