Romania, exceptia care confirma regula. Penala   aprilie 10th, 2014

SRSDaca analizam situatia din Europa – desigur, demersul poate fi extins –, vom observa ca Romania este singurul stat in care nu este zi de la Dumnezeu care sa nu inceapa si sa nu se termine cu mascati. Si cu cauze penale. De tot felul. Dar in special cu cele care ii vizeaza pe oamenii politici. Suntem oare si singurul stat in care „procurorii isi fac treaba”? Sau in care „justitia lucreaza”? Sau unde oamenii „au obligatia sa se duca in fata procurorilor si sa-si probeze nevinovatia”?  Suntem oare o exceptie? O exceptie care confirma regula normalitatii, adica a unui stat care totusi are alte prioritati decat cele penale.

Uitandu-se la televizor, urmarind presa scrisa si agentiile de stiri, atat romanii, cat si strainii interesati de aceasta tara sunt uimiti. Din simplul motiv ca se intampla ceva nemaivazut. Si nemaipomenit in alte parti. Agenda zilnica este dominata de teme penale. Poate ca, se intreaba unii, ar fi timpul sa modificam Constitutia. In sensul ca, in loc sa ne autodefinim ca un stat social care are, prin urmare, grija ca cetatenii sai sa traiasca mai bine, sa fie mai educati si sa se afle intr-o mai mare siguranta, ar trebui poate sa scriem in Constitutie altceva. Si anume ca suntem un stat penal. Un stat a carui principala preocupare este sa-i vaneze pe corupti. Pe coruptii reali si pe coruptii imaginari.

Oare de ce, in nicio alta tara din Europa, nu asistam la un asemenea bal cu mascati? De ce in toate celelalte tari doar cand si cand, extrem de rar, prima pagina este ocupata de arestari, de procese si condamnari penale? De ce la noi e altfel decat la ei? Nu este coruptie in Grecia? Cum asa? Nu s-a constat in timpul crizei ca s-au evaporat, anterior, sume colosale de bani prin fel de fel de afaceri frauduloase? Cu statul. Sau pe bani europeni. Nu a fost nevoita Uniunea Europeana si nu a fost nevoit Fondul Monetar International si nu a fost silita Banca Mondiala sa imprumute statul elen cu sume colosale, pentru ca cei care au creditat acest stat, in primul rand societatile germane, sa-si primeasca banii inapoi? Dar oare cum s-a intamplat ca cele mai multe investitii in Grecia, mai ales pentru pregatirea olimpiadei, au fost facute de catre societati germane? Nu cumva acestea au dat spaga unor inalti functionari de la Atena, pentru a obtine respectivele contracte? Pe care apoi, conform legii germane, au trecu-o la rubrica comision si au dedus-o din profit? Ca, nu-i asa, ceea ce se poate la ei nu se poate si la altii. Dar, in legatura cu asemenea acte de coruptie, s-a pus, in linii mari, batista pe tambal. Iar daca la Atena procurorii isi fac anchetele, si asa se si intampla, ei actioneaza in liniste, asa cu ii sta bine unui mecanism menit sa apere legea. La Atena nu e niciun spectacol. Si nici la Berlin. In Germania se estimeaza ca evaziunea fiscala se ridica anual la circa 100 de miliarde de euro. Oare acolo nu sunt pedepsiti cei vinovati? Cei pe care legea germana ii apra in strainatate, dar nu ii apara in interiorul granitelor atunci cand savarsesc aceleasi fapte de mituire a functionarilor publici. Evident ca procurorii germani, care nu sunt DNA, pentru ca acolo nu exista o asemenea institutie, cum de altfel nu exista niciunde altundeva in lume cu exceptia Romaniei, lucreaza. Si inca temeinic. Dar nu fac spectacol. Si nu sunt „agatati” politicienii in mod selectiv si, mai ales, in campanii electorale. Anchetele se desfasoara continuu, nu in salturi, in mod echitabil, nu selectiv si ele sunt declansate din interiorul sistemului si nu din afara.

Dar nu exista coruptie in Italia? Ba da. Si inca cum. Ceea ce lipseste este balul mascat. Acelasi lucru il putem spune si despre Spania. Nu exista coruptie in Franta? Nu ar trai mai bine francezii daca acest fenomen ar fi diminuat cu 10-20 la suta? Ba da. Iar procurorii din aceasta tara fac toate eforturile. Chiar daca nu au norocul unei institutii cum e DNA. Sau a altei institutii cum este ANI, si ea tipica doar Romaniei.

Putem sa luam, daca dorim chiar cu toate datele statistice in mana, situatia din intreaga Europa. Stat cu stat. Si vom vedea de ce si in ce fel noi am devenit o exceptie. O exceptie care, asa cum aratam si cu un alt prilej, le convine de minune celor care vor sa stoarca Romania. Celor asmutiti de mirosul de gaze si de petrol de aici. Sau de stralucirea aurului. Sau de valoare cuprului. Si, apropo, nu mira pe nimeni oare ca singurii investigati non-stop – evident, dincolo de oamenii politici – sunt oamenii de afaceri romani? Iar dintre straini, singurii anchetati sunt cei din statele lumii a treia? Oare de ce? Oare afaceristii UE sau chiar americani nu incalca legea? Sunt ei cu adevarat ingeri?

Nu cumva, asadar, procurorii romani, ma refer la cei din DNA, nu sunt doar abuzivi si ahtiati dupa spectacol, ci si selectivi? Slujesc ei cu adevarat interesului public? Sau, constient ori inconstiet, s-au pus in serviciul altora? Si eu cred ca este necesar un clasament anual al procurorilor care au abuzat de functia lor. Macar la capitolul lipsire de libertate. Dar nu ar strica nici un clasament al acelor procurori ahtiati dupa balul mascat.

Sursa: CorectNews

Atat comentariile, cat si ping-urile sunt inchise.

Nu exista comentarii