Imunitatea absoluta   aprilie 22nd, 2014

SRSAm aflat cu stupoare, de la Parchetul General, ca presedintele Traian Basescu se bucura de imunitate absoluta. Ceea ce inseamna impunitate in fata legii penale. Ca, pe durata mandatului, el nu poate fi cercetat, indiferent ce ar face, decat pentru inalta tradare. Imi permit sa contrazic aceasta teza si aceasta solutie oferita de cei mai inalti procurori ai statului roman. Cred ca dimpotriva, Constitutia noastra permite si chiar obliga ca, in anumite situatii, presedintele sa poata fi cercetat si sanctionat penal. Cazul Gabriela Vranceanu Firea, extrem de scandalos, ne ofera un bun prilej de a pune in dezbatere publica aceasta tema.

O demonstratie prin reducere la absurd, extrem de necesara pentru a intelege ce inseamna si unde poate conduce imunitatea absoluta, poate foarte bine sa se rezume la urmatorul exemplu. Sa presupunem ca presedintele Romaniei, nemultumit de felul in care, pe un stadion de fotbal, se manifesta un jucator, decide sa il execute. Pur si simplu. Sa il impuste cu pistolul din dotare in vazul zecilor de mii de spectatori si a milioanelor de telespectatori. O executie in direct. Ei bine, conform deciziei luata zilele trecute de catre Parchetul General privind imposibilitatea cercetarii lui Traian Basescu in urma plangerii penale a doamnei senator Gabriela Vranceanu Firea, plangere sustinuta de sute de parlamentri, presedintele Romaniei, indiferent cine ar fi acesta, nu ar putea fi cercetat penal nici chiar in eventualitatea unui asasinat de genul celui descris mai sus. Si in nicio alta situatie. Nici daca ar viola minori sau minore. Nici daca ar da foc unui azil de batrani. Nici daca ar arunca in aer cladirea Guvernului ori Banca Nationala. Fantastic! Presedintele Romaniei, conform tezei Parchetului General, beneficiaza de o imunitate mai mare chiar decat cea de care dispune sau a dispus vreodata un monarh. Singura situatie in care, conform interpretarii pe care Parchetul General o da Constitutiei, presedintele ar putea fi supus unei cercetari penale este inalta tradare. Evident insa, nu de inalta tradare este vorba atunci cand santajezi un senator si un primar, amenintandu-i cu arestare. Si nici in ipoteza in care ai face vreuna dintre crimele pe care le-am exemplificat mai sus, in rationamentul prin reducere la absurd, tot nu ar fi vorba de inalta tradare.

Asadar, daca este sa ne oprim la acest punct si sa luam de buna decizia Parchetului General in cazul supus analizei, presedintele Traian Basescu beneficiaza, elegant vorbind, de o interpretare excesiv de generoasa a literei si spiritului Constitutiei. Este adevarat ca in legea fundamentala se vorbeste despre imunitatea presedintelui. Dar, in intelepciunea lor, parintii Constitutiei au adaugat imediat si precizarea ca aceasta imunitate este conforma imunitatii de care se bucura senatorii si deputatii. Atata tot. Nici mai mult, nici mai putin.

Care este acea imunitate? Senatorii si deputatii beneficiaza de imunitate doar in raport cu votul exercitat – nu pot fi urmati si pedepsiti pentru optiunea lor exercitata in Parlament – si pentru declaratiile politice facute pe perioada mandatului. Si nu este vorba de orice fel de declaratii. Cele cu caracter personal, indiferent unde si cum sunt facute, nu reprezinta declaratii politice. Daca, de pilda, un parlamentar il ameninta pe un alt parlamentar, de la tribuna Senatului ori a Camerei Deputatilor, ca ii ucide copiii, pentru ca cel de-al doilea paralmentar ar fi luat o decizie politica deranjanta pentru primul, atunci aceasta nu reprezinta, in intelesul legiuitorului, o declaratie politica si, prin urmare, parlamentarul poate fi cercetat si facut raspunzator penal. Exact in aceasta situatie se afla si presedintele Romaniei.

Ce a facut domnul Traian Basescu? El a fost deranjat, in mod vizibil, de modul in care s-a desfasurat ancheta Comisiei parlamentare de ancheta Calarasi. De ce a fost deranjat? Pentru ca ancheta vizeaza situatia unei mosii pe care fiica sa a achizitionat-o in numele tatalui, cum a marturisit in repetate raduri presedintele Romaniei. Este vorba, prin urmare, de o chestiune strict personala si de o afacere personala care a fost facuta sau nu, dar mai degraba da, prin incalcarea legii. Adasar, in momentul in care a reactionat, chiar daca a facut-o de la pupitrul oficial al presedintiei, de sub steaguri, Traian Basescu a intervenit in calitate de tata. Nu de presedinte. Ci de persoana particulara. Intr-o chestiune de interes personal, care a starnit un scandal public. Consecinta este ca si amenintarea familiei senatoarei Firea cu un dosar penal a avut loc tot sub semnul unei interventii cu caracter personal. A fost un atac la persoana. Si nicidecum o declaratie politica. Pur si simplu pentru ca nu tot ce spune sau face un presedinte reprezinta, Doamne iarta-ma, un act politic. Daca, atunci cand se barbiereste de dimineata in baie, pe presedinte il apuca dorinta de a fredona o melodie si daca cumva acest act iese in eter si devine public, nu avem de-a face cu o declaratie politica.

Si atunci, daca asa stau lucrurile, ce s-ar mai putea intampla? Un singur lucru. Ca, odata sesizata de aparatorii doamnei Firea, Justitia sa-si spuna cuvantul in raport cu decizia Parchetului General. Se bucura sau nu presedintele Romaniei de imunitatea absoluta? Poate face si poate spune el orice vrea, cand vrea si in ce fel vrea si intotdeauna, indiferent de mobil, de circumstante si de consecinte, el este sustras domniei legii? Sau dimpotriva?

Sunt tare curios sa aflu cum va reactiona Inalta Curte.

Sursa: CorectNews

Atat comentariile, cat si ping-urile sunt inchise.

2 comentarii

aprilie 22nd, 2014 at 19:02
sorge spune:

Cred ca si Adrian Nastase s-a bucurat de imunitate absoluta ,atita timp cit a fost in scaun .
Si de fapt clenciul cel mare este Iliescu .
Daca s-ar porni mai multe procese impotriva lui Iliescu ,ar avea baza de pornire si impotriva lui Basescu .
Deci …….

aprilie 23rd, 2014 at 19:15
Reticentul spune:

Domnule SRS, analiza dvs este mai mult decat pertinenta. Iar pozitia, corecta, nu e singulara in spatiul media. Desi am vazut jurnalisti de bunacredinta si care aveau o pozitie corecta in raport cu cestiunea, dar care se intrebau de ce nu se sesizeaza procuratura din oficiu in speta. Pentru ca in caz de amenintare, ca si in caz de furt, vatamare corporala, tulburare de posesie, etc., etc., procurorul nu se sesizeaza decat la plangerea prealabila a partii vatamate. Greseala scuzabila in cazul jurnalistilor fara cunostinte juridice. Totusi nu le-ar strica sa fie usor mai reticenti in comentarea unor asemenea situatii. Am mai retinut aprecierile negative la adresa procurorului de caz. Cu aceasta atitutine chiar nu sunt de acord: pentru prima data in zece ani, un procuror invoca pentru suspendarea urmaririi penale a Presedintelui, imunitatea. Nu ca nu exista fapta, nu pentru eroare, nu pentru lipsa de discernamant, ci pentru imunitate. Absoluta, zice in mod eronat dansul. Dar deschide poarta pentru clarificarea situatiei pentru totdeauna si acesta e meritul procurorului. Sa ne intelegem, domnule SRS, atata vreme cat nicio instanta nu s-a pronuntat printr-o decizie definitiva si irevocabila (ICCJ), ori printr-o decizie general obligatorie (CCR), asupra imunitatii in discutie, subiectul nu poate fi inchis. Mai ales ca el va fi deschis, garantez, chiar de catre presedintele Basescu, dupa mandat, tocmai pentru a se constata ca n-a avut imunitate absoluta si deci a functionat prescriptia. Asta a si fost in fond tactica Basescu-Morar, acceptata tacit de adversarii politici. Acum exista premisa rezolvarii problemei, daca dl Bolcas ataca pana la ultima treapta jurisdictionala. Va mai sesizez doua aspecte, pe care, la momentul potrivit, le puteti pune in discutie publica, in emisiunile la care participati:
1. Ca si Presedinte, nu trebuie sa dai ordine procurorilor,este suficient sa ceri, la numire, profilul, inclusiv ideologic, si lucrurile merg de la sine cum doresti. De exemplu, dl Papici avea o aversiune totala si marturisita fata de Antene, media de stanga, partidele de stanga. Atunci nu e previzibila actiunea sa de a pune deoparte dosarele simpatiilor sale si a rezolva cu prioritate dosarele antipatiilor sale? Sunt sigur ca nu e singurul din DNA, ca si din Ambasada SUA, dealtfel.
2.Sunt jurnalisti de buncredinta care cred, totusi, ca parlamentarii, specialisti in legi, sunt totuna cu specialistii in drept, si au inoculat aceasta idee falsa si in populatie. Nu e deloc asa, parlamentarii sunt alesi sa promoveze INTERESELE celor care i-au ales, INTERESELE profesiei lor si INTERESELE proprii, ca de aceea a intrat in politica. PROMOVAREA ORICARUI INTERES PE CALE PARLAMENTARA, deci im mod democratic, ESTE LEGITIMA. Este si singura cale legitima. Mi-as dori sa cititi comentariul. Cu stima.