Trei senatori si picatura chinezeasca   iunie 9th, 2014

SRSDe Rusalii, romanii au avut onoarea de a fi vizitati de trei senatori americani. Domnii John McCain, Ron Johnson si Christopher Murphy. Acestia au repetat la indigo cateva afirmatii facute frecvent in ultima vreme de trimisii Washingtonului. Legate de coruptie. De teribilul pericolul asimetric generat de noua politica a Moscovei. De politica de finantare NATO. De absenta unui ambasador american la Bucuresti. Si, evident, ei au vorbit si despre asa-zisa independenta energetica a Romaniei. Imi este greu sa numar si sa spun precis a cata interventie de acest fel este facuta in timpul unui desant la Bucuresti. Dar, cu certitudeine, pot afirma, fara sa gresesc, ca avem de-a face cu un fel de tortura, cunoscuta sub numele de „picatura chinezeasca”.

In ce consta „picatura chinezeasca”? Persoana supusa canoanelor este obligata sa stea nemiscata in timp ce, dintr-un vas aflat la o oarecare inaltime, din cand in cand, cade o inofensiva picatura de apa. Cu timpul, aceasta picatura incepe sa loveasca teasta ca un clopot. Cei care au trecut printr-o asemenea tortura afirma ca durerile sunt atroce. Persoana supusa caznei sfarseste prin a ceda.

Despre coruptie. Toti oficialii americani insista asupra acestui aspect. Si, de cate ori insista, fac si o afirmatie, in mod deliberat, gresita. Si anume ca Parlamentul Romaniei isi sustrage membrii anchetelor facute de procurori. De procurorii doamnei Kovesi de la DNA in care vad, la fel de invariabil, o mare eroina. In realitate, tot ceea ce pot face parlamentarii este sa se opuna arestarii si perchezitionarii la domiciliu a senatorilor si deputatilor. Operatiuni care, la cativa ani de la savarsirea prezumtivelor fapte, de cele mai multe ori, nu au niciun rost. In rest, nimic nu-i impiedica pe procurorii de la DNA sa-si desfasoare si sa-si finalizeze investigatiile. Oare sunt atat de neinformati oficialii americani, incat, rand pe rand, ei gresesc de cate ori se refera la acest capitol? Sincer sa fiu, ma indoiesc. Cred, mai degraba, ca este o greseala deliberata. Dar atunci de ce oare simte Washingtonul nevoia sa-i culpabilize pe parlamentarii romani? Nu cumva acestia ar trebui tinuti sub control?

Politica Moscovei poate fi cu adevarat periculosa in statele est-europene. Si este real faptul ca, de la Kremlin, a fost declansat un razboi asimetric. Intemeiat pe acaparari economice, pe influenta financiara, pe suprematie energetica. Din acest punct de vedere, ar putea sa faca sens apelul, extrem de insistent si de explicit, la lupta impotriva coruptiei, pentru ca, in absenta sanctionarii sub orice forma a operatiunilor de penetrarea a capitalului rusescu in economia Romaniei, insotita de, afirma americanii, coruperea unor oficiali de la Bucuresti, Statele Unite ar putea pierde razboiul economic cu Moscova in aceasta parte a lumii. Asa ca, iata, ar fi de inteles si de ce Parlamentul ar trebui sa fie tinut sub control de un procuror sef decorat de Washington.

Si daca tot ne aflam intr-un razboi asimetric cu Moscova, atunci europenii ar fi cazul sa-si indeplineasca, in fine, obligatia de a pune la bataie, pentru inarmare, doi la suta din produsul intern brut. Pana una-alta, singurul stat care s-a aratat dispus sa-si creasca treptat bugetele destinate apararii este Romania. Iar romanii sunt batuti la cap pe aceasta tema, utilizandu-se picatura chinezeasca, pentru ca solicitarea sa ajunga sa bata ca un clopot in capul celorlalti guvernanti europeni. Daca fraierul tot plateste pentru a fi aparat de NATO, fraierul american, care pune la bataie un miliard de dolari, si fraierul roman, care isi creste contributia NATO, atunci, iata, avem o dovada ca politica Bucurestiului poate fi teleghidata. Ca o drona. In sensul ca lucrurile merg bine chiar si in conditiile in carea birocratia de la Washington intarzie scandalos de mult, spre regretul celor trei senatori, sa numeasca un ambasador american la Bucuresti.

Si corolarul, evident, este un text pe care il auzim atat de des, incat si-a facut cu siguranta partie, daca nu cumva chiar gaura, in cortexul memoriei colective. Este vorba de independenta energetica a Romaniei. Din nou, trimisii Washingtonului ne asigura ca, daca binevoim sa acceptam exploatarea masiva a gazelor de sist, devenim independenti de Moscova. Si, din nou, nimeni nu ne spune cum. Daca Chevron va extrage gazele de pe teritoriul Romaniei, de cati metri cubi vom putea noi beneficia in mod gratuit sau la un pret – din gazul totusi al nostru – care sa fie atat de competitiv, incat sa ne asigure independenta? Si daca Exxonul va face acelasi lucru in Marea Neagra, pe platoul nostru continental, de cati mertri cubi de gaz vor beneficia romanii? Se intelege ca, pentru a deveni independenti energetic, trebuie sa evitam cu orice pret penetrarea in aceasta importanta zona, legata de propriile noastre resurse nationale, a companiilor rusesti care apartin inamicului comun asimetric.

Daca strangem laolalta toate aceste picaturi chinezesti, vom constata si de aceasta data ca trimisii Washingtonului ne transmit, de fapt, un mesaj care, fara a fi tradus cu rea-credinta, suna cam in felul urmator: „Creati-ne noua toate facilitatile posibile, pentru ca, exploatand gazele de sist romanesti, sa vindem energie intregii Europe, scotand-o, sub acest aspect, de sub umbrela Moscovei. Votati in Parlament, fara intarziere, legile necesare declansari acestei ofensive geostrategice. Daca nu, veti avea de-a face cu decorata doamna Kovesi.”

Sursa: CorectNews

Atat comentariile, cat si ping-urile sunt inchise.

7 comentarii

iunie 9th, 2014 at 11:43
Marian Nicolae spune:

Observam mai jos un „mic” delict de initiat.
In ideea ca oricum actiunile Transgaz se vor vinde in viitorul nu prea indepartat, iar Transgaz va inceta sa mai existe, unul dintre fostii directori scapa cat poate de repede de actiunile Trannsgaz….

Acelasi trend il observam si in punerea in vanzare a actiunilor Electrica:
Inselarea a cator mai multi mici investitori, intr-o marja de + – 3000 euro/pachet de actiuni si/actionar.

Grosul actiunilor Electrica, anume 51% din actiuni urmand a fi cumparat de cine trebuie, dupa care odata obtinuta majoritatea actiunilor, taierea bucati a Electrica cu sabotarea dramatica a furnizarii cu energie electrica a INTREGII ROMANII….

Astfel intr-un interval de + – 30 de ani, Romania va ajunge de la o tara multi-lateral dezvolatata ;la nivelul unei tari africane cu un nivel de dezvoltare demn de secolul 17…….
—————————————————————————————————————————————————————
Fostul director economic al Transgaz a vândut acţiuni Romgaz de 49.000 €

astăzi, 00:05 Autor: Andrei Cîrchelan
http://www.zf.ro/burse-fonduri-mutuale/fostul-director-economic-al-transgaz-a-vandut-actiuni-romgaz-de-49-000-12720843

Citeste si:Evoluţia principalilor indicatori ai Transgaz Mediaş (2008-2013)
Transgaz, plus 37% la profit
Analiştii aşteaptă profit record la Transgaz în acest an, dar văd perspective mai slabe pentru companie din anul 2016
Radu Costică Moldovan, 44 de ani, care a ocupat până anul trecut funcţia de director economic la Transgaz Mediaş (TGN) şi persoană iniţiată în cadrul Rom­gaz a vândut vineri un pachet de 6.016 ac­ţiuni ale producătorului de gaze naturale Romgaz (SNG), pentru care a încasat suma de 214.951 lei (49.000 de euro).

Preţul de vânzare a fost de 35,73 lei, cu 19,1% peste cel la care investitorii au putut sub­scrie acţiuni în oferta Romgaz din toam­na anului trecut. Moldovan va încasa în ace­laşi timp un dividend brut de 2,57 lei/ac­ţiu­ne de la companie, echivalând cu un ran­da­ment de 8,5% faţă de preţul de listare al Romgaz.

WikiZF: Profilul companiei Transgaz Mediaş S.A.

WikiZF: Profilul companiei Societatea Naţională de Gaze Naturale Romgaz S.A.

Aceasta este prima vânzare de acţiuni Romgaz desfăşurată anul acesta de un insider al Romgaz după oferta de listare de anul trecut. Listarea Romgaz, desfăşurată în pe­rioa­da 22-31 octombrie anul trecut, a fost cea mai mare ofertă din istoria bursei.

iunie 9th, 2014 at 12:07
Paul Snaider spune:

Le propun celor ce se lupta cu coruptia ( sic ) sa le picure in cap cite un cent. La un milion de euro ar fi ceva: pic-pic-pic !

iunie 9th, 2014 at 13:39
Marian Nicolae spune:

FRACTURAREA HIDRAULICĂ UCIDE!
Interviu tulburător cu un cunoscut BIOLOG AMERICAN

Sâmbătă, 7 Iunie 2014 10:21 de Ștefania Vasiliu
http://www.realitatea.net/fracturarea-hidraulica-ucide-interviu-tulburator-cu-un-cunoscut-biolog-american_1457015.html

Avem dovezi că fracturarea hidraulică provoacă probleme atât pentru mediu, cât şi pentru sănătatea localnicilor”. Este mesajul biologului american, Sandra Steingraber , un cunoscut activist anti-fracturare. Într-un interviu acordat în exclusivitate pentru Realitatea TV, Sandra Steingraber a declarat că fracturarea gazelor de şist ucide apa şi este cea mai rea invenţie tehnologică făcută vreodată în Statele Unite. Va veni săptămâna viitoare şi în România şi va merge să vadă exploatarea de la Pungeşti.
„Am fost foarte impresionată de o înregistrare de pe Youtube cu oameni din România, se chema ,,SOS Pungeşti”. I-am văzut pe oameni protestând faţă de Chevron. Iar Chevron e o companie americană. Am crescut văzând logo-ul companiei peste tot. Să ştiu că o firmă americană face atâta rău, că oamenii îşi riscă propriile vieţi ca să fie auziţi şi să spună lumii că nu doresc asta pentru comunitatea lor, am simţit că mesajul îmi este adresat” spune activista.

Sandra Steingraber vine în România să prezinte rezultatele cercetărilor recente.

„Fracturarea cauzează probleme şi pentru mediu, şi pentru sănătate. Am observat aceste probleme în Statele Unite. Eu, ca biolog american, care am studiat efectele fracturării împreună cu colegii mei, vin în Europa să prezint dovezile pe care le avem. Dovezile includ probleme legate de contaminarea apei, deoarece adesea apar scurgeri de gaze. Fracturarea aduce şi poluarea aerului. Oriunde există fracturare, este urmată de poluarea aerului. 02.00 În Statele Unite avem date noi despre sănătatea celor care locuiesc în preajma zonelor unde se foloseşte fracturarea. Vorbim despre astm, despre sângerări nazale. Avem dovezi îngrijorătoare despre probleme ale femeilor însărcinate care locuiesc în zonele de forare.”

Doctor în biologie şi scriitoare, Sandra Steingraber spune că fracturarea hidraulică este extrem de costisitoare. Nu creează locuri de muncă pentru localnici, fiind un domeniu extrem de specializat. Iar copiii care suferă de astm şi cei născuţi prematur, mai mici şi unii chiar cu defecte, costă statul american milioane de dolari.

„Intervin întrebări etice – de ce am început să desfăşurăm acest tip periculos de industrie pe terenuri unde trăiesc oameni înainte să fi studiat siguranţa sau pericolele. Acum este prea târziu în Statele Unite, e deja în derulare. Studiem efectele asupra oamenilor care au fost expuşi. Dar nu aşa facem noi lucrurile. Nu vrem să facem experimente necontrolate pe oameni. Mesajul pe care îl aduc din Statele Unite în Europa este că avem nevoie disperată de un moratoriu atât la mine în ţară, cât şi la voi, până când ne lămurim care sunt efectele asupra sănătăţii”.

iunie 9th, 2014 at 19:10
Marian Nicolae spune:

Domnule senator, in lipsa de …bomboane agricole…am adus altceva poate putin mai bun de rontait, anuma hrana pentru spirit……….
——————————————————————-
Intalnire de taina, la Viena, a nationalistilor europeni si rusi.
Dugin, ideologul lui Putin: Trebuie sa anexam Europa.
Suntem sprijiniti de o coloana a cincea pro-rusa

de Dani Rockhoff Luni, 9 iunie 2014, 13:41
http://revistapresei.hotnews.ro/stiri-subiectele_zilei-17450999-intalnire-taina-viena-nationalistilor-europeni-rusi-dugin-ideologul-lui-putin-trebuie-anexam-europa-suntem-sprijiniti-coloana-cincea-pro-rusa.htm

Liderii Miscarii Eurasiatice au avut in 31 mai, la Viena, o consfatuire la nivel inalt cu populistii de dreapta, cu aristocrati si oameni de afaceri. S-a vorbit si s-au facut planuri pentru „salvarea Europei de liberalism si de lobby-ul homosexualilor”, relateaza trei zile mai tarziu Tagesanzeiger.ch.

Concomitent, comunitatea gay dansa in piata primariei din capitala Austriei, iar pe scena canta Conchita Wurst, „femeia cu barba”, in cadrul unui bal de caritate pentru pozitivii HIV si bolnavii de SIDA. Nationalistii au urzit in secret, fara a permite accesul mass-media la reuniune, despre cum ar putea crea o Europa a natiunilor, strans legata de Moscova, despre stoparea „lobby-ului satanic al homosexualilor” si restabilirea vechii ordini, date de Dumnezeu.

Tema oficiala a fost istoricul Congres Vienez, care in urma cu exact 200 de ani, prin fondarea „Sfantei Aliante”, a adus continentului „un secol al linistii relative si al echilibrului geopolitic”, cum s-a scris in invitatie. In realitate, s-a vorbit putin despre istorie si mult despre viitor, caci astazi europenii si crestinii s-ar afla „intr-o conjunctura istorica si geopolitica ce impune reinvierea spiritului Sfintei Aliante”.

Gazde ale intalnirii de la Viena au fost oligarhul rus Konstantin Malofeev si fundatia sa Sankt Basilius der Grosse [n.t. Sfantul Vasile cel Mare]. Malofeev a fost si moderatorul reuniunii. Alti invitati din Rusia au fost ideologul-sef al Miscarii Eurasiatice, Alexandr Dugin, ca si pictorul nationalist Ilja Glasunow. Din Franta au venit deputati ai Frontului National, Marion Marechal-Le Pen (nepoata a fondatorului partidului si a Marinei Le Pen), ca si istoricul Aymeric Chauprade.

Din Franta a venit printul Sixtus Henri de Bourbon-Parma, conducatorul Miscarii Carliste, o miscare catolico-monarhista, iar din Elvetia a venit Serge de Pahlen, director al unei institutii financiare din Geneva si sot al mostenitoarei firmei Fiat, Margherita Agnelli de Pahlen. Din Austria au luat parte la eveniment Heinz-Christian Strache, presedintele partidului populist de dreapta FPO [n.r. Freiheitliche Partei Osterreichs], vicepresedintele sau Johann Gudenus si vechiul politician FPO din Viena, Johann Herzog,

Din Bulgaria a participat Wolen Siderow, presedinte si fondator al partidului de extrema dreapta Ataka. Prezenti au fost si cativa extremisti de dreapta din Croatia, nobili din Georgia si Rusia, precum si un preot catolic.
Oaspetele de vaza al reuniunii a fost Alexandr Dugin, publicistul de 56 de ani de la Moscova, co-fondator al Partidului National Bolsevic si ideolog principal al Miscarii Eurasiatice, scrie Tagesanzeiger.ch, precizand ca Dugin face propaganda pentru o alianta europeano-asiatica sub conducerea Rusiei: „Ideile sale au fost vizibile atat in cuvantarea presedintelui rus Putin, dupa anexarea Crimeei, cat si la constituirea Uniunii Eurasiatice dintre Rusia, Belarus si Kazahstan, la finele lunii mai”.

„Intr-o luare de cuvant televizata din luna aprilie, Dugin a propus ca Europa sa devina, prin mijloace pasnice, protectorat rusesc, pentru ca astfel sa se poata apara de casatorii homosexuale, de Pussy Riot si de ea insasi: <>”, ar fi declarat Dugin, citat de publicatia elvetiana.

Autorul articolului din Tagesanzeiger.ch, Bernhard Odehnal, nu exclude posibilitatea ca Dugin sa se fi referit la unii participanti de la reuniunea vieneza, cum e „istoricul italian Roberto de Mattei, care a considerat ca tsunami-ul si cutremurele din Japonia sunt pedeapsa lui Dumnezeu, iar apusul Imperiului Roman este legat de toleranta sa fata de homosexualitate”, sau „bulgarul Siderow, al carui partid se considera pavaza impotriva marsului turcilor si evreilor in Europa”.

Odehnal mai mentioneaza numele lui Johann Gudenus, politician FPO si deputat in Senatul de la Viena, care „a fost primit la Groznii in anul 2012 de catre guvernatorul lui Putin, Ramzan Kadirov, ulterior declarand ca nimeni nu a fost persecutat de acesta. In martie 2014, Gudenus a mers ca observator la referendumul nevalidat international din Crimeea. Nici acolo el nu a vazut vreo <>. Gudenus nu a dorit sa raspunda la intrebarile adresate de Tages Anzeiger (TA) despre reuniunea de la Viena, replicand ca ar fi fost vorba o reuniune privata.

Konstantin Malofeew (39 de ani), organizatorul evenimentului, si-ar fi facut averea impreuna cu fondul de investitii Marshall Capital, creind si un fond de caritate pentru sprijinirea spitalelor, a scolilor si a bisericii ortodoxe. Lui Malofeew i-ar fi in primul rand importanta transmiterea valorilor ruso-crestine traditionale. Intr-un portret facut de Financial Times, el era descris ca „Rasputin modern”, care, printr-un calugar prieten, ar avea acces direct la Putin. Mass-media rusa il suspecteaza pe Malofeew ca ar finanta separatistii pro-rusi din Ucraina de Est.

Intrebarile adresate de Tagesanzeiger.ch biroului lui Malofeew nu au primit raspuns. Intr-un interviu acordat editiei in limba rusa a revistei Forbes, el a confirmat faptul ca Alexander Borodai, auto-numitul premier al „Republicii Populare Donetk”, ar fi fostul sau angajat. Malofeew ii ureaza acestuia „mult noroc” in viitoarea sa activitate, caci ceea ce se intampla acum in Ucraina „trebuie ca nelinisteste orice rus”.

Un alt participant la reuniune si admirator al presedintelui rus ar fi fost Ilja Glasunow, caruia, la vestea anexarii rusesti a Crimeei, „i-au dat lacrimile” de bucurie. Intr-un interviu la televiziunea de stat rusa, pictorul si-ar fi prezentat, acum cateva saptamani, operele sale monumentale cu eroi si sfinti rusi si ar fi declarat ca noua Rusie nu va putea fi ingenuncheata de nimeni. In opinia lui, vointa de fier a lui Putin ar fi o minune: „Simt o adanca satisfactie referitoare la credinta sa nestramutata si faptele sale in vederea unitatii poporului rus”, ar fi declarat Glasunow, citat de Tagesanzeiger.ch.

Si alti oaspeti din sala de ceremonii a Stadtpalais Liechtenstein l-ar fi laudat pe Putin. Un vorbitor il vede considera „mantuitorul” si reincarnarea lui Alexandru Intaiul, tarul care a urzit „Sfanta Alianta” impotriva lui Napoleon pentru reintegrarea Frantei invinse in comunitatea europeana, neagreata insa la Congresul de la Viena. Iar Aymeric Chauprade, istoric in varsta de 45 de ani si proaspat europarlamentar, pare a fi un intelectual francez exact pe gustul lui Dugin. Chauprade sustine ideea unei Europe a natiunilor, strans legata de Rusia.

Tot in spiritul „viziunii duginiste” se inscrie si o alta reprezentanta a Frontului National, partid de extrema dreapta din Franta, Marion Marechal-Le Pen. Tanara de 24 de ani i-a atentionat pe numerosii domni mai in varsta prezenti sa nu uite tineretul, propunand un „Mars al Vietii” prin Europa, care sa atraga atentia si sprijinul Vaticanului, pentru ideile sale.

Intalnirea nationalistilor s-a incheiat cu un concert de muzica clasica si cu o receptie de gala. Opinia publica n-a fost informata asupra intalnirii, presa n-ar fi avut deloc acces la discutiile purtate in palatul din Viena. Intrarile au fost controlate de o firma de paza privata, participantii au fost obligati sa pastreze absoluta confidentialitate si nu le-ar fi fost permis sa fotografieze. Urmatoarea reuniune va avea loc, prezumtiv, in luna ianuarie a anului viitor, la Moscova.

iunie 9th, 2014 at 21:32
Paul Snaider spune:

Este ceva explicabil. Asa zisa democratie de astazi nu este altceva decit libertati exagerate pentru a se putea conduce mai usor Planeta ! Indepartarea de la morala crstina, de la Biblie ( vezi homosexualitatea ajunsa la paroxism) drogurile, criminlitatea , furtul, sperjurul etc nu poate fi decat cauza a ceea ce vedeti! Paradoxul secolului :cu toate ca ideologia comunista te indeparta de credinta, aberatiile existentiale de azi sunt cu siguranta impotriva ei! Asta nu poate fi decat inceputul sfarsitului. AMIN !

iunie 10th, 2014 at 08:16
Marian Nicolae spune:

Ilie Șerbănescu: Firma străină, bibelou de porţelan ?!

http://gandeste.org/general/ilie-%C8%99erbanescu-firma-straina-bibelou-de-portelan/33890

Procurorii DIICOT au trimis în judecată pe Adriean Videanu şi Varujan Vosganian pentru complot şi subminarea economiei naţionale sub acuzaţia că, în perioada în care au fost miniştrii ai economiei, au aprobat şi susţinut vânzări de gaze mai ieftin (respectiv doar din producţie internă) către grupul Interagro şi au folosit Romgaz în interesul privat al Interagro producând un prejudiciu de aproape 130 milioane dolari. Nu este foarte clar dacă acuzaţia este legată în sine de vânzarea mai ieftin (decât către alţi consumatori) sau de faptul că o astfel de vânzare s-a făcut unui beneficiar care avea datorii către furnizor.

Desigur, în materie judiciară este doar de aşteptat verdictul instanţei. Dar se pot aduce în atenţie speţe similare dacă au trecut cumva neobservate. Prin hotărârea de guvern 870/2012, producătorii de gaze din România pot, prin excepţie, să folosească în unităţile proprii de producere a energiei electrice numai gaze interne. Acestea sunt de trei ori mai ieftine decât cele din import, ceilalţi producători de electricitate pe gaze plătind preţul coşului de gaze (amestecul de gaze interne cu cele din import), care iese evident mult mai mare. Excepţia viza ţintit OMV Petrom, care tocmai deschisese centrala pe gaze de la Brazi, căci Romgaz, celălalt producător, nu are centrale proprii.

Speţa este strict similară: 1) este vorba despre absolut aceleaşi gaze interne, care nu aparţin nici OMV Petrom, nici Romgaz, ci poporului român, acestuia şi nimănui altcuiva lăsându-i-le Dumnezeu; 2) dacă se porneşte de la premisa incriminării favorizării unora în detrimentul altora – incriminare în principiu corectă într-o economie de piaţă – atunci, în ambele cazuri, avem de-a face cu mari şi absolut aceleaşi discriminări şi, în consecinţă, distorsiuni în piaţă.

Deosebirile dintre cele două cazuri trag consistent în defavoarea cazului neinstrumentat (încă!) de către DIICOT. 1) Excepţia prevăzută practic doar pentru OMV Petrom nu beneficiază de nici un argument economic, în timp ce în cazul livrărilor de gaze către mari consumatori ar putea opera argumentul – ce poate ar trebui să se reflecte într-o lege – că preţul vânzării angros este mai mic decât preţul vânzării cu amănuntul (principiu firesc într-o economie de piaţă). 2) Discriminările concurenţiale şi deci prejudiciile economice create de excepţia pentru OMV Petrom nu se rezumă doar la piaţa consumatorilor de gaze, ci se extind şi asupra pieţei producătorilor de electricitate, avantajele nefireşti acordate OMV Petrom derentabilizând artificial celelalte centrale pe gaze (care trebuie să plătească preţurile superioare ale coşului de gaze) şi ajungând chiar să scoată tot artificial din joc centralele pe cărbune şi furnizorii lor din minerit (cum s-a şi întâmplat în cursul verii ce a trecut).

Ultima deosebire este că, în cazul din urmă (încă neinstrumentat), este implicată o firmă străină. Faptul n-ar putea face diferenţa decât dacă o firmă străină este considerată în România bibelou de porţelan!

Autor: Ilie Șerbănescu

Sursa: Income Magazine

iunie 10th, 2014 at 08:31
Marian Nicolae spune:

Gazul de şist, un balon de săpun? Se pare că exploatarea e nocivă nu doar ecologic, ci şi economic. Le Monde Diplomatique – Mass-media şi cercurile politice sunt duse cu pluta retoricii publicitare şi a lobby-ului energetic

http://gandeste.org/general/gazul-de-sist-un-balon-de-sapun-se-pare-ca-exploatarea-e-nociva-nu-doar-ecologic-ci-si-economic-le-monde-diplomatique-%E2%80%93-mass-media-si-cercurile-politice-sunt-duse-cu-pluta-retoricii-public/33898

ce-rezerve-de-gaze-de-sist-are-romaniaRezonanţa centrală a temei gazelor de şist este, în primul rând, una a succesului american. Prin exploatarea acestui zăcământ, SUA va înregistra, până la finele deceniului în curs, o propulsie impresionantă în ocuparea forţei de muncă şi a competitivităţii economice în arena mondială. Fără a da curs prea multor dileme în legătură cu ceea ce ar putea rezulta din relaţia tensionată energie ieftină vs. rată crescută a poluării, acesta este scenariul oficial.

Şi totuşi, dacă această spectaculoasă ascensiune energetică, această „revoluţie” este doar un balon de săpun pe cale de-a se sparge? – se întreabă Nafee Mosaddeq Ahmed într-o analiză stufoasă publicată în prestigioasa Le Monde Diplomatique, punând accentul pe un anumit ambuteiaj de himere polarizat în jurul gazului de şist. Ahmed este directorul Institute for Policy Research and Development, din Brighton, Marea Britanie.

În acest an, presa americană, în mare parte, a reprodus constant, cu o siguranţă aproape oraculară, un refren: gazele de şist vor fi un boom pentru economia Statelor Unite. Anul trecut, în raportul „Perspective energetice mondiale 2012”, realizat de Agenţia Internaţională pentru Energie, se preciza că, până în 2017, SUA îi vor ceda Arabiei Saudite locul de prim producător de mondial de petrol şi că vor adopta o „cvasi-autosuficienţă” în domeniul energiei.

Ahmed citează în articol o estimare a AIE: creşterea planificată a producţiei de hidrocarburi, care va urca, până în 2035, de la 84 de milioane de barili/zi la 97 de milioane de barili/zi, provine „integral de la gaze naturale în stare lichidă şi de la resursele neconvenţionale” (în special din şisturile bituminoase). Ce se va întâmpla, în acest context, cu indicele producţiei convenţionale? Va scade, susţine AIE.

În ceea ce priveşte controversa dacă fracturarea hidraulică va dezlănţui un dezastru ecologic, Ahmed spune că gazele de şist nu pot fi obţinute decât cu preţul unei masive poluări a mediului, că altfel, pur şi simplu, nu se poate. Autorul precizează că fragilitatea de recuperare economică de care, de pildă, Europa a dat dovadă pe fondul crizei economice din 2008 ar trebui să fie un indiciu de precauţie privind vânarea acestui zăcământ.

Ahmed: “De exemplu, economia spaniolă, odată atât de înfloritoare – a patra putere din zona euro -, se descompune acum din cauza bulei imobiliare în care s-a angajat orbeşte şi care a explodat fără vreun avertisment. Clasa politică a tras puţine învăţăminte din criza din 2008 şi iat-o din nou pe punctul de a repeta aceleaşi erori în sectorul combustibilor fosili.”

Fracturarea hidraulică – nocivă nu doar ecologic, ci şi economic

De ce şi economic? Deoarece ea generează o „viaţă” foarte scăzută a productivităţii, susţine Ahmed, citând un fost consilier ştiinţific al guvernului britanic, David King, care a declarat în revista Nature că randamentul unui puţ cu gaz de şist scade cu 30% la finele primului an de exploatare. Ahmed consideră că producătorii supraestimează potenţialul economic pentru a muşamaliza riscurile operaţiunilor asociate gazelor de şist.

Ahmed:„O scădere atât de brutală face, în mod evident, iluzoriu obiectivul rentabilităţii. Odată ce burghiul se va pune pe forat în pământ, operatorii vor trebui, cu viteză maximă, să sape şi alte puţuri pentru a-şi menţine nivelul de producţie şi pentru a-şi achita datoriile (…)

Combinată cu o activitate economică slabă, producţia puţurilor cu gaz de şist – lentă pe termen lung, dar dramatică pe termen scurt – a produs o scădere spectaculoasă a preţului gazelor naturale în Statele Unite, ajungând de la 7-8 dolari per milion de BTU (British Thermal Unit), în 2008, la mai puţin de 3 dolari în 2012.
Specialiştii în investiţii financiare nu sunt însă păcăliţi. , avertizează jurnalistul Wolf Richter în Business Insider. Extracţia devorează capitalul într-un ritm aiuritor, lăsând operatorii cu un munte de datorii în cârcă atunci când producţia se prăbuşeşte.”

Legat de ritmul accelerat de secare a puţurilor, Arthur Berman, un geolog care a lucrat pentru compania Amoco, înainte de fuzionare ei cu BP, referindu-se la situl de exploatare Eagle Ford, din Texas, afirmă că declinul anual în materie de producţie este de 42%. Cum poate fi stopată această diminuare vertiginoasă? Printr-o înmulţire delirantă a sondelor: pe acelaşi sit, ar trebui o suplimentare “cu o mie de sonde” în fiecare an. Ceea ce ar duce la o deversare anuală de capital teribil de usturătoare la portofel, consideră Berman: 10-12 miliarde de dolari.

Ahmed: “Dacă adunăm toate acestea, ajugem la suma investită în salvarea sectorului bancar în 2008.”

Primele efecte economice ale bulei gazifere?

S-au resimţit la unul dintre mastodonţii industriei petroliere mondiale: ExxonMobile. Potrivit lui Ahmed, în luna iunie a anului trecut, directorul general al companiei, “domnul Tillerson”, se plângea de “foamete”, spunând că, desigur, scăderea preţului gazelor naturale în SUA a fost o gură miraculoasă de aer proaspăt pentru consumatori, dar un “blestem” pentru societatea comercială, care s-a confruntat cu o reducere drastică a veniturilor. Într-o altă ordine de idei, pe cât de mult protejează gazul de şist buzunarul consumatorilor, pe atât de mult poate face prăpăd în conturile operatorilor. Cheltuielile pe infrastructura de exploatare pot depăşi de trei, patru sau chiar cinci ori fondurile pe care care o companie le are la dispoziţie, obligând astfel la contractarea de împrumuturi “grase”.

Ahmed: Aproximativ în aceeaşi perioadă, compania britanică de gaze BG Group s-a văzut forţată să treacă cu vederea peste o , sinonim cu o . La 1 noiembrie 2012, după ce compania petrolieră Royal Dutch Shell a înregistrat trei trimestre de rezultate mediocre, cu o scădere cumulată de 24% într-un an, serviciul de informaţii al lui Dow Jones raporta această veste tristă, trăgând un semnal de alarmă asupra provocate de această goană după gaze de şist în întreg sectorul valorilor bursiere.”

Dacă voracitatea periculoasă de capital a acestui zăcământ va duce, în cel mai coşmaresc scenariu, la prăbuşirea în lanţ a companiilor angajate în aventura exploatării, atunci ipoteza de largă popularitate cum că gazul de şist va proteja întreaga omenire de constrângerile economice extrem de costisitoare pe care le implică extracţia de ţiţei se va dovedi că nu este nimic altceva decât un “basm”, subliniază Ahmed. Citând un studiu publicat în revista Energy Policy, autorul vorbeşte despre faptul că industria petrolieră ar fi dat dovadă de strabism în ceea ce priveşte rezervele mondiale de combustibili fosili:

Depozitele încă disponibile nu vor depăşi 850 de miliarde de barili, în timp ce estimările oficiale vorbesc de aproximativ 1,3 miliarde.”

Ahmed şi-l aduce în sprijin şi pe analistul financiar Gail Tverberg, care e de părere că producţia mondială de combustibili fosili convenţionali a încetat să mai progreseze din 2005: “Această stagnare, în care el vede una dintre cauzele majore ale crizei din 2008 şi 2009, anunţa un declin care ar putea agrava recesiunea actuală – cu sau fără gaze de şist.”

Ahmed conchide: “Aceste lucruri nu au atras nici atenţia mass-media, nici pe cea a cercurilor politice, copleşite de retorica publicitară şi lobby-ul energetic. Este regretabil, concluzia lor fiind uşor de dedus: chiar dacă va aduce o oarecare prosperitate pe termen scurt, gazul de şist umflă o bulă artificială care ascunde temporar o instabilitate structurală profundă. Când se va sparge, va provoca o criză a aprovizionării şi o creştere a preţurilor care ar putea afecta dureros economia globală.”

Sursa: Sud ESt Forum