Codruta Kovesi ii ameninta pe judecatori   iunie 12th, 2014

SRSPare de necrezut. Dar s-a intamplat cu adevarat. Referindu-se la procesul lui Dan Voiculescu, cel numit „Telepatia”, Laura Codruta Kovesi i-a amenintat pe judecatori ca pot raspunde penal. Pentru tergiversarea procesului. Culmea este ca exista, in Romania, oameni politici si asa-zisi analisti care considera ca acest fapt, care s-a petrecut cu adevarat, este cat se poate de firesc. Si ii dau dreptate sefului DNA. Dar oare isi poate permite, intr-un stat de drept, vreun procuror, fie el si mare sef, sa-i ameninte pe magistrati?

Doamna Laura Codruta Kovesi, distinsa pentru curajul ei de Ambasada Statelor Unite, laudata in serie de oficialii de la Washington, dar si de multi dintre oficialii de la Bruxelles, este ingrijorata ca unul dintre dosarele lucrate de DNA este pe cale sa fie trecut la arhiva, intrucat, spre sfarsitul acestui an, intervine prescriptia. Este vorba, intamplator sau nu, de unul dintre cei mai mari adversari politici ai presedintelui Traian Basescu, domnul Dan Voiculescu. Iar dosarul se numeste „Telepatia”, pentru ca, in rechizitoriu, procurorii de la DNA s-au referit, in absenta unor probe concludente, la faptul ca profesorul Dan Voiculescu ar fi determinat, prin sugestie, o serie de persoane sa comita acte si fapte despre care avocatii statului spun ca sunt neconforme cu legea. Pana la urma, ar trebui sa raspundem la intrebarea: Unde incep si unde se termina obligatiile si autoritatea doamnei Laura Codruta Kovesi?

Doamna Kovesi este procuror sef al unui Parchet, numit Directia Nationala Anticoruptie. Deasupra ei, ierarhic, este procurorul general al statului. Deci, altcineva. In calitatea pe care o are, doamna Kovesi se ingrijeste ca fenomenul de mare coruptie la care, intr-un fel sau altul, participa functionari ai statului sau demnitari sa fie diminuat. In ciuda bilanturilor festiviste, in ciuda elogiilor primite in cei zece ani de existenta, nu se poate afirma ca DNA a contribuit la diminuarea acestui flagel. Dimpotriva, este suficient sa citim comparativ, de la an la an, bilanturile Curtii de Conturi a Romaniei, pentru a observa ca, din banul public, se fura din ce in ce mai vartos. Acest indicator este suficient de concludent. Si oricum mult mai concludent decat un alt indicator, cel fluturat de DNA, conform caruia, de la an la an, a crescut numarul cazurilor descoperite, anchetate si finalizate de DNA, precum si numarul condamnarilor. In plus, dupa gratii se afla din ce in ce mai multi inalti demnitari ai statului. Este adevarat. Si putem chiar sa admitem, fie si numai de dragul demonstratiei, ca Sectia Penala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie nu a fost niciodata si nu este un instrument in mana lui Traian Basescu si ca, in fiecare caz in parte, ar fi judecate nepartinitor si cu onestitate acuzatiile procurorilor DNA. Ei bine, chiar daca asa stau lucrurile, tot se vede cu ochiul liber, pentru ca nimeni nu poate sterge rapoartele Curtii de Conturi, ca, de fapt, se fura din ce in ce mai mult. In ciuda dezvoltarii exponentiale a infrastructurii puse la dispozitia DNA, in ciuda unei legislatii care permite acestei institutii sa forteze nota incalcand drepturile omului si, in primul rand, drepturile procesuale, in ciuda fenomenalului spectacol de sunet si lumina cu echipe din ce in ce mai mari de mascati care salta oamenii din casele lor sau din spatiile publice dupa ce, in prealabil, au chemat acolo televiziunile. Si, in fine, in ciuda ajutorului din ce in ce mai semnificativ dat de SRI, care inregistreaza tot si pune tot la dispozitia procurorilor DNA, marfa contribuind atat la declansarea unor anchete, cat si la probarea unor fapte in absenta altor dovezi si, nu mai putin, la tentativele de compromitere a unor persoane, prin punerea la dispozitia presei, in mod deliberat, a unor stenograme sau chiar a unor inregistrari audio si video.

Dar sa admitem ca, si de aceasta data, ne inselam. Ca, de fapt, DNA lucreaza perfect. Iar doamna Kovesi este cel mai curat si cel mai curajos procuror dintre procurori. Si sa incercam sa raspundem, pornind de la aceasta generoasa premisa, la intrebarea: Pana unde se intinde autoritatea sefului DNA? Unii se vor grabi sa raspunda simplu: pana cand dosarul este solutionat de avocatii statului de la DNA si se intocmeste un rechizitoriu, inaintat cu probe cu tot instantelor judecatoresti. Si punct. Eu insa, sunt mai generos. Si am sa spun ca DNA mai trebuie sa indeplineasca si in continuare un rol. Acela de a sustine, prin intermediul procurorului de sedinta, acuzatiile. Dar dincolo de asta, DNA, nici in cele mai fantasmagorice ipoteze, nu mai are vreun rol.

Daca procurorii trebuie sa instrumenteze dosare, judecatorii, care sunt magistrati ai statului, reprezentanti ai unei puteri distincte si separate de celelalte puteri, au sarcina de a le solutiona, vazand in ce masura acuzatiile se intemeiaza pe probe concludente, iar probele, fie ele si concludente, au fost obtinute in respect fata de legile procedurale in vigoare. Singurii raspunzatori de celeritatea procesului sau de durata mai mare a acestuia sunt judecatorii. De fapt, ei sunt singurii in masura sa aprecieze daca diferite solicitari ale avocatilor, partilor, ale apararii sunt sau nu intemeiate si daca trebuie sau nu sa li se dea curs. De cele mai multe ori, durata proceselor nu depinde doar de concentrarea instantei asupra unui dosar, ci si de continutul in sine al dosarului. Daca acuzatiile sunt neclare, daca ele sunt sustinute prea sumar, daca probele pot fi usor combatute, daca martorii sunt fortati de procurori sa declare anumite lucruri si apoi se razgandesc, nu judecatorii sunt responsabili.

In calitatea ei de procuror, fie si sef al unuia dintre marile Parchete, doamna Laura Codruta Kovesi nu are niciun drept sa-i ameninte cu dosare penale pe judecatori, facand presiuni asupra lor, pentru a solutiona un dosar atunci cand doreste ea. Nu exclud posibilitatea ca, uneori, magistratii sa fie mituiti. Sa traga de timp dinadins, pentru a-i favoriza pe acuzati. Din nefericire, acest lucru se poate intampla si s-a si intamplat. Dar daca asa stau lucrurile, doamna Codruta Kovesi, ajutata de SRI, are toate instrumentele posibile din lume pentru a afla, pentru a documenta cazul si pentru a-i trimite pe judecatorii corupti in fata instantelor. Un singur drept nu are doamna Laura Codruta Kovesi. Acela de a-i ameninta pe judecatori, fara a dispune de vreo proba impotriva lor.

Este un caz tipic. In care, pentru a arata ca este cel mai inalt organism al unei puteri cu adevarat independente in stat, Consiliul Superior al Magistraturii trebuie sa se sesizeze si sa stabileasca cat de grava este greseala sau abuzul sau fapta – care poate fi si ea penala –  doamnei Laura Codruta Kovesi.

Sursa: CorectNews

Atat comentariile, cat si ping-urile sunt inchise.

3 comentarii

iunie 12th, 2014 at 17:52
Marian Nicolae spune:

Un articol interesant mai jos despre functionarea parteneriatului public – privat:
——————————————————————————————————————————
Une économie optimale des partenariats public-privés: est-ce possible?

Écrit par Myriam Dahman-Saïdi, mercredi 11 juin 2014 08:0
http://www.bsi-economics.org/index.php/macroeconomie/item/376-economie-optimale-partenariats-publics-prives

Résumé :

– L’origine théorique et conceptuelle des partenariats public-privé trouve sa source dans le mouvement dit du Public Choice. La montée des forces conservatrices pendant la crise des années 1970, en particulier en Angleterre, a encouragé la diminution des effectifs et des dépenses publics et l’octroi d’une plus grande autonomie de gestion à certains services liés à une obligation de résultats.

– Pour le gouvernement, un contrat optimal de PPP doit répondre à une triple contrainte : réaliser des investissements publics dans un contexte budgétaire contraint, bénéficier des capacités des entreprises privées, assurer une répartition optimale des risques entre partenaires public et privé.

– Enfin, les questions liées à l’exécution du contrat sont primordiales. Un partenariat semble plus efficace que la réalisation en interne lorsque le service concerné peut être clairement identifié et décris, et que le contrat reste relativement flexible.

iunie 12th, 2014 at 23:05
Marian Nicolae spune:

„The Edge of Tomorrow”

Excerpt:

„The Omega has the ability to control time……
It knows exactly what you are going to do before you are going to do it.
An enemy that knows the future can’t lose……”
————————–
Therefore my dear „friends” being an Omega in the Russian Federation Team..means, The Russian Federation Team can not lose……the war you are about to start.

I do not know who gave you the idea to use it in this movie but I can tell you this:
It is bloody true…..

One more thing for you to know:
I am not the only Omega individual in The Russian Federation Team……..
God or whoever built us all, He made sure that the winning team will be The Russian Federation. Team.

1. Figure this out now…..and start WW3 knowing that no matter you do the outcome is only one: YOU LOSE…..

or….

2. Go back to the negotiation table with His Excellency Mr. Serghey Lavrov and stop now something that will destroy you for good.

I have asked you kindly before to stop the killings in Ukraine and withdraw from Romania and Ukraine. Just let it be and you will live another day to.

I told you, you can win win this war and you didn’t believe me…..

You have only two options.
Choose please, but choose wisely……

iunie 13th, 2014 at 10:38
Marian Nicolae spune:

Acordul de la Harpsund privitor la români

http://www.dw.de/acordul-de-la-harpsund-privitor-la-rom%C3%A2ni/a-17701981

Liderii Germaniei, Marii Britanii, Olandei şi Suediei au convenit să ia măsuri împotriva exceselor migraţiei româneşti. În ţară, responsabilii politici se fac că nu înţeleg.

Patru șefi de guverne la Harpsund

Reuniunea de la Harpsund a fost deja amplu comentată. La începutul acestei săptămâni, Angela Merkel, David Cameron şi Mark Rutte au fost invitaţi de prim-ministrul Suediei, Fredrik Reinfeldt, la reşedinţa sa de vară pentru a discuta subiectul spinos al preşedinţiei Comisiei Europene.

Conform declaraţiilor ulterioare, cancelarul Germaniei a dejucat ”ambuscada” anti-federalistă, reafirmând mai ferm ca niciodată susţinerea sa pentru Jean-Claude Juncker: ”Am spus că Juncker este candidatul meu, că sper că va deveni preşedinte al Comisiei. Am spus acest lucru în Germania, îl repet şi aici.” În legătură cu ameninţările britanice legate de ieşirea din Uniunea Europeană, cancelarul a mai spus: ”Nu putem lăsa pe planul al doilea ceea ce reprezintă spiritul european. Or, ameninţările nu fac parte integrantă din acest spirit. Nu în felul acesta procedăm de obicei.”

Cu toate acestea, toţi observatorii sunt de acord că Angela Merkel va fi nevoită să facă la rândul ei concesii. Tocmai ”spiritul european” o obligă să ofere lui David Cameron o compensaţie. Nu ştim care a fost conţinutul discuţiilor, dar la aceeaşi conferinţă de presă comună, desfăşurată la Harpsund, premierul britanic a anunţat ceea ce i-ar reveni ca victorie în urma acestei reuniuni restrânse: ”Am convenit ca să lucrăm împreună pentru a combate excesele libertăţii de mişcare. Este adevărat că trebuie să fim liberi să călătorim în întreaga Europă în căutarea unui loc de muncă, dar este la fel de adevărat că nu trebuie să profităm nelegitim de sistemele de protecţie socială” . (AFP)

Punctul de vedere al lui David Cameron a fost susţinut şi de premierul Olandei, Mark Rutte: ”ca să putem menţine libertatea de mişcare avem nevoie de echitate pe piaţa muncii. Or, asta înseamnă să combatem abuzurile care o ameninţă”. Iar ca semn că reuniunea de la Harpsund a ajuns la un acord solid în această privinţă, cancelarul Angela Merkel a spus la rândul ei. ”Ne pronunţăm în favoarea liberei circulaţii, dar trebuie să facem tot ce ne stă în putinţă pentru a curma abuzurile. Şi din acest punct de vedere Marea Britanie, Germania şi alte ţări merg în aceeaşi direcţie”.

Nu se ştie exact ce conţinut ar putea să aibă acest acord privind limitarea turismului pentru beneficii sociale. Dar este cert că măsurile care ar putea fi luate de statele naţionale ar putea fi atacate de Comisia Europeană, ceea ce pretinde ca viitorul preşedinte să fie el însuşi parte a acestei înţelegeri. Jean-Claude Juncker spunea nu demult că „nu va cădea în genunchi” în faţa nimănui, dar se pare că ar putea fi nevoit să renunţe la puritatea principiilor sale europene.

Dacă problema occidentului este cum să împace propriile principii cu realitatea practică, pentru români situaţia pare şi mai complicată. La Bucureşti nu se discută niciodată acest subiect cu sinceritate. Dacă premierul Victor Ponta a admis în presa occidentală (CNN si BBC) că există abuzuri pe care nu le aprobă, în ţară nu a discutat deloc această problemă. Aici, de la stânga la dreapta, s-a constituit un cor care vituperează „populismul”, „extremismul” şi celelalte plăgi care s-ar fi abătut asupra Occidentului. Nimeni nu pare să vadă că modul acesta de a încuraja migraţia lipsită de responsabilitate este o problemă naţională mai înainte de a fi una europeană. Dacă cei mai importanţi lideri din Europa se întrunesc pentru a lua măsuri împotriva migraţiei româneşti, politica românească decade total din demnitatea ei.

PSD a defilat în campania europeană cu un slogan interesant: „Mândri că suntem români”. În ciuda a ceea ce s-a spus mereu cu superficialitate, acest slogan a părut să fie un fel de a spune Europei că românii vor înfrunta oprobriul european şi vor continua această migraţie iresponsabilă. În realitate a spune că sunt „mândri” înseamnă doar a-şi face curaj. Nimeni nu pare să fi gândit măcar o clipă că mândria adevărată înseamnă sacrificiu personal, statornicie şi efort perseverent. În realitate, dacă e de criticat ceva la sloganul campaniei europene a PSD nu e naţionalismul (inexistent), ci sensul corupt al „mândriei”.

Din nefericire pentru politica românească „dreapta” nu a gândit nici ea la acest subiect şi s-a complăcut în tăceri complice, mulţumindu-se la rândul ei să condamne „populismul” vest-european. Ba mai mult „dreapta” a crezut mereu că poate trage beneficii electorale de pe urma migraţiei europene. Cu toţii au ales, de fapt, varianta cea mai facilă de a părea democraţi. Dar dacă stânga defilează cu un concept corupt al mândriei şi pare fără leac, dreapta ar mai putea încă să-i recupereze sensul ei autentic: iată un program politic într-un singur cuvânt.

Data 12.06.2014
Autoare/Autor Horaţiu Pepine
Redactor Ovidiu Suciu
Cuvinte cheie migratie, romani, harpsund, germania, marea britanie, suedia