Sub sabia lui Damocles   august 29th, 2014

SRSImprejurarile ne iau din nou pe nepregatite. Zi de zi, la frontiera de est a Romaniei, in Ucraina, un conflict major este escaladat si poate oricand degenera fie intr-un razboi civil de proportii, fie intr-o invazie ruseasca. In timp ce NATO cauta solutii diplomatice, Moscova actioneaza ferm, deocamdata provocand si inarmand insurgentii cu tehnica de lupta avansata, deplasata in interiorul Ucrainei de catre trupe regulate, sub asistenta unor militari specializati. Pentru Romania, momentul ales de istorie pentru tot ceea ce se intampla si urmeaza sa se intample in Ucraina este nepotrivit. Statul nostru este slab, iar autoritatile sunt dezorientate. Si lipsite de minimum de unitate. Din aceste motive si multe altele, cred ca ne aflam cu sabia lui Damocles deasupra capului.

Daca razboiul civil din Ucraina se intensifica, este de presupus ca populatia va avea de suferit din ce in ce mai mult. Indiferent ca este vorba de ucraineni, de etnici rusi, de etnici polonezi sau de cei 400.000 de etnici romani. Una dintre consecintele unui razboi intern, mai ales daca se prelugeste pe o perioada mai lunga de timp si cunoaste o curba ascendenta a violentei, este ca paturi semnificative ale populatiei raman fara adapost, sufera de foame, de o lipsa acuta a asistentei medicale si, in final, sunt nevoite sa se refugieze. Unde? Cu certitudine spre vest.

Din aceasta perspectiva, Romania, ca stat aflat la frontiera estica a Uniunii Europene, ca de altfel si Polonia sau Bulgaria, ar putea  deveni, pentru refugiati, o tara de destinatie. Mai mult chiar, ni se va cere, intr-o asemenea eventualitate, in mod imperativ, sa primim zeci, poate chiar sute de mii de oameni. Unde? Ce conditii vom fi noi capabili sa le asiguram? Ce se va intampla in cazul unei epidemii, inerente in asemnea situatii? Cata asistenta medicala putem asigura? Care sunt rezervele noastre de hrana si de adapost?

Sunt intrebari usor de pus, dar al caror raspuns este ceva mai complicat. El depinde de o strategie pe care statul roman ar trebui sa o aiba, dar pentru care autoritatile, cuprinse de febra campaniei electorale, nu au transpirat catusi de putin. Daca se va intampla si cand se va intampla, vom fi luati pe nepregatite. Iar cei care vor avea de suferit vor fi cetatenii Romaniei.

Ce ar trebui sa faca si nu fac autoritatile de la Bucuresti? In primul rand, trebuie facut un studiu de impact. Un plan cu mai multe variante, in functie de tot ceea ce s-ar putea intampla, mai putin rau sau mai rau, in Ucraina. Un plan pentru eventualitatea unui razboi civil mai putin intens, de intensitate medie sau de intensitate maxima si care va afecta o populatie de circa 60 de milioane de locuitori, precum si un plan pentru eventualitatea unei invazii rusesti, pentru care, in acest moment, armata ucraineana nu este pregatita sa riposteze in mod corespunzator, dar ar putea fi pregatita, in masura in care va fi dotata de catre Occident cu tehnica de lupta. Vom putea observa, daca s-ar face asemenea scenarii, ca exista un numitor comun al solutiilor pe care le-ar putea utiliza Romania. Diplomatia noastra si nu numai, ci si Guvernul si Institutia prezidentiala ar trebui sa fie extrem de active, pentru a-i convinge pe parteneri nostri europeni ca a inceput o numaratoare inversa si ca este obligatoriu ca, pe teritoriul Romaniei, sa fie dislocat, prin grija statelor din vestul Europei, intregul echipament necesar pentru ca, pe de o parte, sa ne putem securiza si asigura si mai bine frontiera de stat cu Ucraina, iar pe de alta parte sa putem asigura conditiile necesare supravietuirii unor valuri succesive de refugiati, pe care tot statele vestice ne vor cere, protejandu-si propriile interese, sa-i relocam pe teritoriul tarii noastre.

Evident, in paralel, ar trebui sa ne gandim la mijloace speciale de protectie pe care statul roman le-ar putea acorda celor 400.000 de etnici romani care traiesc in Ucraina. In fine, sunt zeci de mii de familii afectate, si vor fi din ce in ce mai afectate, de blocarea micului comert de frontiera, care le asigura supravietuirea. Si aceste familii trebuie sa beneficieze de asistenta statului roman.

Numai ca, in acest timp, asistam la o veritabila incaierare intre institutii fundamentale ale statului, chiar cele care ar trebui sa colaboreze pentru a preveni un impact prea mare sau dezastruos al evenimentelor din Ucraina asupra Romaniei. Asa ca exista riscul major de a ne afla din nou, asa cum s-a mai intamplat in istorie, intre ciocan si nicovala. Intre ciocanul rusesc si nicovala Occidentului.

Sursa: CorectNews

Atat comentariile, cat si ping-urile sunt inchise.

4 comentarii

august 29th, 2014 at 20:19
Marian Nicolae spune:

Domnule senator,

„Autoritatile romane”…sunt speriate pentru ca au de ce….

Poporul roman NU este speriat pentru ca are motive sa NU fie speriat.

Si daca vin rusii, unde-i problema…?

Facem un mic joint-venture, unde Romania furnizeaza terenul si mana de lucru, iar Federatia Rusa aduce tehnologia pentru ca noi sa ne refacem industria de CARE NU AM FOST IN STARE SA AVEM GRIJA SINGURI..

Va fi chiar a…win – win situation……..

august 30th, 2014 at 09:09
Marian Nicolae spune:

Daca acest comentariu al meu l-a suparat pe domnul Viorel Baitan, sa stiti ca nu-mi retrag nici macar o virgula.Nu este posibil ca un intreg popor roman sa nu zica nici macar AU la inchiderea, vanzarea si taierea propriilor intreprinderi !!!!!!

Cum de ati acceptat asa ceva ???
Si inca un lucru:

DA, sunt evreu de sange si DA am sarit in ajutorul poporului roman cu riscul de a fi linsat de ai mei…..

Din pacate fratele meu a fost ucis pentru acest lucru……
NU, nu sunt de religie ebraica sunt crestin-ortodox ca orice roman, ca sa va scutesc intrebarea domnule Viorel Baitan.

Repet:

NU este posibil ca un evreu, chiar si evreu roman sa sacrifice totul pentru poporul sau, adica poporul roman, dupa care sa primeasca mesaje de tipul celui primit de la domnul Viorel Baitan.

Atunci cand domnul Viorel Baitan va face si domnia sa ce am facut eu, am sa-i accept critica,

Pana atunci, un „imi pare rau”, ar fi de ajuns…….

Marian Nicolae
august 21, 2014 la 7:10 pm
http://nastase.wordpress.com/2014/08/19/dupa-25-de-ani/

Bine ati revenit printre noi, domnule profesor.
Ma bucur ca ati ramas acelasi om deasemenea..

Ceea ce ma roade este faptul ca un Roman care a impiedicat ruperea Transilvaniei de Romania, a fost obligat sa stea inchis pentru acest lucru, de parca ar fi comis o infractiune.

Alt lucru care ma doare este faptul ca justitia Romaniei a decis ca acel Roman care a impiedicat ruperea de Transilvania TREBUIE inchis……

Nu este de mirare ca Romanului respectiv s-ar putea sa-i fie lehamite de toata aceasta poveste.

Totul intamplandu-se in fata unei mese amorfe de cetateni romani…….

Ma bucur nespus ca ati iesit din acel loc pe care l-ati inobilat efectiv cu prezenta dumneavoastra…cu toate ca nu era necesara aceasta inobilare….

august 30th, 2014 at 18:33
Marian Nicolae spune:

Oricat de ciudat ar suna, …cred ca pentru sanatatea generatiilor viitoare de romani, romanii de azi au nevoie de o educatie sanatoasa in materie de……..Insurectii Nationale, Lovituri de Stat, Revolutii Adevarate si alte Rasturnari de Guverne potrivnice necesitatilor natiunii romane.

Gandesc cat se poate de serios acest lucru, pentru ca noi cei de azi nu vom trai milenii pe acest pamant, iar pentru a asigura continuitatea poporului roman pe propriul sau teritoriu cele de mai sus sunt esentiale.

Cei carora NU le convine cele de mai sus, va rog sa luati un bilet de ordine si sa stati la rand………….

august 31st, 2014 at 11:16
Marian Nicolae spune:

Autonomia costă:Ținutul Secuiesc vs Tirolul de Sud

Mircea.Cosea / 31 AUG, 2014 / 10:42 –
http://www.dcnews.ro/autonomia-costa-inutul-secuiesc-vs-tirolul-de-sud_452377.html

UDMR susține, în campania electorală, autonomia Ținutului Secuiesc. Partidele românești evită subiectul, pentru că nu vor să piardă electoratul maghiar, în turul doi, dar nici nu vor să supere electoratul românesc. Profesorul Mircea Coșea evaluează, folosind ca model Tirolul de Sud, situația din Covasna, Harghita și Mureș. Ce impact ar avea un proiect de autonomie asupra locuitorilor din aceste județe, ce costuri implică și cine le plătește- acestea sunt temele abordate în editorialul scris de prof. Mircea Coșea pentru DCNews.

Prof. Coșea consideră că UDMR jignește inteligența și desconsideră nivelul de informare al majorității românești. UDMR vrea autonomie după un model care ar funcționa fără probleme din 1992, a explicat Laszlo Borbely, care mai susține că italienii nu se tem că în Tirolul de Sud există o autonomie teritorială.

Această afirmație este incorectă, arată prof. Coșea. Chiar dacă federaliștii Uniunii Europene consideră autonomizarea Tirolului drept un succes, aceasta nu este o părere unanimă. Încă din 1970, când a avut loc cea de a doua etapă a autonomizării, politica italiană este dominată de ” teama utilizării autonomiei ca o prefață a ruperii unității teritoriale naționale”. Temerile s-au accentuat după 1990.

Cu cât poți să ”cumperi” autonomia

Datoria de 1,9 trilioane de euro a Italiei înseamnă 30.000 de dolari pe cap de locuitor. La o populaţie de 500.000 de locuitori, aceasta înseamnă, pentru Tirolul de Sud, 15 miliarde de euro. Autoritățile locale consideră că Bolzano poate obţine autonomia totală dacă plăteşte această sumă, existând resurse economice să o facă.

Este clar, scrie prof. Coșea, că autonomia Tirolului de Sud se bazează pe o structură economică solidă, cu un buget propriu important. Produsul intern brut pe cap de locuitor în Titrolul de Sud se ridică la 34.400 euro şi depăşește cu 36% media naţională a Italiei. Bugetul regional se ridică la 5 miliarde de euro, adică peste 10.000 euro pe cap de locuitor, cheltuieli publice. În afară de micile industrii şi de artizanat, economia regiunii se bazează pe turism şi agricultură. Regiunea are 214.000 de locuri în hoteluri (adică un loc la doi locuitori). Deşi, doar o treime din teritoriu este utilizabil în agricultură, aceasta produce anual 1 milion de tone de mere (10% din recolta UE-27), importante cantităţi de vin, lapte, lemn. 56% din consumul energetic al regiunii provine din energii regenerabile.

Tirolul de Sud contribuie la bugetul național cu 10% din venituri, acoperindu-și integral cheltuielile cu restul de 90%.

Ținutul Secuiesc nu rezistă fără bani din afară

Poate spera ținutul secuies să adopte modelul Tirolului de Sud ?

Nicidecum.

Zona dorită a fi autonomizată este una dintre cele mai sărace din România. În funcție de valoarea economică, județul Mureș se află pe locul 17 ( 10,64 md lei ), Harghita pe locul 31 (6,18 md lei) iar Covasna pe locul 41 ( 3,97 md lei ) la nivel național.

Cele trei județe dispun de una dintre cele mai slabe rate de industrializare și de dezvoltare a infrastructurii, raportat la media națională și depind de subvențiile de la bugetul național.

O altă declarație fără acoperire a fost făcută de Kelemen Hunor:

”autonomia nu înseamnă să luăm ceva de la cineva. Nu vrem să luăm nici bunuri, nici proprietăți”.

Prof. Coșea arată că dreptul de a decide singuri pe patrimoniul altuia înseamnă revizuirea structurii de proprietate, deci noua structură va trebui să răscumpere de la statul român a dreptului de folosință. Orice acțiune de rupere a propretății publice prin desprindere decizională de tip autonomie a însemnat în istorie clauza de despăgubire (vezi perioada 1990-1992 în relațiile dintre Republica Cehă și Slovacia sau discuțiile pe o astfel de temă între Croația și Serbia ).

Proiectata structură autonomă secuiască nu are, deci, nici resursele pentru a funcționa, nici banii pentru a restitui valoarea bunurilor capitale și imobiliare realizate în cele trei județe prin eforturile întregii națiuni.

Dacă se intervine din afara țării, pentru a subvenționa cheltuielile curente ale regiunii sau pentru plata despăgubirilor, regiunea nu mai este autonomă.

Dacă rămâne la propriile resurse, locuitorii devin tot mai săraci, în Covasna, Harghita și Mureș.

Iată editorialul scris de profesorul Mircea Coșea pentru DCNews:

Alegerile trec, problema autonomiei ținutului secuiesc rămâne

Până în prezent niciunul dintre cei mai bine plasați candidați la președenție nu a luat o poziție clară în legătură cu problema autonomiei ținutului secuiesc.

Desigur, nu este o problemă simplă și nici fără consecințe având în vedere dorința fiecăruia dintre ei de a beneficia în turul doi de voturile maghiarimii dar nici politica struțului nu poate fi acceptată. Presiunea extraordinară care se face atât din interiorul cât și din exteriorul țării pentru obținerea autonomiei acelei zone poate fi ignorată de către candidați dar nu este deloc indiferentă populației majoritare românești. Este de neînțeles cum staff-urile acestor candidați nu își dau seama că această problemă devine nu numai din ce în ce mai gravă pentru electoratul român dar poate chiar să aducă, prin ignorarea ei, daune electorale mai mari decât eventualul beneficiu adus de voturile maghiarilor.

Nu intenționez să pledez în favoarea respingerii încercării de autonomie a unei zone a teritoriului național românesc prin argumente istorice sau patriotarde ci doar să atrag atenția asupra manipulării primitive de care dau dovadă reprezentanții UDMR în susținerea acestei încercări.

Recunosc că m-a indignat modul în care aceștia ne jignesc inteligența și deconsideră educația și informația majorității românești.

Iată dovezile:

1. ” UDMR vrea autonomie teritorială după modelul Tirolului de Sud, prin crearea unei regiuni formate din judeţele Harghita, Covasna şi Mureş. Uniunea a finalizat proiectul legislativ privind autonomia teritorială şi îl va lansa săptămâna viitoare în dezbatere publică. Acest proiect seamănă foarte mult cu proiectul din Tirolul de Sud, care funcționează bine mersi din 1992 și nu se sperie italienii că în Tirolul de Sud există o autonomie. E o a 16-a regiune economic formată din cele trei județe. Nu se desființează județele, ci formează o regiune”, a explicat Laszlo Borbely, membru UDMR.

2.”Ţinutul Secuiesc ar urma să aibă preşedinte propriu, care să stăpânească peste Harghita, Covasna şi Mureş. Aceste prevederi sunt în proiectul de autonomie redactat de UDMR, relatează Antena3. Preşedintele ar urma să fie ales prin vot direct de către cetăţenii din cele trei judeţe şi ar avea puteri mai mari decât şefii de Consilii judeţene. Potrivit unor surse din UDMR, proiectul prevede că Ţinutul secuiesc va avea un buget propriu şi o colaborare mai puţin strânsă cu Guvernul de la Bucureşti.”

3. „În viziunea noastră, autonomia nu înseamnă să luăm ceva de la cineva, ci să acționăm în interesul cuiva. Prin năzuințele noastre de autonomie, prin țelurile noastre, nu vrem să privăm pe nimeni și de nimic, nici pe români, nici pe maghiari, nu vrem să luăm nici bunuri, nici proprietăți, nici decizii, nici drepturi. Cerem însă ca noi, secuii, maghiarii din Transilvania și Ținutul Secuiesc, să avem puterea de a decide singuri în chestiunile care ne privesc”, a susținut Kelemen Hunor, în mesajul postat pe site-ul UDMR.

Să analizăm aceste declarații.

Prima se referă la modelul autonomiei Tirolului de Sud , adică regiunea Alto Adice. O anumită parte a politicii europene cu orientare spre varianta evoluției Uniunii Europene spre federalizare consideră autonomizarea Alto Adice ca un succes dar nu este o părere unanimă. Încă din 1970-1971 când a avut loc așa numita cea de a doua etapă a autonomizării prin introducerea măsurilor numite ” Pachetul II” , și până în prezent, politica italiană este dominată de ” teama utilizării autonomiei ca o prefață a ruperii unității teritoriale naționale”. Aceast ” teamă” s-a accentuat atunci când regiunea italiană Bolzano a găsit în criza economică momentul mult aşteptat al secesiunii şi a încearcat să obţină autonomia totală faţă de Roma, susţinând că nordul bogat al Italiei nu mai trebuie să plătească pentru sudul sarac.

Ministrul Economiei, Thomas Widmann, din Tirolul de Sud a înaintat chiar o soluţie.El a arătat că datoria de 1,9 trilioane de euro a Italiei înseamnă 30.000 de dolari pe cap de locuitor. La o populaţie de 500.000 de locuitori, aceasta înseamnă, pentru Tirolul de Sud, 15 miliarde de euro. Widmann consideră că Bolzano poate obţine autonomia totală dacă plăteşte această sumă, iar Italia nu ar trebui să se ocupe decât de politica externă şi de apărarea Tirolului de Sud.

Care este concluzia acestei situații ?

Este clar că autonomia Tirolului de Sud se bazează pe o structură economică solidă, aptă de a crea un potențial mare de venit și un buget propriu important.

Statistica este clară din acest punct de vedere .
Produsul intern brut pe cap de locuitor în Alto Adige se ridica la 34.400 euro în 2009 şi depăşea cu 36% media naţională a Italiei (25.300 euro); bugetul regional de care dispune Alto Adige se ridică la circa 5 miliarde de euro, ceea ce înseamnă o disponibilitate de cheltuială publică de mai bine de 10.000 euro pe cap de locuitor, una dintre cele mai ridicate din Europa; veniturile bugetului regiunii constau în primul rând din mijloace proprii provenite în proporţie de 90% din taxele şi impozitele încasate în
Alto Adige. Restul de 10% este contribuţia regiunii Alto Adige la bugetul statal al Italiei; înafară de micile industrii şi de artizanat, economia regiunii Alto Adige se bazează pe turism şi agricultură. Alto Adige dispune de mai bine de 214.000 de locuri în hoteluri (adică un loc la doi locuitori); deşi doar o treime din teritoriul regiunii Alto Adige este utilizabilă în agricultură, aceasta produce anual 1 milion de tone de mere, ceea ce înseamnă circa 10% din recolta de mere a UE-27, în afară de acesta, mai trebuie menţionate importante cantităţi de vin, vite, lapte, lemn; 56% din consumul energetic al regiunii Alto Adige provine din energii regenerabile şi se prevede ca acest procentaj să crească la 75% până în 2020.

Poate spera ținutul secuies să adopte modelul Tirolului de Sud ?

Nicidecum.
Și în acest caz, statistica este clară. Zona dorită a fi autonomizată este una dintre cele mai sărace din România. Topul județelor în funcție de valoarea lor economică arată că Județul Mureș se află pe locul 17 ( 10,64 md lei ), Harghita pe locul 31 (6,18 md lei) iar Covasna pe locul 41 ( 3,97 md lei ). Din punct de vedere al salariului mediu lunar, la o medie pe țară de 1546 lei, în Mureș se obțineau 1249 lei, în Harghita 1259 lei iar în Covasna 1150 lei ( date INS la nivel an 2012 ).

Mai mult, cele trei județe dispun de una dintre cele mai slabe rate de industrializare și de dezvoltare infrastructurală raportat la media națională.

Cum văd reprezentanții UDMR transpunerea modelului tirolez în sărăcia zonei pe care o doresc autonomă ? Cu atât mai mult cu cât în declarațiile mai sus citate se afirmă că se dorește buget propriu. Cum vor înlocui subvenția esențială pe care bugetul național o direcționează spre această zonă ? Vor să condamne cetățenii zonei la sărăcie și la mărirea decalajului între aceasta și celelalte zone ale țării ?

Poate au soluții dar ar fi momentul să le facă publice pentru a le analiza viabilitatea în scopul protejării cetățenilor români de etnie maghiară de o aventură politică extrem de riscantă. Demnă de interes este și declarația lui Kelemen Hunor care susține că ”autonomia nu înseamnă să luăm ceva de la cineva. Nu vrem să luăm nici bunuri, nici proprietăți..”

Este o declarație interesantă deoarece este o capodoperă , ori de naivitate, ori de neloialitate față de națiunea română, căci dacă se dorește ca ” noi, secuii, maghiarii din Transilvania și Ținutul Secuiesc, să avem puterea de a decide singuri în chestiunile care ne privesc”, mă întreb pe banii cui să decidă singuri și cum decid singuri pe bunurile capitale și imobiliare existente în cele trei județe prin eforturile de zeci de ani ale întregii națiuni române și ale bugetelor naționale românești.

Oare dreptul de a decide singuri pe patrimoniul altuia nu înseamnă revizuirea structurii de proprietate, adică răscumpărarea de la statul român a dreptului de folosință ? Orice acțiune de rupere a propretății publice prin desprindedre decizională de tip autonomie a însemnat în istorie clauză de despăgubire ( vezi perioada 1990-1992 în relațiile dintre Republica Cehă și Slovacia sau discuțiile pe o astfel de temă între Croația și Serbia ).

Nu dau o soluție, ci doar ridic o problemă la care promotorii modelului tirolez ar trebui să se gândească”
—————————————————————————
PS. Repetam expunerea ca poate domnul Kelemen Hunor nu pricepe pe de-a-ntregul limba romana….