Sorin ROSCA STANESCU

Acest subiect este o aschie care nu sare prea departe de trunchiul Mihai Razvan Ungureanu. Cel care, astazi, este consilier prezidential, ieri a fost prin-ministru al Romaniei, instalat de Basescu si hulit de populatie, alaltaieri a fost sef al spionajului extern si subiect al unei afaceri personale cu OMV Petrom, iar rasalaltaieri a fost ministru de Externe al Romaniei, calitate in care a avansat o ordonanta de urgenta prin care era cedata Ungariei, Fundatia Gojdu. Iar daca este asa, avem de a face cu un act de tradare nationala, care, ca sa ne doara capul de tot, este savarsit de un ofiter acoperit, care a jurat credinta steagului romanesc. O tema numai buna pentru mijlocul lunii martie.

In fiecare an, la mijlocul lunii martie, in Tinutul Secuiesc avem de a face cu ample miscari de secesiune. Pe care, organizatiile iredentiste maghiare le definesc, in mod elegant, miscari pentru autonomie. De fapt, aceste organizatii, pe sub nasul autoritatilor romane, intelegand prin autoritati si Consiliul Suprem de Aparare al Tarii si presedintia si Palatul Victoria si Ministerul Afacerilor Externe si cele doua principale servicii secrete, SRI si SIE, au facut toti pasii necesari pentru a declansa o secesiune. Adica, ruperea teritoriului national.

Autoritatile din Tinutul Secuiesc, pana la urma, cu acceptul tacit al oficialilor de la Bucuresti si cu sprijinul nemijlocit al celor de la Budapesta, au reusit cateva performante notabile. O simpla enumerare ne face sa ne treaca toti fiorii pe noi cei care, prin istoria mosilor si stramosilor nostri, suntem atat de mult legati de Transilvania. Tinutul Secuiesc, autointitulat Tara Secuilor, dispune, in acest moment, de un drapel, de un imn, de o armata – veritabile unitati paramilitare, antrenate atat in Romani, cat şi pe teritoriul Ungariei –  de o reprezentanta proprie la Bruxelles, pe langa Uniune Europeana, intr-un sediu oferit de statul maghiar. Ba mai mult chiar, si-au tiparit si o moneda, pe care, inca, nu au pus-o in circulatie. Au existat nenumarate tentative de organizare a unui referendum – act final al separarii de Romania – si ne aflam la un pas de a afla ca, asa-zisa tara a secuilor, dispune si de un parlament propriu. Care ii asigura fundamentul politic in vederea autoguvernarii.

Si nu traim intr-un moment istoric oarecare. Si nici intr-un spatiu geopolitic oarecare. La granitele Romaniei exista deja, asa cum o confirma, in fine, oficialii de la Washington, o invazie ruseasca. In doua dintre scenarii, cat se poate de probabile, aceasta invazie militara ruseasca ar putea sa se intinda pana la Transnistria si Gurile Dunarii. Mai mult, descreierati de la Moscova ameninta, chiar Romania, cu o invazie.

In acest context, o putere politica cu capul pe umeri ar trebui sa fie extrem de atenta ca, in Romania, Moscova si alte forte ostile sa fie lipsite de instrumentele necesare pentru a provoca dezordini grave sau chiar majore, cum ar fi o declaratie de autonomie a Tinutului Secuiesc. Care, cine stie, in contextul international, extrem de delicat, ar putea fi trecuta cu vederea, adica tolerata, adica acceptata de catre statele europene. Din pacate, nu vedem nimic din ceea ce ar putea caracteriza vigilenta unui stat responsabil pentru o istorie datorata, nu numai mosilor si stramosilor nostri, ci si urmasilor nostri.

In acest context, nu pot sa-mi reprim tentatia de a reveni, in mod insistent, asupra unor solicitari mai vechi, dar extrem de actuale, pe care le-am formulat pe adresa viitorului presedinte al Romaniei. Atunci cand nu se ştia cine va fi acesta. Acum, acest trecut a devenit prezent. Asa ca, revin si semnalez domnului Klaus Iohannis urmatoarele, citand dintr-un demers editorial mai vechi.

„Tinutul Secuiesc este la un pas de secesiune. Organizatiile maghiare de acolo au pregatit, cu sprijin de la Budapesta, pas cu pas, o separare „paşnica” de Romania, in interiorul si cu sprijinul Uniunii Europene. Tare mi-e teama ca generatia mea va trai aceasta tragedie. Afirmatiile unor lideri politici de la Budapesta, pe teritoriul Romaniei, cu ocazia diverselor manifestari, este deliberata. Menita sa pregateasca terenul psihologic. Nu numai pentru secesiune. Ci si pentru o autonomie administrativ-teritoriala mai larga, a judetelor Covasna si Harghita. Dar cel mai ingrijorator fenomen este pierderea efectiva si greu de explicat in mod juridic a unei importante parti din terenul agricol, din paduri si din fondul imobiliar. O buna parte din Ardeal s-a dus. Fundatia Gojdu inca nu a fost definitiv cedata, in ciuda complicitatilor de care s-a facut vinovat Mihai Razvan Ungureanu, cu acordul tacit sau chiar la indemnul lui Traian Basescu. Tot sub regimul Basescu s-a produs un proces uluitor al unor retrocedari ilegale. Familiile de maghiari care au revendicat si au primit imense proprietati imobiliare au fost o data despagubite, in baza unor acorduri internationale, pentru proprietatile pierdute dupa 1920, au mai primit si dobanzi de 10 la suta. Statul roman a platit, la greu, pentru aceasta operatiune. Dar astazi, in baza unor documente, care oricand se poate demonstra ca sunt false, chiar in baza birocratiei maghiare, prin intermediul instantelor de judecata, cu complicitatea regimului Basescu sau, in cel mai bun caz, beneficiind de miopia acestuia, familiile de la Budapesta isi inscriu in bilant preluarea, fara niciun drept, a unei bune parti din Ardeal. Niciodata pana acum in istorie complicitati interne, atat de ticaloase, nu au concurat, pe timp de pace, cu o asemenea agresiune impotriva natiunii romane.”

Deci, cine are ochi de vazut, sa vada. Cine are urechi de auzit, sa auda. Cine are instrumente pentru a actiona, sa actioneze. Cine iubeste acest stat, sa dovedeasca ca il iubeste.

SURSA: CorectNews.com