Ambasadorul   martie 25th, 2015

srs_edit2-90x90Astazi, numele este cunoscut. Oficial. Se numeste Hans G. Klemm si nu m-am inselat prea mult. Sau nu m-am inselat aproape deloc. Contextul geopolitic face ca, pentru prima data in ultimii douazeci si cinci de ani sau poate chiar mai multi ani, ambasadorul Statelor Unite ale Americii la Bucuresti sa fie un diplomat. Nu o persoana rasplatita pentru sponsorizarea campaniilor electorale prezidentiale de la Washington. Acest „detaliu” spune multe.

Ar fi bine sa intelegem care este motivul real pentru care, o perioada atat de lunga, Statele Unite ale Americii nu si-au trimis un ambasador in Romania. Si nu este vorba, aici, de o intelegere „oficiala”. Nu va recunoaste nimeni de la Departamentul de Stat, vreodata, ceea ce afirm eu aici. Acest adevar va fi poate consemnat in carti, dupa multi ani, pe masura desecretizarii unor documente. Fapt este ca ultimii ambasadori ai Statelor Unite la Bucuresti, care nu au fost diplomati de cariera, si-au luat sinecurele in serios. Si, pe langa reprezentarea intereselor Washington-ului la nivel politic, militar, geostrategic, ei s-au ocupat, la Bucuresti, si cu afaceri personale. Daca ar fi reprezentat, pur si simplu, interesele lumii de afaceri de peste ocean, aducand, in mod dezinteresat, investitori, promovand, in mod dezinteresat, o colaborare economica, atunci lucrurile ar fi stat altfel. Exista insa, dincolo de rezultatele exceptionale ale colaborarii romano-americane, si o serie intreaga de pete negre, despre care administratia americana prefera sa nu vorbeasca.

Fapt este ca insistenta unora dintre ambasadori de a promova si interese, pana la urma, personale, in plan economic, acest amestec care, in mod oficial, este combatut de ambele state, intre politica si afaceri, a adus o serie de prejudicii de imagine Statelor Unite, in Romania. Era momentul ca lucrurile sa se schimbe. Si se schimba.

Desigur, noul ambasador, dupa ce a fost acceptat de partea romana, conform regulilor internationale, urmeaza sa fie validat in Congresul Statelor Unite ale Americii. Acelasi congres care a blocat, extrem de mult, numirea unui ambasador la Bucuresti – sa fim realisti – nu numai ca urmare a frictiunilor dintre majoritatea republicana si administratia Obama, ci si utilizand, chiar si in subtext, argumente de genul celor pe care le-am prezentat eu mai sus. La care, desigur, s-a adaugat si cei doi ani de gratie, acordati destul de ciudat lui Traian Basescu de catre Departamentul de Stat, in ciuda faptului ca acesta devenise o oaie neagra a parteneriatului.

Astrii s-au realiniat. La Bucuresti a venit un nou presedinte, care a castigat pe un val popular de speranta. De la el se asteapta o resetare a vietii politice de la Bucuresti. S-a schimbat si contextul international. Mai ales, cel din imediata vecinatate a Romaniei, unde se desfasoara un razboi recunoscut, asumat, declarat. Noul ambasador va fi obligat sa refaca puntile de incredere – cele cateva punti deteriorate – intre constiinta colectiva a unor romani, care s-au simtit tratati ca o colonie, de unii dintre fostii ambasadori americani, si Statele Unite care, sa recunoaştem, reprezinta, astazi, cea mai importanta garantie a suveranitatii noastre nationale si a stabilitatii politice de la Bucuresti.

Si mai trebuie sa spun un lucru pe care il cred a fi adevarat, suta la suta, si el, in felul lui, dureros. Odata cu instalarea unui nou ambasador al Statele Unite ale Americii la Bucuresti, diplomat de cariera si reprezentant, pur sange, al nucleului politic conducator din Statele Unite, in Romania, dupa o pauza dramatica, se ridica si se afirma doua centre de stabilitate si de putere. Unul la Cotroceni, creat in jurul lui Klaus Iohannis, iar celalalt, reprezentat de Statele Unite, prin ambasada sa. Pentru ca Statele Unite nu sunt doar un partener strategic al Romaniei. Statele Unite reprezinta chiar una dintre parghiile care conduc Romania. Sa speram, intr-o directie buna. Adica, si in interesul romanilor.

SURSA: CorectNews.com

Atat comentariile, cat si ping-urile sunt inchise.

Nu exista comentarii