Unirea in sens giratoriu   iulie 12th, 2015

srs_edit2-90x90Flacara Unirii, iata, ajunge la Bucuresti. Purtata de un grup de cateva sute de tineri entuziasti. Si este bine ca se intampla asa. Intr-o buna zi, Basarabia va reveni la patria-mama. Cu acte in regula. Dar pana atunci, sa fim lucizi. Si dincolo de entuziasm si dincolo de speranta, sa privim in fata cateva adevaruri care pot misca evenimentele istorice si in sens contrar.

Haideti sa admitem ca maine, cum-necum, s-ar intampla marele eveniment. Daca ar fi asa, atunci Romania ar avea o problema. Destul de grava. Ar fi un stat european si un stat NATO care ar accepta, de bunavoie, prezenta fostei Armate a 14-a a Federatiei Ruse, pe teritoriul ei. Intr-un fel sau altul ne-am trezi sub ocupatie. Pentru ca Transnistria, conform regulilor de drept international, face parte din teritoriul Republicii Moldova. Si asta nu este tot.

Europa insasi ar avea o problema. Si nu numai generata de Tiraspol. Si de podul aerian militar construit de rusi pentru a-si ajuta tovarasii de arme. Dar oricat de mult bate Romania pasul pe loc si oricat de incet se desfasoara reformele reale, care ne vor duce catre statutul de membru egal UE, la Chisinau lucrurile stau si mai grav. Acolo, pantomima in materie de reformare a institutiilor este totala. Iar paradoxul face ca formatiunile politice pro-europene au dezamagit enorm populatia. Dand apa la moara rusofonilor, care reprezinta un procent semnificativ dintre cetaţenii Republicii Moldova.

Ca lucrurile stau asa cum am sugerat mai sus, o demonstreaza si unul dintre cele mai populare slogane ale pro-unioniştilor: „DNA, treceti Prutul!”. Oamenii sunt atat de innebuniti de efectele coruptiei incat, la Chisinau, cel mai popular roman este, nimeni altul, decat Laura Codruta Koveşi. Fara ca nimeni sa bage de seama acolo ca in Romania ultimilor zece ani, de cand aceasta doamna a fost procuror general si apoi sef la DNA, coruptia efectiva, in ciuda spectacolelor cu catuse si condamnari, a crescut in loc sa scada. In paranteza fie spus, poate nu numai din cauza DNA.

De ce aceasta emoţionanta demonstratie pro-unirea, facuta de tineri animati de buna-credinta si de cele mai frumoase intentii, se desfasoara, totusi, in sens giratoriu, daca o analizam cu luciditate? Pentru ca, stimati concetateni, atunci cand, pe buna dreptate, Klaus Iohannis, pe atunci candidat prezidenţial, a declarant ca Unirea va avea loc cand Chisinaul ar dori cu adevarat acest lucru, el a avut in vedere o logica istorica. Cum ar trebui sa se desfasoare acest minunat spectacol al Unirii? Al reunificarii. Conform normele de drept international si Constitutiilor celor doua state, in primul si in primul rand, ar trebui sa aiba loc un referendum la Chisinau. Inainte de orice. Iniţiativa apartine Chisinaului si in niciun caz Bucurestiului. Ceea ce inseamna ca tabara unioniştilor ar trebui sa fie, si nu stim daca este, suficient de puternica pentru a propune si a susţine un asemenea act istoric. Batalia urmand sa fie extrem de crunta. Pentru ca serviciile secrete ale Rusiei nu vor sta cu bratele incrucişate. Si nici rusofonii. Dar sa admitem ca va avea loc un referendum si ca majoritatea va spune da. Si ca nu va urma, Doamne fereşte, vreun razboi civil iscat de omuletii verzi. Transformati in fiare. Atunci, pasul urmator va fi ca Romania sa decida acelasi lucru. Tot printr-un referendum. Si abia apoi se va produce, in mod juridic, Unirea.

Dar asa ceva, totusi, nu s-ar putea face, indiferent cata vointa politica va exista, fara acceptul partenerilor euroatlantici ai Romaniei. Iar acceptul nu va fi dat decat daca prin actul Unirii nu vor fi date peste cap marile planuri geostrategice ale partenerilor nostri. Complicat!

SURSA: CorectNews.com

Atat comentariile, cat si ping-urile sunt inchise.

Nu exista comentarii