Sorin ROSCA STANESCU

Un editorial din New York Times, extrem de interesant, ma obliga sa reactionez. El se refera la tarul Vladimir Putin care nu este, totusi, un monarh, la popularitatea acestuia si insista asupra tezei conform careia, Federatia Rusa de astazi este produsul stapanului de la Kremlin. Teza lansata de New York Times se bazeaza pe analizele unui sovietic convertit la capitalism, numit Gleb Pavlovsky. Acesta joaca rolul unui designer al politicii de la Moscova si, de vreme ce este pastorit de una dintre cele mai puternice publicatii din Statele Unite, este de presupus ca se bucura de multa credibilitate. Numai ca, teza sa, mie unuia, mi se pare falsa. Vladimir Putin nu este altceva decat produsul Federatiei Ruse. Un produs, pana una-alta, de succes.

Dupa anexarea Crimeei, cum bine remarca analistul citat de New York Times, popularitatea Federatie Ruse a crescut pana la cer. Procentele lui s-au ridicat la 80% astfel incat, in prezent, Vladimir Putin poate, bine mersi, pentru mai mult timp, sa lipseasca de la serviciu, fara ca autoritatea sa scada. Numai ca ideea cultivata, ciudat de insistent, in presa americana si preluata si in presa european-occidentala, conform careia, pentru a intelege Rusia trebuie sa il intelegi pe Vladimir Putin, mi se pare profund gresita. Si ea sta la originea multor erori grave ale Occidentului in raport cu Rusia. Asa s-a intamplat si in timpul Razboiului Rece. Vezi Doamne, imperialismul sovietic, natura si esenta lui, modelul de comportament, nu ar fi putut fi descifrat de sovietologii Occidentului decat in conditia in care ar fi fost dezlegata natura tainica si sumbra a psihologiei lui I.V. Stalin. La fel s-a intamplat chiar si atunci cand, la Moscova, au existat conducatori slabi, unii dintre ei impaiati. Analistilor din Occident li se parea suficient sa faca un efort, incununat de oarecare rezultate, pentru a intelege modul in care ia decizii stapanul de la Kremlin. Si de aici incolo, credeau ca poate fi desfacut intregul ghem al Imperiului Sovietic, iar acum, mai recent, al Federatiei Ruse.

Acesti analisti nu au inteles doua lucruri esentiale. Si nici astazi, aceste lucruri nu sunt intelese de editorialistul de la New York Times. Primul este ca, prin natura insasi a sistemului, la varf nu este niciodata promovat vreun personaj extrovertit. Si numai si numai oameni ai sistemului. Educati de sistem. Construiţi psihologic pentru a fi duplicitari. Pentru a-si ascunde, permanent, adevaratele intentii. Cum imi spunea un prieten zilele trecute, pe nume Adrian Severin, oameni care atunci cand semnaleaza  ca se indreapta spre vest, isi pacalesc adversarul, care ii asteapta in est, iar ei, in realitate, dispar, fie in nord, fie in sud. Niciodata, asadar, tentativa de a descifra modul in care gandeste si ia decizii un lider de la Moscova, nu conduce, finalmente, la vreun rezultat bun. Dar atunci la ce?

Numai si numai la cunoaşterea profunda a Rusiei. A modului dupa care functioneaza acest stat de sute de ani, a psihologiei colective, a sperantelor, a asteptarilor, a slabiciunilor si a darzeniei omului rus. Daca intelegem Rusia profunda, in acest mod, daca ii studiem temeinic istoria si vedem ce altceva decat oamenii au determinat evolutia acestui stat, atunci nu ne va fi deloc greu sa dam raspunsuri cu mult mai corecte decat incearca analistii de la New York Times.

Si inainte de a incheia, nu ma pot abtine sa nu ma amuz de una dintre afirmatiile lui Gleb Pavlovsky. Acesta merge atat de departe incat, pornind de la popularitatea uriasa pe  care o are, in prezent, Vladimir Putin, considera ca ea prezinta, de fapt, o capcana si un urias pericol pentru viitorul sau politic. Sunt convins ca, mai devreme sau mai tarziu, asa cum se intampla cu toti oamenii politici, si cariera lui Vladimir PuTin va lua sfarsit. Si asa cum este obiceiul la Moscova, si nu numai la Moscova, iesirea din scena nu va fi cu aplauze, ci cu injuraturi. Dar asta nu se va intampla, in niciun caz, in timp ce Putin va avea cota de popularitate pe care o are in prezent.

SURSA: CorectNews.com