Serviciile in vremuri de mare criza   septembrie 6th, 2015

srs_edit2-90x90Adaug un nou, si cred eu, concludent argument la teza conform careia, in interesul sigurantei nationale si mai putin patruns de sentimentul firesc al compasiunii umane, cred ca Romania nu trebuie sa primeasca refugiati. Mai intai fiindca astfel incalcam, in mod grav, propria Constitutie. In al doilea rand, fiindca suntem stat santinela, la granita unui razboi in toata regula si nu ne putem permite un asemenea risc. In al treilea rand, pentru ca nu ne recunoastem si nu trebuie sa ne recunoastem vreo responsabilitate pentru dezastrul creat, in mod programat, in statele de origine ale refugiatilor. In al patrulea rand, pentru ca nu rezistam financiar. Iar astazi, voi incerca sa demonstrez ca nici temutele noastre servicii secrete nu sunt capabile sa raspundea acestei provocari.

Inainte, insa, insist precizand faptul ca, in ultimii ani, impotriva unor state din nordul Africii si din Orientul Apropiat, in scopul exploatarii bogatiilor naturale ale acestora si, in special, pentru controlul rezervelor de petrol, a fost desfasurata o ofensiva devastatoare. Ele au fost transformate, conform unui plan strategic, in domenii fragile, conduse de seici, daca nu dogmatici, in orice caz, margini la minte, incapabili sa-si adjudece o suveranitate, fie ea si mica, si lipsiti de orice agenda vizand dezvoltarea economica. Acest haos regional, bine programat, a generat raspandirea fundamentalismului islamic, care a accelerat procesul de dezintegrare politica si sociala. Astfel s-a ajuns la razboaie civile si la crearea temutului Stat Islamic, care redeseneaza, in ritm accelerat, frontierele si dispune de bogatii din ce in ce mai mari, pe care le valorifica, procurandu-si arme. Nu numai de la Federatia Rusa, ci si de la companii apartinand, direct sau indirect, marilor democratii occidentale. Romania nu este, sub nicio forma, responsabila pentru cele intamplate si, cu atat mai putin, pentru drama reala a milioanelor de oameni, care vor alcatui cel mai mare val migrator din ultima mie de ani. Nu Romania a supt petrol si alte bogatii din respectivele state. Dimpotriva. Din cate stiu Romania isi ofera cu generozitate, ca sa nu spun cu inconstienta propriile bogatii nationale, fara a primi in schimb nici macar cuvenitele redevente.

Este adevarat. Serviciile noastre secrete sunt cele mai bine garnisite cu personal sub aspect numeric, indiferent cu cine ne comparam pe planeta. Avem cei mai multi oameni platiti, intr-o forma sau alta, de catre serviciile noastre de informatii in raport cu numarul total al locuitorilor Romaniei. Nimeni nu ne bate. Dotarea este si ea exceptionala si a costat enorm de mult, chiar si in vremuri de criza, pe cetatenii Romaniei. Romania cheltuie pentru serviciile secrete cea mai mare cota din Produsul Intern Brut, in comparatie cu orice alt stat al lumii. Si este adevarat ca partenerii nostri euroatlantici elogiaza loialitatea si activitatea lucratorilor serviciilor de informatii romanesti. Si, din acest punct de vedere, ne comportam ca un stat militarizat, transformat in santinela NATO. Numai ca, doua detalii nu trebuie pierdute din vedere atunci cand ne punem siguranta nationala, si chiar politica, a statului roman in acest domeniu, in mana serviciilor secrete. Primul este ca loialitatea acestora poate fi o medalie cu doua fete. Pur si simplu pentru ca, in primul rand, ele sunt datoare sa fie loiale poporului roman. Si abia, in al doilea rand, partenerilor euroatlantici. In fine, performantele serviciilor secrete in raport cu principalele provocari ale parteneriatului euro-atlantic pot fi notabile, ceea ce nu inseamna insa ca putem vorbi despre acelasi nivel al performantei si in ceea ce priveste slujirea, pana la capat, a interesului national.

Cand Romania este pusa in situatia de a cauta formula de raspuns in raport cu cel mai mare asalt migrator din istoria sa – sa nu-si imagineze cineva ca acest tsunami va ocoli tara noastra – atunci este de presupus ca, inainte de a fi luata o decizie, care sa fie, realmente, in interesul cetatenilor acestui stat si care sa serveasca cu adevarat interesul national, protejand siguranta Romaniei, autoritatile trebuie sa fie foarte bine informate. Si foarte corect informate. Aceasta presupune ca serviciile de informatii sa nu preia, pur si simplu si pe nemestecate, informatii si sinteze de informatii de la serviciile secrete partenere, ci sa fie capabile sa furnizeze propriul set de informatii si propria viziune asupra a ceea ce se intampla si urmeaza sa se intample. Pentru ca, altfel, serviciile noastre de informatii se transforma in servicii drona. In unelte ale altor servicii. Fie ele si partenere. Daca se transforma in servicii drona, atunci ele, slujind interesul colectiv, generat de parteneriatul euro-atlantic, inceteaza sa mai serveasca integral interesul national. In al doilea rand, vorbim despre loialitate si credibilitate. Un serviciu secret poate fi loial, dar nu inseamna, neaparat, ca este si credibil. El poate fi credibil, dar asta nu inseamna, neaparat, ca el poate fi si loial. Si, in fine, dirijorii unui serviciu de securitate ar putea fi si neloiali si necredibili, in raport cu factorii politici de decizie interni.

Pentru a sti in ce situatie ne aflam, pentru a avea cat de cat o certitudine si un control asupra veridicitatii informatiile transmise si a calitatii sintezelor puse la dispozitia decidentilor, este obligatoriu ca, in Romania, sa se intample ceea ce se intampla in alte state atunci cand, in urma unor alegeri democratice, se instaleaza la putere o noua garnitura de conducere. Un nou presedinte are intotdeauna datoria, pentru a fi sigur ca nu este manipulat, pentru a fi sigur ca primeste informatii de calitate si sinteze facute strict din perspectiva interesului national si sigurantei statului, sa schimbe intreaga garnitura de conducere a serviciilor secrete. Si asta fara a le face, neaparat, un proces de intentie celor care s-au aflat, pana in prezent, la conducerea serviciilor secrete.

Dar Klaus Iohannis nu i-a schimbat, pana acum, decat pe conducatorii civili si politici ai principalelor doua servicii secrete. SRI si Sie. Nemainsistand asupra faptului ca, in cazul SIE, el a optat pentru Mihai Razvan Ungureanu care, mult timp, prea mult timp, a fost omul de incredere a lui Traian Basescu. In jos insa, acolo unde functioneaza butoanele de comanda ale serviciilor secrete nu s-a petrecut nicio schimbare. In aceste conditii, este firesc sa ne intrebam in ce masura presedintele Klaus Iohannis poate avea incredere, intr-un moment crucial, cum este cel de acum, in informatiile si sintezele pe care i le transmit serviciile secrete. Cine ii garanteaza lui Iohannis ca acestea nu au ramas, in realitate, loiale, fie si prin santaj, fostului presedinte? Cine ii garanteaza lui Klaus Iohannis ca reprezentanti de varf ai serviciilor secrete romanesti nu au facut ceea ce au facut in trecut, in multe tari, inclusiv in Romania, si alti conducatori de servicii secrete? Adica sa lucreze, nu numai in beneficiul statului roman, ci si in beneficiul unor grupuri ilegitime de interese sau, Doamne fereste, chiar in beneficiul unor puteri straine.

Nu pe noi trebuiau neaparat sa ne avertizeze serviciile secrete, din timp si sistematic, asupra iminentei declansarii uriasului exod de populatie, in directia Europei Occidentale. Nu pe noi ar trebui sa ne informeze serviciile secrete asupra modului in care sunt organizate retele transfrontaliere de trafic, in format criminal, al fiintelor umane, care realizeaza, de pe urma nenorocirii unor state, castiguri de miliarde de euro. Banii negri si retele de tip mafiot, incurajate, dupa cum se vede, in mod iresponsabil, de partenerii nostri europeni, care ii primesc cu bratele deschise pe refugiati – sau cel putin asta spun – acceptand, in mod automat si tolerant, si chiar stimuland crima organizata si traficul de fiinte umane. Dar daca nu pe noi ar fi trebuit sa ne informeze, in orice caz, decidentii politici, presedinte, primul-ministru, ministru de Externe, ministrul Apararii, ministru de Interne etc, ar trebui sa fie beneficiarii unor informatii de cea mai inalta calitate. Si nu sunt.

Acest lucru se vede de la o posta. Se vede din balbaiala primului-ministru pe tema refugiatilor. Din balbaiala consilierilor prezidentiali. Din lipsa unei pozitii ferme, exprimata public, a presedintelui Romaniei. Din tacerea directorilor serviciilor secrete care par destul de „decolati” de la butoanele de conducere.

Ma indoiesc, in aceste conditii, daca nu de loialitatea directorilor de diviziuni din SRI si SIE, in orice caz, de competenta acestora de a raspunde uriasei provocari generate de exod.

Iar daca asa stau lucrurile atunci, decizia daca primim sau nu primim si in ce conditii primim, daca primim, mase de refugiati, incalcand Constitutia, nu poate fi luata nici de sefii serviciilor secrete, nici de cativa decidenti politici, neinformati sau prost informati, si nici macar de decimatul si blamatul Parlament al Romaniei. Ci doar de catre cetateni. Printr-un referendum. Ei sa decida, si nu sefii cancelariilor straine, fie ele si partenere, sau decidentii nostri politici, fie ei alesi in mod democratic.

SURSA: CorectNews.com

Atat comentariile, cat si ping-urile sunt inchise.

Nu exista comentarii