Cursa intinsa de Adevarul s-a defectat. Pe parcurs.   septembrie 24th, 2015

srs_edit2-90x90Doi reporteri ai ziarului „Adevarul” mi-au solicitat, in urma cu aproape o luna, respectiv in data de 26 august, un video-interviu. Tema propusa era starea presei din Romania. Cei doi au incercat sa imi intinda o cursa. Intrebarile si tematica aleasa aveau rolul de a ma pune in dificultate. De a-mi compromite imaginea. Respect insa profesiunea de jurnalist, chiar si atunci cand observ ca reporterii nu o fac cu onestitate. Incerc, prin urmare, sa indrept lucrurile, din mers. Si, in principiu, nu refuz nici sa ascult intrebari si nici sa raspund la ele.

Iata insa ca a trecut mult timp, suspect de mult timp, pana cand acest interviu a fost dat publicitatii. Ce s-a intamplat? A venit greu aprobarea de la servicii? Iata o intrebare grea. O intrebare care se poate afla la originea unei dezbateri privind onestitatea si buna-credinta in meseria de jurnalist.

Sunt tare curios ce-o fi rezultat din analiza serviciilor asupra acestui interviu. Daca cumva reporterii sunt „acoperiti”, or fi primit ei o prima? Sau o atentionare?

Postez mai jos, integral, ceea ce a publicat „Adevarul”. Ceea ce nu inseamna vreo confirmare ca interviul publicat este integral interviul pe care eu l-am acordat.

 

VIDEO INTERVIU Sorin Rosca Stanescu: „Ce daca am fost la inchisoare? Sunt un model de urmat pentru tinerii ziaristi“

Chiar daca e proaspat iesit din inchisoare si chiar daca a amestecat jurnalismul cu politica si cu afacerile, Sorin Rosca Stanescu e trist ca presa din Romania n-a fost formata numai din oameni ca el.

“Adevarul” continua seria de interviuri despre presa ultimilor 25 de ani cu un ziarist controversat, dar reprezentativ pentru multe redactii. Sorin Rosca Stanescu a fost reporter de investigatii la toate marile ziare ale Romaniei postcomuniste. In 1994 si-a facut propria gazeta, „Ziua”, la care a fost director si actionar alaturi de nasul sau, Dinu Patriciu. In 2010, „Ziua” si-a incetat aparitia. In 2014, Dinu Patriciu a murit. In acelasi an, Sorin Rosca Stanescu a ajuns la inchisoare pentru utilizare de informatii privilegiate in Dosarul Rompetrol.

Pare un final tragic al unei mari aventuri. Dar Sorin Rosca Stanescu merge mai departe. Nu gaseste nimic gresit in cei aproape 50 de ani de presa pe care-i duce in spate: nici ambivalenta securist-ziarist din anii ’70-‘80, nici cadourile de mii de dolari primite la conferintele de presa prin anii ‘90, nici stampila de santajist care i s-a lipit pe frunte in anii 2000, nici intrarea in politica, nici prietenia cu afaceristii controversati. Totul a fost bine pentru ziaristul Sorin Rosca Stanescu. In interviul de mai jos, rosteste, involuntar, o fraza-monument. Ea contine esenta acestui lung dialog: „Am tinut atat de mult la statutul de ziarist si la prestigiul redactiei incat am fost odata cu Dinu Patriciu la Miami, in concediu…”.

„Adevarul”: Cum vi se pare presa scrisa din zilele noastre?

Sorin Rosca Stanescu: E un dezastru, in mare parte planificat. Toata presa scrisa serioasa intra in faliment sau risca falimentul. Ma gandesc la precaritatea salariilor, la inconsistenta departamentelor de investigatii, care sunt chintesenta presei scrise. Ma gandesc la duplicitatea unor jurnalisti, la infestarea accentuata a redactiilor cu ziaristi care moralmente pot fi pusi sub semnul intrebarii, dar si cu ofiteri acoperiti ai serviciilor secrete care devin drone ale unor informatii dirijate.

E ciudat ca vorbiti tocmai dumneavoastra de infestarea redactiilor cu ofiteri acoperiti, dupa ce ati recunoscut ca in anii ’70 ati lucrat si la Securitate, si in presa…

Nu numai ca am recunoscut, dar am tinut si o conferinta de presa la hotelul Intercontinental din Bucuresti, cu titlul „Cum n-am fost, daca-am fost?“. Acolo am contrazis doua decizii scrise ale CNSAS, conform carora eu nu as fi fost colaborator al Securitatii. Am spus „nu-i adevarat, am fost colaborator al Securitatii, al Brigazii Antiteroriste, si lupt impotriva politiei politice si lupt impotriva Securitatii“. Asta a fost mesajul meu. Deci nu mai e problema mea, e problema celor care sunt si acum ofiteri acoperiti sau colaboratori ai serviciilor secrete.

Dumneavoastra ati fost si nu mai sunteti?

Conform unor rapoarte ale Brigazii Antiteroriste, eu din 1986 nu mai am legatura cu Securitatea…

Se poate sa iti dai demisia dintr-un serviciu secret?

Da, se poate iesi din mizeria asta in doua feluri: cu picioarele inainte, adica sa ramai pana la moarte, sau facand un scandal major, dezicandu-te in mod public, asumandu-ti raspunderea pentru faptul ca ai colaborat. Si atunci, evident ca nu mai esti acolo, din moment ce procedezi in felul asta extrem de transant. Eu am facut asta in 1986, deci sub Ceausescu.

Ati facut un asemenea scandal?

Da. A fost public, mi-am depus carnetul de partid si mi-am dat demisia de la ziarul „Informatia Bucurestiului“, spunand ca nu mai sunt de acord cu politica lui Ceausescu si ca doresc sa ies din Partidul Comunist.

Aceasta renuntare la statutul de colaborator ati facut-o mergand efectiv la Securitate si spunand „vreau sa incetez“?

Da, bineinteles.

Si ei au acceptat?

Pai nu au mai avut incotro. Pentru ca le-am spus ca, in caz contrar, devoalez tot. Simplu!

Ce inseamna ca devoalati tot?

Scriam la „Europa Libera“! E foarte simplu.

Nu cred ca un cetatean roman putea ameninta Securitatea in 1986.

Ba da, ca si Securitatea din Romania ne ameninta pe noi. Mi-au spus ca o sa-mi omoare fata. Ca o sa treaca o masina cu roti mari si o sa-i prinda parul.

Si cand i-ati amenintat, securistii ce-au spus? Au facut un pas inapoi? In secunda aia am fost abandonat si n-a mai incercat nimeni sa ma contacteze.

Si activitatea dumneavoastra in timpul colaborarii care a fost?

Daca dumneata erai stundent palestinian si erai banuit ca faci activitati teroriste, eu incercam sa ma imprietenesc cu dumneata si sa aflu ce ispravi mai vrei sa faci in plan terorist. Cam asta a fost…

 In perioada in care colaborati cu Securitatea aveati si meseria de ziarist.

In aceeasi perioada, da. La revista „Viata Studenteasca“ si la „Amfiteatru“, faceam anchete. Spre deosebire de multi ziaristi pe care ii respectati, eu nu am scris nicio cronica sau oda la adresa PCR-Ceausescu. Dezvaluiam lucruri grave facute de rectori, de presedinti ASC (n.r. – Asociatia Studentilor Comunisti) din centrele universitare. Presa studenteasca era privita de Partidul Comunist ca o supapa, avea tiraje mici si eram lasati in pace. Acum e altceva. Ce interes are, spre exemplu, Serviciul de Informatii Externe sa aiba ziaristi platiti de ei? Alt interes nu exista decat acela de a incerca, prin intermediul presei, sa zapaceasca opinia publica, sa o infesteze cu informatii false si s-o manipuleze. Dumneavoastra aveti colegi printre dumneavoastra care au doua salarii.

La fel ca dumneavoastra in anii ‘70.

Da, aveam atunci doua salarii, dar n-avea nicio legatura ce faceam eu ca si colaborator al Diviziei Antiteroriste a Securitatii cu activitatea de jurnalist. Divizia nu avea un departament de intoxicare a opiniei publice, asa cum au astazi serviciile de securitate care intoxica opinia publica prin intermediul unor colegi de-ai dumneavoastra.

Dinu Patriciu, Dumnezeu sa-l ierte, cand facea conferinte de presa importante, dadea cadouri ziaristilor. E un lucru care se face in toata lumea. Cine v-a spus dumneavoastra ca nu e voie asa ceva?

Ati fost de multe ori acuzat ca ati decredibilizat profesia de jurnalist. Va simtiti vinovat?

Am fost acuzat ca sunt santajist de presa, dupa care niste trompete ale unor politicieni si ale serviciilor secrete au repetat in presa aceste afirmatii. Nu e doar cazul meu: sute de jurnalisti din intreaga tara au fost acuzati de santaj. Aceste acuzatii au curs de cate ori un jurnalist a venit cu dezvaluiri despre un om aflat la putere sub regimul Traian Basescu.

Dupa stenogramele discutiilor pe care le aveati cu Catalin Macovei, seful ANI, si Bogdan Chirieac, Clubul Roman de Presa a cerut ca dumneavoastra si Chirieac sa nu mai fiti numiti jurnalisiti.

Macovei mi-a zis sa ne intalnim la un restaurant impreuna cu Bogdan Chirieac. Acest Macovei a venit infasurat in microfoane, l-a inregistrat pe Bogdan Chirieac pe drum si a inregistrat discutia pe care noi am avut-o acolo. Apoi a selectat din discutia aia ce a dorit, a pus-o la dispozitia presei fara sa spuna ca o face in nume propriu si a lansat o acuzatie de santaj, in sensul ca eu m-as fi intalnit cu el sa-l santajez.

Povesti bizare despre dumneavoastra exista si dinainte de epoca Basescu. Amintiti-va de povestea cu ceasurile Bvlgari, de la inceputul anilor ‘90…

Culmea e ca am ceasul la mana, asta este (n.r. – SRS ne arata ceasul). Uite cum s-a intamplat: eu, Ioan T. Morar, de la „Academia Catavencu“, Dan Andronic, de la „Evenimentul zilei“ si Dinu Patriciu eram impreuna la mare. Mancam si beam vin. La un moment dat, Ioan T. Morar a dezvoltat ideea corectitudinii in presa. Spunea ca ziaristii de la “Catavencu” nu dau niciodata o stire fara sa verifice din trei surse. Eu m-am amuzat si am spus ca toata lumea face greseli, inclusiv “Academia Catavencu”. Dupa cateva minute, Ioan T. Morar a remarcat ceasul pe care-l aveam la mana: „Vai, ce ceas frumos e!“. Si eu i-am spus: „L-am primit cadou la o receptie, de la reprezentantul firmei Bali“ – o firma destul de controversata, despre care “Academia Catavencu” facuse niste dezvaluiri. Atunci, Ioan T. Morar a devenit foarte curios: „Zau, cum asa?“. Zic: „Da, toata lumea a primit. Pe lista au mai fost: X, Y, Z si Dumitru Tinu“. Morar s-a aratat curios: „Cum, a fost si Tinu?“. Eu stiam ca Tinu era doar pe lista, dar nu l-am vazut aparand, in cele 15 minute in care am fost prezent la receptie. Eu am luat ceasul si am plecat, ca mai aveam si alta treaba. In timp ce spuneam toate astea, Ioan T. Morar imi fotografia mana, cu ceasul pe ea. L-am avertizat pe Morar: „Ba, sa nu te apuci sa scrii de Tinu, ca eu ti-am spus doar ca a fost pe lista. Daca verifici din trei surse, scrie ce vrei tu!“.  Dupa care a aparut in „Academia Catavencu“ ca Tinu a primt un ceas Bvlgari de la firma Bali si in poza era mana mea. Tinu l-a dat in judecata, a castigat procesul si s-a dovedit ca Ioan T. Morar n-a verificat din trei surse

E o poveste in care se intalnesc toate pacatele jurnalismului: informatii neverificate, cadouri primite, adevaruri pe jumatate…

Se poate.

Dar cand va fotografia mana, nu v-ati dat seama ca o sa publice acea fotografie?

Eram intr-un loc public, putea sa-mi fotografieze si ceafa. Eu am crezut ca pozeaza ceasul ca sa verifice ce valoare are…

Apropo, ce valoare are?

Vreo mie si ceva de dolari. Dar sa va spun ceva. Cand l-am primit, eu n-am stiut ce valoare are. I l-am dat copilului, sa-l poarte, crezand ca e un ceas obisnuit, de plastic. Intr-un avion, mergand intr-o delegatie cu un mare director de ziare, l-am vazut si pe el cu un ceas la fel, primit tot de la Bali. L-am intrebat: „De ce porti chestia asta? E un ceas pentru copii…“. Si el mi-a spus: „Nu-i adevarat, e un ceas valoros, Bvlgari“. Eu habar n-aveam. Daca am auzit ca e valoros, i-am cumparat alt ceas copilului si am luat eu ceasul asta si mi l-am pus la mana.

Asta era presa anilor ‘90? Cu cadouri de peste 1.000 de dolari acordate ziaristilor?

Si astazi se dau cadouri la conferintele de presa

Nu, va contrazic. Nu se dau.

Pai lucrati la trustul “Adevarul” si nu stiti ca Dinu Patriciu, Dumnezeu sa-l ierte, cand facea conferinte de presa importante, dadea cadouri ziaristilor? Dar e un lucru care se face in toata lumea. Cine v-a spus dumneavoastra ca nu e voie asa ceva?

Ce inseamna cadou? Una e sa-ti dea un breloc care valoreaza 10 dolari si alta e sa-ti dea un ceas care valoreaza 1.500 de dolari.

Cand am fost in Emiratele Arabe Unite, intr-o vizita oficiala a unui sef de stat roman, absolut toata delegatia a primit cate un telefon foarte scump.

Si ce inseamna asta?

Nu si-a pus nimeni problema ca e ceva ilegal. Cand am fost la Nokia cu un alt sef de stat, fiecare membru al delegatiei a primit cate un ceas Nokia, cadou de la firma. Care era problema? Inclusiv seful statului. Care e problema?

Va spun sincer ca un ziarist care primeste un cadou de 1.500 de dolari, mi se pare ca are o problema. Nu-l primeste degeaba. Se asteapta ceva de la el.

Este o practica care se utilizeaza in toata lumea. Pai atunci nici seful de stat n-ar trebui sa primeasca.

Nu, nicaieri in lume in presa cu reputatie buna nu este tolerat un cadou primit la o conferinta de presa care sa depaseasca valoarea de 10-20 de euro. Eu nu cred chestia asta.

Da, ma rog, e punctul dumneavoastra de vedere. La data aceea au fost aproape toti directorii din presa romana, unii dintre ei v-au fost sefi si i-ati stimat.

Tana Ardeleanu conduce acum o publicatie de mare succes care se cheama «Superbebe»

In ziarul „Ziua“ s-au dat multe anchete pornite de la surse din serviciile secrete. Poti avea surse in servicii fara sa fii parte din structura lor?

Eu n-am avut niciodata, in mod oficial, informatii de la serviciile secrete. Cu o singura exceptie: cand am scris despre apartenenta lui Ion Iliescu la KGB. Incepuse procesul lui Iliescu impotriva ziarului “Ziua”. La terasa “Anda”, Tana Ardeleanu, autoarea dezvaluirilor, a fost supravegheata in timp ce vorbea cu un jurnalist de la Mediafax, care era student la Moscova (n.r. – George Scutaru, fostul consilier al lui Klaus Iohannis). S-au intalnit ca sa discute despre statutul de KGB-ist al studentului Ion Iliescu. SRI-ul instalase microfoane in scrumierele de la masa lor, stiind ca intalnirea va avea loc. Apoi a venit cu o duba o echipa de filaj formata din doi maiori. Si prin spatele dubei au inceput sa filmeze. Cand a inceput aceasta operatiune, a venit cineva la mine, un strain care a intrat val-vartej in biroul meu. Mi-a zis: „Tana Ardeleanu e supravegheata la terasa Anda de SRI“. Si-apoi a fugit. Eu, cand am auzit, am rugat pe toata lumea din redactie sa vina cu aparatele de filmat, am fugit spre terasa „Anda” si am strans lumea, am strigat ce se intampla si i-am prins pe oamenii SRI. Atunci a fost singurul caz in care am colaborat inconstient cu cineva de la un serviciu secret. Cred ca acel om care a intrat peste mine era de la un alt serviciu. Toate serviciile erau in concurenta si se luptau cu SRI, cam cum se intampla si azi.
Ce face acum Tana Ardeleanu?

N-am mai auzit nimic de ea. Foarte rau, inseamna ca nu urmariti presa. Conduce o publicatie de mare succes care se cheama “Superbebe”.

“Superbebe”? De la anchete despre Iliescu KGB la “Superbebe”? Ciudata cariera a mai avut.

A devenit mama si a facut jurnalism in felul ei. E casatorita cu un cetatean american, are de 10 ani aceasta revista care merge foarte bine. E bine.

Apropo de ancheta Iliescu KGB-ist, in instanta s-a dovedit ca actele pe care va bazati au fost falsificate.

Exista un proces deschis impotriva mea si a Tanei Ardeleanu. In prima instanta am fost condamnati, ea la un an si trei luni si eu la un an de inchisoare cu executare. Am facut recurs. In recurs am facut scandal si am recuperat probele care fusesera semi-pierdute… Deci la recurs am castigat.

Care au fost probele dumneavoastra?

Printre probe a fost un document secret al Federatiei Ruse. Acest document este oficial. Se numeste asa: „Directiva nu-stiu-care privind KGB“. Iliescu a fost, la Moscova, seful organizatiei de tineret de pe teritoriul URSS, a fost seful organizatiilor studentilor straini de pe teritoriul URSS, iar in Romania el a fost secretarul general al organizatiei de tineret. Deci, indeplinea toate poruncile de racolare.

De cate ori Dinu a avut nevoie sa intervina in continutul ziarului, a apelat la mine.

S-a amestecat Dinu Patriciu in politica editoriala a ziarului “Ziua”?

Finalmente, nu. Dar a facut nenumarate tentative de a se amesteca. Mai intai a incercat sa discute direct cu oameni din redactie. Am tinut o sedinta si i-am anuntat pe toti ca daca cineva mai discuta cu Dinu Patriciu ii desfac contractul de munca imediat. In contractele de munca cu fiecare angajat am introdus capitolul asta. Astfel, de cate ori Dinu a avut nevoie sa intervina in continutul ziarului, a apelat la mine.

… (rasete)

Aveam doua cai de a iesi din incurcatura. Prima era sa-i spun lui Dinu sa aduca omul vizat de investigatie sa stam de vorba. Ii spuneam ca mai amanam publicarea si il asteptam pe impricinat. Dar niciodata nu venea. A doua cale, era sa-l informez pe Dinu Patriciu, confidential, ca ancheta pe care o avem este doar primul articol dintr-un serial si ca avem mai multe lucruri extrem de grave despre prietenul sau, ceea ce nu era adevarat. Si atunci ii prezentam lui Dinu situatia ca si cand ii faceam un serviciu: „Publicam doar primul episod si gata“. Blufam si castigam. A fost foarte greu cu toti patronii.

Cand il pacaleati asa pe Dinu Patriciu, la ce tineati? La misiunea de ziarist?

Am tinut atat de mult la statutul de ziarist si la prestigiul redactiei incat am fost odata cu Dinu Patriciu la Miami, in concediu… Eram intr-un barulet si Dinu Patriciu s-a exprimat urat in raport cu redactorul-sef, Adrian Patrusca. In secunda aia m-am ridicat de pe scaun si am spus: „Dinu, pana cand nu vii sa-ti ceri scuze, noi nu mai avem concediu impreuna”. Si timp de patru zile, Dinu a alergat prin Miami, dupa mine, sa-si ceara scuze. I-am primit scuzele.

Un ziarist ar trebui sa-si vada de meserie, nu sa-si faca concediile cu patronul si sa se inrudeasca cu el.

Nu inteleg logica asta. De ce?

Pentru ca nu e credibil ca un ziarist atat de intim cu patronul mai poate sa ramana imun la sugestiile patronului.

Pai eu eram co-patronul. Am avut si eu actiuni.

Da, o parte din ele vi le-a dat Dinu Patriciu cadou de nunta. Relatia asta de cumetrie…

Va rog frumos, nu vorbiti la peiorativ. Suntem intr-o casa de presa intemeiata de Dinu Patriciu (n.r. – discutia s-a purtat in sediul Adevarul Holding). Am fost nasi, cum sa nu-mi fac concediul cu el? Cred ca traiti putin pe alta planeta, iertati-ma.

Mi-a venit in minte declaratia dumneavoastra din 2009, cand spuneati ca Dinu Patriciu ar trebui sa se implice mai mult la ziarul „Adevarul“ in lupta anti-Basescu.

E o declaratie pe care am facut-o si mi-o mentin. Dinu Patriciu oricum s-a amestecat in zona editoriala. Eu il indemnam sa fie mai prudent atunci cand ziaristi de la „Adevarul“ executa un pupincurism in raport cu Traian Basescu.

Deci,  il indemnati sa se amestece in politica editorial.

Oricum se amesteca.

Ar fi trebuit sa-i spuneti sa nu se amestece. Dumneavoastra, care tineti la principiile jurnalismului…

Pai asta ii si spuneam, sa nu se amestece. Ca daca lasa redactia in pace, eu nu cred ca se adunau atatia ziaristi buni, cati au fost la “Adevarul”, care sa execute acel pupincurism la Traian Basescu. Eu nu cred ca se ajungea acolo daca lasa redactia in pace.
„Dar cine v-a spus ca n-am reusit sa devin un model?”

Se poate face presa si in acelasi timp sa fii prieten cu politicieni si cu oameni de afaceri? Nu intervine un conflict de interese?

Se poate face.

Ce faceati cand primeati ponturi despre afacerile lui Dinu Patriciu si erati in situatia de a-i leza interesele?

Il sunam pe Dinu Patriciu si ii spuneam: „Dinu, uite ce am aflat despre tine, vine un reporter si sta de vorba cu tine sa lamurim aceasta chestiune“. In colectia ziarului “Ziua” au aparut inclusiv anchete impotriva unor afaceri ale lui Dinu Patriciu. A turbat, ne-am impacat dupa aia. Nici nu aparuse bine ziarul “Ziua” ca a fost titlu mare de tot: „Dinu Patriciu, acuzat ca a omorat o baba“. S-a dovedit ca n-o omorase.

Cum ati reusit sa va imbogatiti cand toata presa saracea?

Am avut 30% din actiunile ziarului “Ziua” si le-am vandut cu 10 milioane de dolari. Am castigat trei milioane. Simplu.

E si vina ziaristilor ca presa moare?

E si vina noastra ca am angajat oameni in presa care nu au cultura elementara. Incercand sa facem o presa noua, sa aducem multi tineri, oameni neimplicati in presa comunista, am largit putin sita si am angajat foarte multi tineri nemobilati suficient intelectual. Au intrat prea multe ciurucuri in presa.

Tinerii dotati intelectual n-au intrat in presa si pentru ca n-au avut modele in acesti 25 de ani. De ce nu ati reusit sa fiti un model?

Dar cine v-a spus ca n-am reusit sa devin un model?

Asa cred eu, e parerea mea. Dumneavoastra credeti ca sunteti un model?

Da, cred ca sunt un model de urmat pentru mii de tineri ziaristi.

Ati fost condamnat pentru utilizare de informatii privilegiate si ati facut puscarie.

Ce inseamna asta?

Ca ati avut acces la niste informatii confidentiale si le-ati folosit in interes personal.

Am fost condamnat pentru ca as fi primit de la Dinu Patriciu informatii pe care nu le-a primit fiecare cetatean din cei 20 de milioane, care ar fi putut si ei sa joace pe bursa de valori, atunci cand Dinu Patriciu a lansat emisiunea de actiuni. Am executat inchisoare.

Tinand cont ca misiunea unui ziarist este de a apara interesele cetatii, cum se spune, mai poate fi credibil un jurnalist care a fost condamnat pentru prejudicierea societatii pe care ar fi trebuit s-o apere?

In masura in care acel ziarist are suficient de multi cititori, este credibil. Te citeste lumea – si lume de calitate – esti ziarist. Oamenii care ma citesc pe mine sunt de calitate, nu sunt lumpeni proletari. Eu sunt citit si preluat in toata tara. Pai, numai pagina mea de Facebook are 69.000 de likeuri. Orice editorial de-al meu e publicat pe sute de site-uri. Ei bine, inseamna ca da, sunt un model.

SRS: „Haideti sa incheiem ca deja… cred ca aveti de dat si la servicii”

Care e investigatia cu care va mandriti cel mai mult in acesti 25 de ani?

Cea mai interesanta a fost o investigatie pe care am publicat-o in serial in “Evenimentul zilei”. A fost si cea mai grea. Era vorba de legaturile dintre Nikos Grillakis, seful Securitatii de atunci din Grecia, si Ion Iliescu. Grecul a finantat campania electorala din 1992 a lui Iliescu. Am fost in Grecia, l-am cautat, am reusit sa patrund la acest sef al Securitatii. I-am lasat impresia ca sunt prieten al lui Ion Iliescu, l-am inregistrat, am publicat aceste dezvaluiri in “Evenimentul zilei” si apoi in presa din Grecia. Am declansat scandaluri uriase in ambele tari. Totul s-a soldat cu deschiderea unui dosar penal impotriva lui Grillakis, care pe urma a si fost condamnat.

Cum ati facut toate astea? Cum v-ati strecurat?

Multumesc frumos pentru intrebare, dar am impresia ca nu cunoasteti obligatiile unui jurnalist.

Ma gandeam… cum poate un ziarist roman sa demita seful unui serviciu secret de peste mari si tari. Erati totusi, la momentul ala, un fost colaborator al Securitatii. Asta ne poate duce cu gandul ca aveati niste informatii din anumite zone.

Poate ca aveam ceva creier si stiam cum sa procedez ca sa aflu ceea ce trebuia sa aflu ca ziarist.

Da…

Daca vreti, va fac eu un set de intrebari mult mai rele despre mine decat sunteti in stare. Haideti sa incheiem ca deja… cred ca aveti de dat si la servicii.

Eram sigur ca ajungeti sa ne acuzati pe noi ca suntem acoperiti in presa.

Da, sa stiti ca asa putea sa si inceapa.

Ma rog. Spuneti! Ce va considerati? Ziarist, om de afaceri sau politician?

Intotdeauna am fost ziarist, pentru ca de 48 de ani nu a fost zi in care sa nu fac munca de ziarist. Inclusiv in inchisoare am facut asta.

Si de ce ati mai intrat si in politica?

Asta e o buna intrebare. Din cauza lui Dan Diaconescu, care lansase un slogan „USL = PDL, aceeasi mizerie…“. Eu nu am vrut sa cred ca USL e aceeasi mizerie ca PDL. Atunci m-am hotarat sa raspund invitatiei lui Crin Antonescu de a ma sui pe scena si de a vorbi la un miting USL. Cu cinci minute inainte de miting, Crin m-a intrebat: „Ce faci, nu vii la noi?“. Prins de emotia acelui moment si de supararea mea fata de sloganul lui Dan Diaconescu, pe scena am spus: „Din acest moment sunt membru PNL“. Acolo am spus prima data, lui Crin Antonescu nu-i raspunsesem la intrebare.

Cred ca daca va percepea ca pe un ziarist 100% nu va punea niciodata acea intrebare. Un ziarist nu trece asa usor in politica.

Dar foarte multi ziaristi au trecut in politica. Radu F. Alexandru este in politica, Vosganian a avut rubrica economica la “Ziua”, Sova a fost si el ziarist la “Ziua”. Nu vad care e problema.

Vad ca ati trecut cu stoicism peste partea cu inchisoarea…

Pai si ce ati vrea sa fac? Voi scrie pana in ultima clipa.

Tot investigatii? Poate sa va bagati pe literatura, ca investigatii…

Da, as vrea sa scriu literatura. Si am inceput sa scriu un roman de fictiune politica. Probabil ca o sa-l scriu, dar nu va fi in romana.

De ce?

Pierd bani daca scriu in romana. Va fi in engleza. E singura solutie ca sa-l tiparesc la o editura mare, ca sa pot sa castig. Sa pot sa castig bani, pentru ca altfel pierd bani.

Si cartile astea trei pe care le-ati scris in inchisoare?

Nu sunt multumit de ele. N-am avut materiale.

Si unde scriati in puscarie?

In pat.

In pat?

Da.

Si cum va numarau aia zilele de munca?

Nu stiu. Numarau miscarile mele in pat.

SURSA: CorectNews.com

Atat comentariile, cat si ping-urile sunt inchise.

Nu exista comentarii