Decuplarea Marii Britanii   octombrie 15th, 2015

srs_edit2-90x90Un document incendiar observ ca este trecut sub tacere. Cel putin in Romania. El contine conditiile puse de Marea Britanie pentru a mai ramane membru al Uniunii Europene. Un fel de ultimatum care expira in luna martie a anului viitor. Daca Marea Britanie paraseste Uniunea Europeana, atunci intreaga organizatie poate sari in aer. Ce este mai straniu si de aceea ma mir ca noi nu comentam este ca una dintre conditiile puse de Marea Britanie este ca state cum este Romania sa fie puse pe picior de egalitate cu mai marii Uniunii.

Realitatea este ca, desi, David Cameron insista ca Marea Britanie sa-si pastreze statutul de membru al Uniunii Europene, presiunea politica, dar si presiunea opiniei publice, imping Londra catre o miscare in sens contrar. Euroscepticii au castigat teren. Si, pe masura ce prin politica gresita a Germaniei, Uniunea Europeana tinde sa se decupleze de Statele Unite, Marea Britanie, care este cel mai important aliat traditional al Washington-ului, tinde ca, la randul ei, sa se distanteze de UE.

Conditiile puse au toate o logica si sunt in consens cu ceea ce inseamna conservatorismul britanic. Pe de alta parte, ele sunt greu de acceptat de catre tandemul de circumstanta Berlin – Paris – caci, in realitate, Europa este condusa, cu mana de fier, de catre Marea Britanie – pentru simplul motiv ca sunt in contrasens cu directia pe care Germania o imprima acestei uriase organizatii suprastatale. Si care, pe masura ce trece timpul, se substituie, din ce in ce mai mult, statelor membre. Asadar, britanicii vor, in primul si in primul rand, ca legile Uniunii Europene sa nu fie neaparat obligatorii pentru statele membre. Ceea ce inseamna, nici mai mult, nici mai putin, ca Parlamentul Uniunii Europene ar urma sa devina o realitate, atunci cand un stat sau altul doreste sa-si insuseasca actul normativ adoptat si o simpla fictiune, atunci cand nu doreste. Mai vrea Marea Britanie sa se recunoasca, din capul locului, statutul de uniune multimonetara a Uniunii Europene. Astfel inca, sa nu mai existe presiuni de niciun fel in sensul adoptarii monedei Euro. De altfel, chiar in continutul textului care pune conditii, reprezentantii Marii Britanii tin sa precizeze ca lira sterlina va fi vesnica. Si ca britanicii nu vor renunta, nici in ruptul capului, la ea.

Asemenea conditii sunt mai multe, dar, in continuare, ma voi opri la una. Una care ne intereseaza si pe noi. Marea Britanie cere ca 19 tari UE, din totalul de 28, sa fie impiedicate sa exploateze alte 9 state. Este vorba de acele state de rang doi, impinse la periferia Uniunii Europene, intre care un loc de “cinste” il ocupa si Romania. Traducand aceasta solicitare, guvernul Marii Britanii solicita sa se renunte la orice fel de discriminare intre statele Euro si statele non-Euro, intre statele Schengen si statele non- Schengen. Si cere ca fiecare natiune sa se bucure de un tratament egal. Aceasta conditie, care, in mod evident, ar avantaja Romania, este, probabil, inacceptabila pentru Germania. Pentru ca, inca din momentul in care a conceput arhitectura Uniunii Europene, Germania nu a incercat altceva decat ca, intr-un mod subtil, sa se substituie autoritatii celorlalte state, in propriul beneficiu. La fel cum moneda Euro este conceputa sa inlocuiasca, sub o denumire convenabila, marca germana.

Nu stim ce se va intampla atunci cand acest ultimatum expira. Nici cat de grave vor fi consecintele in eventualitate in care Marea Britanie paraseste Uniunea Europeana. Dar ceea ce pana una – alta stim este ca Germania face un joc pervers, atat in raport cu Statele Unite, cat si in raport cu Federatia Rusa. Iar acest joc este facut pe seama Uniunii Europene. Iata, in cele ce urmeaza, doua exemple cat se poate de concludente.

Opinia publica din lumea intreaga a fost socata, zilele trecute, cand Jean Claude Juncker, vorbind neautorizat de catre  sefii statelor, in numele Uniunii Europene – dar autorizat si chiar aruncat in fata de cancelarul Angela Merkel – a incercat sa promoveze o altfel de politica fata de Moscova, decat cea convenita, prin consens, pana in prezent, de toti partenerii euroatlantici. Si a mustrat cu duritate Washington-ul, care face presiuni pentru sanctionarea, in continuare, a Rusiei, motivand ca aceasta a incalcat grav tratatele internationale. In paranteza, ieri, presedintele Romaniei, Klaus Iohannis a remarcat si el ca a fost neplacut surprins de faptul de Juncker si-a permis sa lanseze o asemenea tema, fara a avea acordul statelor membre. In plus, Angela Merkel la tarat pe presedintele Frantei, Francois Holland, intr-o actiune, si ea singulara, insolita, in raport cu practica UE. Cei doi, ca si cand s-au erijat in capii Europei, au iesit dramatic la rampa intr-o declaratie comuna, prin care incearca sa puna presiune asupra tuturor statelor UE in materie de refugiati. Ce se ascunde insa in spatele acestor grave, dramatice si regretabile gesturi politice?

Se ascund interese economice. Si care nu sunt europene. Ci strict ale unora dintre  state. Sau si mai limpede spus. Ale unor grupuri economice de interese. Transformate in grupuri politice de interese. Si ca asa stau lucrurile ne-o demonstreaza cateva informatii de ultima ora. Sa ne uitam doar la domeniul energetic. Foarte recent, deci in plin conflict oficial, intre Bruxelles si Moscova, Federatia Rusa a preluat 25 % din depozitele germane subterane de gaz metan. In schimb, Germania a primit 25% din actiuni la doua zacaminte de gaze din Siberia, estimate la nu mai putin 274 miliarde de metrii cubi de gaz. Cel mai mare depozit din Europa de gaze naturale, din imediata vecinatate a orasului Rehden, apartinand Austriei, a devenit si el proprietate ruseasca.

Sunt doar doua dintre nenumaratele exemple care demonstreaza ca liderii importanti ai Uniunii Europene una vorbesc si alta fac. Ceea ce indreptateste un stat, cum este Marea Britanie, sa spuna stop.

SURSA: CorectNews.com

Atat comentariile, cat si ping-urile sunt inchise.

Nu exista comentarii