Triumful stangii, neputinta dreptei   octombrie 21st, 2015

srs_edit2-90x90Ultimele cercetari de piata ar trebui sa le dea frisoane liderilor PNL si lui Klaus Iohannis. Se intampla ceva straniu. Dar explicabil. PNL, in opozitie, pierde. Iar PSD, “erodat” la guvernare, castiga electorat. Presedintele insusi, la niciun an de la preluarea mandatului, inregistreaza o accentuata cadere de popularitate. Unde cautam explicatia? La stanga sau la dreapta?

Cred ca este bine sa ne uitam in ambele directii. Dar, totusi, mai atent la dreapta. Ne putem imagina ca increderea in PSD, care, in prezent, se plaseaza la 45%, a crescut cu 9 procente, incepand din luna ianuarie, ca o consecinta a nenumaratelor masuri sociale luate de Guvernul Ponta. Unele necesare si sustenabile, altele populiste. Acesta ar fi, insa, un mod superficial de analiza politica. De ce? Pentru ca asemenea masuri au ajutat, in special, pensionarii si functionarii publici cu salarii mai mici. Si, totusi, cresterea inregistrata de PSD nu este facuta pe seama acestor categorii.

Asa ca, pentru a cauta, cu adevarat, explicatia, tot la dreapta trebuie sa ne uitam. Sa vedem ce face si ce nu face PNL, ca forta de opozitie. De la bun inceput, trebuie sa remarcam o coincidenta care este si ea explicabila, intre trendul descrescator a lui Klaus Iohannis si trendul, la fel de descrescator, al PNL. Este clar ca acest tandem nu a functionat in sensul castigarii increderii romanilor. Dar ce nu a functionat? Criticii PNL afirma ca acest partid nu a stiut sa se comporte ca o veritabila forta de opozitie si, ca atare, nu a reusit sa castige mai multa incredere din partea romanilor, ci doar sa piarda. Si, intrucat Klaus Iohannis este perceput, pe buna dreptate, ca un reprezentant al dreptei, caderea PNL il trage si pe presedinte in jos. Dimpotriva. Criticii lui Klaus Iohannis sustin ca acesta este vinovat pentru propria sa cadere si ca el este cel care a tras partidul in jos. Unde ar putea fi adevarul?

Este cert ca presedintele Klaus Iohannis s-a dovedit incapabil sa isi indeplineasca o serie intreaga de angajamente asumate in fata romanilor, inainte si imediat dupa castigarea alegerilor. Dar cele mai multe dintre aceste angajamente au depins direct, in sens pozitiv si in sens negativ, de puterea executiva si de puterea parlamentara. Klaus Iohannis nu a reusit sa schimbe paradigma guvernamentala, sa-si faca din Executiv un colaborator si un coautor in realizarea proiectelor prezidentiale. Si nici in Parlament el nu a avut, ca partener, o noua majoritate, formata in jurul PNL, care sa-i poata sustine obiectivele legislative. Aceasta este o realitate de necontestat.

O a doua realitate, tot de necontestat, este cea pe care am mai semnalat-o in cateva randuri. Si anume ca PNL functioneaza cu motoarele turate la minimum, cu poticneli, uneori chiar cu tendinta de a le gripa, intrucat nu are comportamentul unui partid politic. Ci a unei aliante care isi disputa, la nesfarsit, algoritmul. Dintr-un motiv pe care nu am cum sa-l inteleg, fuziunea nu s-a facut si a fost amanata, hat dupa alegeri, in 2017. Daca aceasta este o solutie politica, ea nu poate conduce la alt rezultat decat ruperea, in 2017, a PNL si revenirea lui la structura celor doua foste formatiuni politice, care se vor inflama si ostiliza brusc unul impotriva altuia. Este firesc sa se intample asa. Un act de dragoste neconsumat, conduce, in mod automat, la o stare de frustrare.

Pentru moment insa, frustrata este populatia care nu identifica in PNL o opozitie puternica si o sustinere adecvata a intereselor ei, in fata unui Guvern si a unei majoritati care se face vinovata de destul de multe derapaje.

Daca PNL nu a invatat nimic pana in prezent din evolutia negativa a increderii de care se bucura din partea populatiei si daca nici Klaus Iohannis nu a invatat nimic, atunci evolutiile negative vor continua si situatia va arata in felul urmator. Daca Klaus Iohannis a pierdut, din martie pana in august, 17 procente la categoria foarte multa incredere acordata presedintelui, la care se mai adauga inca 4 procente, la categoria destul de multa incredere, iata ca PNL a pierdut, la randul lui, din ianuarie pana in august, nu mai putin de 7 procente. In timp ce, culmea, stanga, aflata la guvernare si, in ultimul an inaintea alegerilor, si cu un premier cu dosar penal si un presedinte condamnat penal, a reusit sa castige nu mai putin de 9 procente. In acest ritm, pana in primavara, la alegerile locale, care ar putea sa fie, bine mersi, organizate de PSD si pana in toamna anului viitor, la alegerile parlamentare, PSD ar putea deveni unicul partid din Romania.

Evident, situatia nu va fi chiar atat de catastrofala. Va exista permanent un nucleu dur al dreptei, care ii va asigura, cumva, supravietuirea. Dar nu si guvernarea.

Pe de alta parte, admitand ca situatia se va mentine asa acum este acum, respectiv cu o dreapta care totalizeaza 48 de procente si o stanga cu 45 de procente intentie de vot, viitorul Romaniei va fi la fel de incert ca si in prezent. Daca astazi partidul balama este UNPR-ul “interesului national”, dupa alegeri, intr-o eventuala guvernare de dreapta, partidul balama va fi UDMR. Pentru ca este clar ca la UDMR se vor duce cele mai multe dintre cele 7 procente din intentiile de vot care, conform cercetarilor de piata, nu sunt adjudecate nici de dreapta, nici de stanga. Ceea ce inseamna chiar, in cazul formarii unei noi majoritati, ca, in viitori patru ani de la alegeri, liberalii vor fi la cheremul UDMR. Nici nu vreau sa ma gandesc ce se va intampla, in aceste conditii, cu votul prin corespondenta, pe care UDMR nu il accepta nici in ruptul capului.

Eu, din informatiile furnizate de institutele de cercetare de piata, imi extrag o concluzie pe care sa sper sa nu o combata nimeni. PNL trebuie sa se miste imediat si tot imediat sa schimbe, in totalitate, managementul politic practicat pana acum. Este, pur si simplu, nevoie de o noua viziune. Daca nu, urmeaza sinuciderea programata.

SURSA: CorectNews.com

Atat comentariile, cat si ping-urile sunt inchise.

Nu exista comentarii