Victorie riscanta a lui Klaus Iohannis   noiembrie 11th, 2015

srs_edit2-90x90Presedintele Klaus Iohannis a fost silit de imprejurari sa ia o decizie cardinala. A jucat si, aparent, a castigat. A jucat la liber impuse. Si obtine un Guvern de avarie. Care va functiona pe termen limitat. Si cu un suport politic extrem de conditionat. Care sunt riscurile?

Inainte de a raspunde, trebuie facuta, din nou, precizarea ca presedintelui nu-i ramasese alta solutie decat optiunea pentru un Guvern de tehnocrati. Pentru ca PNL si-a marcat haotic prezenta pe scena politica. Si nu a reusit sa castige increderea populatiei peste o cota care ii era suficienta pentru a prelua majoritatea. Iar PSD, in primul si in primul rand, din vina lui Victor Ponta, a ajuns in situatia in care isi asuma riscuri mult prea mari continuand sa se cramponeze de guvernare. De aici, premizele solutiei de avarie. Cu un premier tehnocrat. Si cu ministrii tehnocrati.

Romania a mai trecut printr-un asemenea experiment. A fost tot o solutie de avarie. Atunci cand premier a fost desemnat Mugur Isarescu. Si nici Guvernul Isarescu nu a facut vreo minune. Pentru ca nu putea. De ce?

In general, niciun Guvern nu poate savarsi o opera cu adevarat importanta de constructie sau de reconstructie a unui stat sau de dezvoltare accelerata, cu un an inaintea alegerilor. Asemenea virtuti guvernamentale sunt rezervate perioadei de dupa alegeri. Primei parti a unui ciclu electoral. Cu atat mai mult, fapte deosebite de vitejie nu poate face un Guvern de tehnocrati. Pentru ca depinde, exclusiv, de capriciile partidelor politice. Si de jocurile din Parlament.

Ar fi in regula daca nu ar interveni, in aceasta operatiune de desantare a lui Dacian Ciolos la Palatul Victoria, trei imprejurari care pot afecta intregul montaj. Prima este, in mod evident, orizontul urias de asteptare si de speranta al populatiei. Societatea civila, in ansamblul ei, dar, mai ales, aceea fractiune care s-a manifestat activ in aceste ultime zile, opteaza, alaturi de presedinte, din diverse motive, pentru solutia tehnocratica. Dar nu-mi dau seama cat de multi sau cat de putin sunt cetatenii care inteleg, cu adevarat, care sunt capabilitatile si care sunt limitele unei asemenea formule. Mi-e teama ca aceea parte consistenta a populatiei, care il sustine pe presedintele Klaus Iohannis si contesta clasa politica in ansamblul ei, isi pune sperante exagerat de mari in eficienta noului Guvern.

Fiind constrans sa opteze pentru o asemenea formula, Klaus Iohannis a inregistrat o victorie. Daca Guvernul Ciolos va fi eficient, din perspectiva asteptarilor populatiei, atunci victoria lui Iohannis va fi consolidata. Daca Guvernul Ciolos va dezamagi, daca nu va fi capabil sa faca ceea ce asteapta cetatenii, atunci Klaus Iohannis se va prabusi de pe o treapta care, astazi, este ceva mai sus decat era ieri.

A doua circumstanta este legata chiar de sustinerea politica pe care o va avea Guvernul Ciolos. PNL, de pilda, comite o grava eroare strategica aruncand la gunoi orice plasa de salvare si declarand, din capul locului, ca va accepta si sustine neconditionat orice formula. Sa interpretam aceasta afirmatie in sensul ca PNL si-a abandonat propriile obiective politice? Nu rezulta de niciunde ca programul noului Guvern ar fi fost negociat cu PNL si ca PNL ar fi reusit sa-si impuna, pe parcursul consultarilor, transparente sau netransparente, propriile obiective. Pe de alta parte, este clar ca PSD se retrage pentru a ataca. PSD se asteapta ca, pana la alegeri, romanii sa treaca printr-o perioada, nu mai buna, ci mai putin buna. Si sa valorifice in folos propriu nemultumirile care se vor acumula. Este greu de presupus ca partidul condus acum de domnul Liviu Dragnea va fi dispus sa sustina, cu adevarat, demersurile Guvernului de avarie. Asa cum s-a vazut, de suficiente ori pana acum, UDMR lucreaza politic, in folosul exclusiv al grupurilor sale de interese. Nu va sustine decat ceea ce ii convine. Iar unde lucrurile stau altfel, va vota pe dos in Parlament sau va absenta.

A treia circumstanta negativa este “solutia imorala”. Pentru ca Guvernul Ciolos sa treaca de Parlament, presedintele Klaus Iohannis este constrans sa inchida ochii, sa stranga din dinti si sa-l accepte la masa noi majoritati pe domnul Gabriel Oprea. Adica UNPR-ul “interesului national”. UNPR care, chiar acum, in comisii parlamentare, voteaza alaturi de PSD, declarand ca va vota pe dos, cateva zile mai tarziu, la investirea Guvernului.

Mai exista un scenariu la care aproape ca nici nu vreau sa ma gandesc. Intrucat mana Uniunii Europene este mult prea vizibila in alcatuirea noii formula guvernamentale, iar in componenta acesteia intra mai multe persoane, excesiv de legate de interese supra-nationale, un eventual esec al Guvernului Ciolos va putea antrena acuzatii extrem de grave la adresa presedintelui Klaus Iohannis, identificat cu artizanul acestei constructii.

Dar sa speram ca totul va fi bine, iar povestea de mai sus este doar o varianta moderna a istoriei drobului de sare.

SURSA: CorectNews.com

Atat comentariile, cat si ping-urile sunt inchise.

Nu exista comentarii