Riscul lui Klaus Iohannis   noiembrie 13th, 2015

srs_edit2-90x90Instalandu-l asa cum l-a instalat pe Dacian Ciolos, ca premier desemnat al Romaniei, presedintele Klaus Iohannis si-a asumat un mare risc. Este adevarat, are si sansa de a-si incununa relativa victorie de azi, printr-o victorie decisiva. Dar si pentru esec si pentru victorie, deadline-ul este peste un an. Atunci cand opinia publica va trage o linie. Pana una-alta insa, eu ma incumet sa afirm ca presedintele Romaniei a procedat imprudent.

Am fi avut oricum un premier tehnocrat. Nu se putea altfel. Este o necesitate a momentului. Si, evident, cea mai convenabila echipa guvernamentala era tot de tehnocrati. Intr-un fel sau altul, partidele politice ar fi optat pentru aceeasi formula. Din multiple motive, pe care le-am dezvoltat in analizele anterioare. Oricum s-ar fi finalizat desemnarea noului Guvern, Klaus Iohannis inregistra un succes. Pur si simplu pentru ca il elimina pe Victor Ponta. Din motivele pentru care acesta trebuia sa fie eliminat. Si, in al doilea rand, intrucat Guvernul urmator nu avea sa mai apartina PSD. Care, este drept, fara sa o spuna raspicat, nici nu mai avea un interes in acest sens si nici nu mai dorea sa ramana, pana la alegeri, la Palatul Victoria. Dar Klaus Iohannis a fortat lucrurile. Incumetandu-se sa obtina o victorie mai mare. O victorie la scor.

Asa se explica de ce noi stim, din surse oficiale de la Bruxelles, de mult timp, chiar inainte de a se fi declansat criza, ca viitorul premier avut in vedere de Klaus Iohannis este Dacian Ciolos. Perseverenta cu care presedintele a urmarit acest obiectiv numit Dacian Ciolos si rezultatul in sine al faptului ca reuseste sa-l instaleze premier, upgradeaza, in mod semnificativ, succesul de moment al sefului statului. Nu numai ca l-a doborat pe Victor Ponta. Nu numai ca a scos PSD-ul de la guvernare. Nu numai ca a promovat un Guvern de tehnocrati. Dar si-a pus in fruntea lui omul pe care l-a dorit. Si in favoarea caruia a desfasurat o serie intreaga de operatiuni politice, de mare anvergura, in ultimele luni. Si a antrenat si serviciile secrete in acest sens. Fapt extrem de vizibil acum cand Dacian Ciolos este atacat din anumite directii si aparat din alte directii, cele mai multe fiind vadit sub influenta serviciilor secrete.

Una peste alta, acum, succesul lui Klaus Iohannis este semnificativ mai mare decat daca numele candidatului de premier ar fi reiesit, pur si simplu, in urma consultarilor si tratativelor politice. Ceea ce inseamna ca presedintele devine mai puternic si mai autoritar. Influenta sa creste semnificativ. Probabil si credibilitatea lui Klaus Iohannis va spori in viitorul imediat, in ciuda loviturii teribile pe care a primit-o cu proprietatea sa de la Sibiu, care s-a dovedit a fi proprietatea altora.

Dar acest succes are un pret. Decontul se va face peste un an. Daca Guvernul Ciolos va fi un Guvern de succes, la capatul anului viitor, presedintele Klaus Iohannis va fi, cu adevarat, pe cai mari. Poate ca dupa doi ani de la inceperea mandatului, va putea bifa, in fata opiniei publice, cateva obiective ale programului prezidential, duse pana la capat. Daca Guvernul Ciolos va fi de succes, cetatenii si societatile comerciale vor simti acest lucru pana la alegerile locale. Si vor actiona in consecinta, in plan electoral. Creditandu-l, in mod indirect, pe presedinte, prin votul pe care il vor da acelor forte politice agreate de acesta. La fel se va intampla la parlamentare.

Dar daca Ciolos esueaza? Daca el nu va reusi sa treaca obstacolele? Care sunt, in ordine: un buget pe 2016 realizat, nu de Guvernul sau de tehnocrati, ci de PSD; o bomba financiara, cu explozie intarziata, amorsata printr-o serie de masuri sociale excesive ale Guvernului PSD; lipsa de sustinere, de dupa instalare, in plan parlamentar; dorinta, cat se poate de naturala, a partidelor politice de a se afirma in pregatirea campaniilor electorale, prin criticarea Guvernului, fapt care va fi, evident, agreat de catre cetateni; orizontul prea mare de speranta si de incredere al societatii civile, imbatata acum de iluzia ca totul se va schimba rapid in bine; o conjunctura internationala care nu ne este favorabila si careia nu se stie cum ii va face fata un guvern de tehnocrati; tendinta, pana la urma fireasca, a serviciilor secrete de a-si extinde autoritatea, profitand de vidul de putere creat in spatiul dintre un guvern politic si un Guvern tehnocrat.

Vreau sa ma fac bine inteles. Adevaratii barbati de stat isi asuma riscuri. Cine nu risca, nu castiga. Dar barbatii de stat care doresc sa ramana in picioare si sa nu fie doborati prematur trebuie, nu numai sa riste, ci si sa castige. Va fi Klaus Iohannis in aceasta situatie?

SURSA: CorectNews.com

Atat comentariile, cat si ping-urile sunt inchise.

Nu exista comentarii