Incepe gherila urbana   noiembrie 19th, 2015

srs_edit2-90x90Incercarea de a defini, intr-un singur mod, natura celui de-Al Treilea Razboi Mondial, intitulat provizoriu razboiul impotriva terorismului, se loveste mereu de un obstacol. Care nu este o simpla bariera psihologica. A inceput doar un razboi impotriva Statului Islamic? Care Stat poate fi localizat in Irak si Siria, dar care exista in forme disimulate in cele mai multe capitale ale lumii, in special, in Europa? Sau in conflagratie, de-o parte si de alta, se vor inscrie alte etnitati statale? Transformandu-l intr-un razboi clasic. Este prematur sa raspundem, acum, la absolut toate intrebarile. Ceea ce insa se prefigureaza este ca debutul va insemna un tip de conflict mixt. Va fi lovit, intr-un fel sau altul, din ce in ce mai semnificativ, Statul Islamic. Pe de alta parte, acesta va riposta, nu acolo unde este lovit, ci acolo unde este disimulat. Si, astfel, vom avea un razboi cvazi-generalizat de gherila urbana.

Sa explic afirmatia de mai sus. Pe teritoriul Statului Islamic, care are pretentia de a se numi “Noul Califat”, cel nedisimulat, cel localizat in Irak si Siria, Franta a fost lasata cu ochii in soare. Guvernul acestui stat, lovit recent de terorism, a solicitat si a inceput sa intreprinda in acest sens diligentele necesare activarii Tratatului NATO. Aceasta presupune recunoasterea existentei noii etnitati statale, intitulata Statul Islamic, pentru ca numai astfel, articolul 5 din Tratat poate fi pus in opera. Statele nu se pot coaliza intr-un razboi impotriva unei holograme. Ci, doar impotriva unui alt stat. In al doilea rand, solidaritatea in alianta NATO inseamna unanimitate. Dar, iata ca, Statele Unite au cantarit altfel situatia.

Statele Unite nu recunosc exista Statului Islamic. Ele au ales, inca din 2001, sa intre intr-un razboi pe care l-au denumit asimetric. Un razboi intitulat contra terorismului, teroristii fiind tratati ca niste raufacatori, ca niste infractori, dar, in acelasi timp, Washington-ul admite ca, uneori, pentru anihilarea lor, se impune atacarea unor state, sub pretext ca acestea ii protejeaza si finanteaza. Asa a fost declansat razboiul din Afganistan. Din ambele considerente, si poate si din motive de ordin strategic, Washington-ul respinge solicitarea Frantei, neadmitand un atac la sol impotriva Statului Islamic. Ceea ce arunca in aer recursul Frantei la prevederile Tratatului Nord-Atlantic.

Aceasta pozitie a Statelor Unite pare a fi motivata de situatia extrem de complexa din zona vizata a Orientului Apropiat. Acolo, intr-un fel sau altul, intervin, in spatiul conflictual, cel putin 40 de state ale lumii, care fac parte din aliante diferite sau nu fac parte din nicio alianta, cum este, de exemplu, cazul Iranului, care proclama faptul ca nu joaca politic si militar, nici cu estul, nici cu vestul. Si care, detine, de altfel, presedintia organizatiei statelor neangajate. Aglomerarea de trupe de comando, de tot felul de experti militari, de reprezentanti ai agentiilor de informatii, de echipamente mai mult sau mai putin sofisticate, de nave de lupta sub diferite pavilioane, intr-un teritoriu terestru si maritim atat de restrans, transforma zona intr-un teribil butoi de pulbere. O actiune militara la sol, pentru a nu amplifica conflictele latente intre diversele state, pentru a nu le transforma intr-un conflict militar generalizat, presupune, in mod obligatoriu, parcurgerea mai multor etape diplomatice, cea mai importanta fiind o decizie a Consiliului de Securitate ONU. care nu poate fi luata decat in unanimitate. Iar unanimitatea este, in prezent, imposibil de obtinut. Aceasta realitate este invocata de Statele Unite atunci cand, intr-un mod elegant, respinge solicitarea Frantei.

Nu trebuie exclusa insa nici o alta ipoteza care, fie ea insasi a stat la baza decizia Washington-ului, fie este complementara rationamentului de mai sus. Si anume ca, Statele Unite, din anumite motive strategice, geopolitice, incearca sa mute epicentrul luptei antiteroriste in Europa. Pentru ca, in final, Statele Unite sa salveze batranul continent, pentru a treia oara.

Ce inseamna asta? Daca Statul Islamic va fi doar bombardat si atata tot, indiferent de intensitatea bombardamentelor, indiferent de numarul statelor care participa la asemenea operatii, nu se va putea pune problema invingerii si cuceririi lui. Nepredandu-se, dar fiind, in acelasi timp, in imposibilitate de a riposta la fata locului, liderii Statului Islamic vor decide, daca nu cumva au si decis, sa mute centrul operatiunilor in Europa. Acolo unde dispun de sute sau poate chiar de mii sau zeci de mii de combatanti. Cei mai multi sunt arabi sau africani. Dar multi dintre ei sunt asa-numitii “teroristi cu ochii albastrii”, extrem de greu de identificat, extrem de greu de suprimat, intrucat acestia sunt, nu numai nativi europeni, ci si de rasa caucaziana.

Acest Stat Islamic isi poate activa celulele teroriste din toate cartierele, mai mari sau mai mici, ale principalelor capitale ale Uniunii Europene. Sunt cartiere catalogate, de specialistii Antitero, drept extrem de periculoase, in numar de peste 1000, pe cuprinsul intregii Europe Occidentale. Dintre acestea, sunt unele care reprezinta adevarate bastioane ale islamismului radical, violent, penetrat de retelele teroriste si in care autoritatile statelor respective nici macar nu mai au acces. Cum ar fi, de pilda, o buna parte din zona musulmana din Bruxelles. Un oras in pericol ca, intr-o buna zi, sa cada, fie si temporar, in mainile Statului Islamic.

Cum vor riposta, in aceste conditii, autoritatile europene? Isi vor bombarda propriile orase? Probabil o asemenea ipoteza va fi exclusa. Nici macar dronele nu reprezinta o solutie. Ele ar putea fi, cel mult, parte a solutiei. Un numar mare de victime printre civilii neinrolati si neangajati, sub nicio forma, in activitati de tip terorist, nu ar face decat sa conduca la proliferarea terorismului in inima Europei.

Prima consecinta si cea mai importanta este ca, daca se va intampla asa – si incepe sa se intample sub ochii nostri – atunci vom avea in Europa mai multe focare de razboi de gherila urbana. Pentru care fortele militare ale statelor nu prea sunt pregatite. A doua consecinta este ca, atunci cand se va pune problema interventiei la sol a Statelor Unite, pentru stingerea focarelor de conflict, s-ar putea sa asistam la un eveniment,astazi greu de conceput. Si anume la o alianta Statele Unite – Rusia, pentru o interventie militara salvatoare pe teritoriul Uniunii Europene. De ce? Pentru ca trupele specializate ale Moscovei sunt aproape si sunt extrem de bine pregatite pentru un razboi sangeros de gherila urbana. Iar Putin este mai dispus decat Administratia Americana sa-si transforme soldatii in carne de tun.

Acesta este un scenariu. Plauzibil, oricat de surprinzator sau chiar de socant pare. Un scenariu care trebuie, in mod rational, luat in calcul.

SURSA: CorectNews.com

Atat comentariile, cat si ping-urile sunt inchise.

Nu exista comentarii