Adevarata lovitura a lui Iohannis   noiembrie 20th, 2015

srs_edit2-90x90Guvernul Ciolos este intors pe fata si pe dos. Ca si circumstantele care au condus la instalarea acestuia. Multi afirma ca presedintele Klaus Iohannis, la un an de la castigarea mandatului, are, in fine, un guvern al sau. Dupa care, ministru cu ministru este analizat. Daca este sau nu politic. Daca este sau nu, cu adevarat, tehnocrat. Cat de priceput este. Cat de cinstit. Si nimeni inca nu observa ca jocurile au fost facute, dar in cu totul si cu totul altfel. Iohannis este pe cale de a castiga batalia strategiei de securitate. Si iata cum.

Strategia de Securitate Nationala, denumita impropriu Strategie de Aparare, a fost votata de Parlamentul Romaniei aproape in unanimitate. Singurul om politic care a observat atunci ca acest document oficial, asumat de Parlament, poate schimba forma de stat a fost Calin Popescu Tariceanu. Eu unul dezvoltasem de mult acest subiect.

Sa ne amintim! Crin Antonescu, atunci cand era presedinte PNL, co-presedinte USL si viitor candidat la functia de presedinte si-a asumat rolul de a conduce Comisia parlamentara pentru revizuirea Constitutiei. Proiect esuat. Pentru ca onorata noastra clasa politica nu a avut curajul de a decide, nu o simpla revizuire, aflata la mana Curtii Constitutionale, ci, pur si simplu, elaborarea unei noi legi fundamentale. De ce este atat de important momentul respectiv?

Pentru ca atunci, ca si acum de altfel, romanii erau pusi in fata unei dileme. Este clar ca republica semi-prezidentiala nu functioneaza. Si genereaza interminabile conflicte intre presedinte si Executiv. Care franeaza Romania. Iesirea din aceasta situatie de spagat nu se poate face decat in doua feluri. Fie prin  republica prezidentiala, cat de cat asemanatoare celei care functioneaza in Statele Unite, fie prin instaurarea unei republici parlamentare. In prima varianta, presedintele isi asuma puterea executiva, dar si raspunderea. In cea de-a doua, Guvernul preia o parte din atributiile presedintelui si, in primul rand, cele tinand de Executiv. Crin Antonescu a ales cea de-a doua solutie. Renuntand, cu buna stiinta, la o parte din pupitrul de comanda care i-ar fi revenit dupa alegeri. Dar proiectul sau a cazut.

Klaus Iohannis, inca din perioada campaniei electorale, s-a aflat si el in fata aceleasi dileme. Cum poate Romania depasi zona gri, creata de nebuloasa constitutionala? A ales cealalta formula. Care este la fel de buna. Republica prezidentiala. Dar cum ar putea fi instaurata o republica prezidentiala fara schimbarea Constitutiei?

Intr-un singur fel. Printr-un acord cvazi-unanim al clasei politice. In definitiv, presedintele este cel mai reprezentativ personaj politic din Romania, prin numarul de voturi obtinute. Iar Parlamentul, la randul sau, este expresia unei largi reprezentativitati. Calea prin care ar putea fi schimbata paradigma pana la o noua Constitutie a fost identificata prin elaborarea si adoptarea unei Strategii Nationale de Securitate. Care sa vizeze securitatea in diverse domenii. In aparare. In materie economica si financiara. In sanatate. In mediu. Si asa mai departe.

Astfel, presedintele Klaus Iohannis a obtinut cadrul legal necesar pentru a pune in opera intreaga Strategie de Securitate. Pentru ca Strategia sa devina functionala este indispensabila crearea unui intreg aparat. Asemanator celui existent in Statele Unite. Un ansamblu de Comisii multidisciplinare, alcatuit din specialisti de prima marime, capabili sa elaboreze, pe domenii de activitate, studii, proiecte, prognoze, etc., ca premize pentru o schimbare in bine a Romaniei. Aceste Comisii de specialitate au nevoie de oameni capabili si de incredere, ceea ce presupune si un raport de incredere intre presedinte si serviciile secrete, care i-ar putea semnala sefului statului, fara a incerca sa-l manipuleze, ca un specialist sau altul este incompatibil, sub o forma oarecare, cu rolul care ar urma sa-i fie rezervat. In al doilea rand, presedintele avea nevoie, pentru a-si pune in opera obiectivul, de un Guvern cooperant. Pentru functionarea unui asemenea ansamblu de Comisii, cu un personal, nu numai valoros, ci si numeros, este necesar un sediu si un buget substantial.

Dar presedintele nu a gasit, pana acum, in Executiv un partener pentru acest proiect indraznet. Acum, sub Guvernul Ciolos, masinaria ar putea fi pusa in miscare. Consiliul Fiscal, singura institutie de acest fel, care a putut fi creata, functioneaza deja. Este drept, in relanti. Nu a fost greu sa fie alcatuit un grup de specialisti care sa se ocupe de securitatea financiara a Romaniei, intrucat oamenii au fost identificati la Banca Nationala a Romaniei, care are si un sediu si un buget corespunzator, si sunt grupati in jurul Guvernatorului.

Acum vom putea observa daca presedintele isi duce proiectul pana la capat. Chiar daca serviciile secrete nu sunt inca sterilizate, intrucat la butoane au ramas cei care au servit regimului Basescu, totusi, operatiunea poate fi declansata.

In aceste conditii, ce rol va juca Guvernul Ciolos, dupa cateva luni? El va avea doar obligatia de a administra, in bune conditii, tara. Punand in opera, nu propriile decizii, ci deciziile elaborate de Institutia Prezidentiala, prin intermediul intregului, complexului si specializatului mecanism al Comisiilor. Si, evident, tot Guvernul Ciolos si vreun grup parlamentar prietenos vor prelua de la Comisii proiecte legislative, cand va fi cazul, si le vor promova in Parlament.

Daca acest proiect va functiona cu adevarat in interes national si nu in interesul unei persoane, in cel mult sase luni, vom avea un stat functional, pregatit sa-si apere asa cum se cuvine securitatea.

Din aceasta perspectiva, cred ca domnul Klaus Iohannis se poate bucura, pana una-alta, de prezumtia bunei-credinte.

SURSA: CorectNews.com

Atat comentariile, cat si ping-urile sunt inchise.

Nu exista comentarii