Operatiunea penseta   noiembrie 22nd, 2015

srs_edit2-90x90Pentru prima data, razboiul antiterorism nu se mai poarta in proximitatea unor terenuri petrolifere.  Ci, in Europa. Si, dupa toate aparentele, va exista un razboi de gherila urbana generalizat, care va schimba, in profunzime, continentul european. Aceasta situatie impune la reflectie. Ce s-a intamplat in cei cincisprezece ani care au trecut de la gravul atentat din New York? Cum se explica faptul ca terorismul, in loc sa fie starpit sau diminuat, s-a generalizat? Ce a fost gresit? Ce poate fi indreptat?

Nu am intitulat intamplator aceasta analiza “operatiunea penseta”. Sunt doua scenarii, diametral opuse, prin care omenirea poate lupta impotriva fenomenului terorist. Unul a fost experimentat. Fara succes. El a constat in atacarea unor state ale caror guverne au sustinut organizatiile teroriste. Intamplator sau nu, respectivele state erau bogate in zacaminte de petrol si gaze. Razboaiele conduse de Statele Unite, ca raspuns la provocarile de tip terorist, in loc sa diminueze, au multiplicat fenomenul. Atat de mult incat, iata, in acest moment, sunt expuse cele mai importante capitale europene la atentate de tip terorist. Un alt scenariu, care nu a fost decat extrem de timid experimentat, este ceea ce poate fi denumit “operatiunea penseta”. Identificarea fiecarui terorist, a fiecarui centru de comanda si desfasurarea unor operatiuni chirurgicale avand drept rezultat anihilarea acestora. Fara a pune in pericol comunitati mai largi. Fara victime colaterale. Fara a atenta la suveranitatea unor state. Fara a incerca sa implementezi, in alta parte, institutii specific lumii occidentale. Acest tip de riposta a fost destul de timid experimentat si, din ratiuni asupra carora nu mai opri acum, nu a fost niciodata si niciunde generalizat.

Razboiul terorist din Europa, despre care din ce in ce mai multi analisti si oameni politici afirma ca declanseaza, practic, cel de-Al Treilea Razboi Mondial, tinde sa se desfasoare in baza logicii aplicate in ultimii cincisprezece ani si care nu a condus la niciun rezultat pozitiv. Confruntata cu o provocare fara precedent in istoria recenta, Europa reactioneaza alandala. In loc sa-si protejeze frontierele exterioare, Europa, intrata in panica, reface, in mare viteza, frontierele nationale. Iar pe alocuri se poate observa chiar si recursul la crearea unor frontiere de tip feudal. In interiorul statelor nationale. Dar razboiul de gherila urbana va avea loc – si deja acest lucru este cat se poate de vizibil – in cele mai multe dintre comunitatile europene, unde au fost create cartiere locuite de arabi si de unde, treptat, autoritatile din statele respective s-au retras. Europa a crezut ca poate gazdui si folosi ca forta de munca un numar din ce in ce mai mare de etnici proveniti din Orientul Mijlociu si din nordul Africii, izolandu-i, in acelasi timp, in uriase ghetouri urbane. Ei bine,astazi, tocmai aceste ghetouri urbane devin focarele ofensivei teroriste. Astazi, Europa plateste pretul neintegrarii milioanelor de azilanti veniti pe parcursul mai multor generatii.

Este o situatie tipica, in care metodele de lupta trebuie sa fie cu totul cu totul altele decat cele utilizate pana acum. Iar la baza lor trebuie sa stea solidaritatea.

Solidaritatea statelor europene. Un termen, pana de curand, extrem de mult invocat. Mai ales in conditiile in care Germania in tandem cu Franta aveau, si inca mai au, pretentia ca stau la butoanele intregului continent. Aceasta solidaritate a fost invocate, aproape batand cu pumnul in masa, de reprezentantii celor doua state atunci cand s-a pus problema pactului fiscal. Va amintiti? Romania, reprezentata atunci de Traian Basescu, s-a grabit sa semneze pactul fiscal. Si, in prezent, ne numaram printre putinele state care il si respecta. Pactul fiscal este un angajament al statului roman de pastrare a deficitului la o cifra apreciata drept rezonabila de catre marile puteri. Dar care nu ne permite sa facem investitii suficient de mari pentru a reporni, cu adevarat, economia. Aplicand pactul fiscal, nu vom mai putea niciodata, nici noi, nici alte state din Europa Centrala si de Est, sa ajungem din urma statele europene care nu au cunoscut blestemul comunismului. Dar, iata, ne-am conformat.

Si ce sa vezi? Confruntata cu ultimele atentate sangeroase de la Paris, Franta da de pamant cu pactul fiscal.  Presedintele Frantei este primul om politic important din Europa care anunta ca, in mod unilateral, nu va mai respecta pactul fiscal. Pentru ca Franta are nevoie de bani ca sa-si intareasca sistemul de aparare.

La fel se intampla cu spatiul Schengen. In fata provocarii teroriste, in loc ca spatiul Schengen sa fie generalizat, prin includerea Romaniei si Bulgariei, noi aflam ca, dimpotriva, acest mecanism urmeaza a fi abandonat.

Este acelasi fenomen. Al lipsei de solidaritate. Al tendintei de dezmembrare UE. Cand, de fapt, logica ne spune ca lucrurile ar trebui sa stea altfel. Ca toate fenomenele care conduc la unitate ar trebui, nu stopate, nu incetinite, ci, dimpotriva, dinamizate si generalizate. Pentru ca numai astfel “operatiunea penseta” ar putea functiona. Pentru ca numai astfel continentul european ar putea sa scape cu fata curata de fenomenul terorist, intr-un termen rezonabil, cu costuri minime si fara a provoca victime colaterale. Care, dupa cum s-a vazut, nu fac altceva decat sa amplifice terorismul.

SURSA: CorectNews.com

Atat comentariile, cat si ping-urile sunt inchise.

Nu exista comentarii