In tehnocrat in fruntea PNL   noiembrie 25th, 2015

srs_edit2-90x90Doamne fereste! Nu exista, teoretic vorbind, decat un singur scenariu in care un tehnocrat ar putea sa conduca un partid politic. Dar si acest scenariu trebuie pus intre paranteze. Ar fi un tehnocrat specializat in managementul partidelor politice. Ma indoiesc ca avem asa ceva in tara. Orice alt tip de tehnocrat – persoana priceputa in managementul unui domeniu de activitate al administratiei publice sau al unui sector de activitate privat – este cu totul cu totul nepotrivit pentru a prelua conducerea unui partid politic. Chiar daca ar fi vreun geniu. Romanii au incercat o singura experienta de acest fel si, culmea, tot prin intermediul Partidului National Liberal. Experienta Theodor Stolojan. A fost un dezastru. Mai este nevoie de o noua runda?

Incet dar sigur, se insinueaza ideea ca premierul tehnocrat Dacian Ciolos si-ar putea incununa fulminanta cariera, adjudecandu-si, mai devreme sau mai tarziu, rolul de presedinte al Partidului National Liberal. Domnul Ciolos, atat oficial, cat si in discutiile neoficiale pe care le poarta, contesta, fara ezitari, ca ar avea un asemenea plan. Dar cine stie? Poate sunt altii care au un plan cu domnia sa.

Altii care isi imagineaza fie ca domnul Dacian Ciolos ar fi un bun liberal si un bun presedinte de partid, intrucat, pe langa alte calitati, s-a dovedit a fi si un bun manager, in calitate de comisar pentru Agricultura al UE. Sau care il vad intr-o alta ipostaza. Cea de drona trimisa la conducerea dreptei politice. Dar daca este drona, este drona cuiva. A cui? Sa analizam, pe rand, ambele scenarii.

Este adevarat. Domnul Dacian Ciolos a dobandit calitati manageriale in materie de administratie publica, in intervalul de un an cat a fost ministru al Agriculturii, 2007-2008. Apoi, din nou, in calitate de comisar european. De aceea, nu am contestat niciodata, nici faptul ca el este un tehnocrat, nici faptul ca s-ar putea dovedi un bun manager al Guvernului Romaniei. Intrucat cariera sa UE a fost si este strans legata de reprezentanti ai popularilor europeni, iar PNL face parte din familia popularilor, nu ii contest domnului Ciolos nici inclinatiile catre dreapta politica. Poate ca ar fi un bun liberal, chiar daca este exclus, pentru totdeauna, sa se dovedeasca si libertarian. Iar de aici si pana la managementul unui partid politic este o cale extrem de lunga. Si periculos de accidentata.

Una este sa conduci un Minister, un Guvern sau o societate comerciala, oricat de mare ar fi, si alta este sa conduci un partid politic. Mijloacele sunt total diferite. De aceea, si aptitudinile sunt diferite.

PNL a mai trecut printr-o experienta de acest fel. Singurul dintre marile partide ale Romaniei care, intr-un moment de criza interna – de care liberalii nu au dus niciodata lipsa – a optat pentru aducerea pe post de lider a unui persoane din afara partidului, apreciata ca fiind un bun manager, candva, in Executivul Romaniei, unde ca si domnul Ciolos, azi, a indeplinit functia de prim-ministru. Este vorba de domnul Theodor Stolojan. El s-a dovedit atat de strans legat de liberali incat, la primul semnal al lui Traian Basescu, a rupt, pur si simplu, partidul, alaturandu-se cu o bucata din el Pd-ului si transformandu-l in PDL. Experienta s-a dovedit un dezastru pentru PNL. Dar un dezastru a fost si prezenta tehnocratului Stolojan in noul partid sau la Cotroceni, alaturi de presedintele Traian Basescu, unde, rand pe rand, a capotat. Pur si simplu nu-i poti cere unui catar sa se transforme in armasar. Nu este suficient sa-a pui o sa, ca sa pleci cu el in cursa. Stolojan a capotat de fiecare data, pentru ca nu era antrenat in calitate de manager politic.

Ma gandesc ca, totusi, niciuna dintre persoanele care pot exercita o influenta asupra domnului Dacian Ciolos, atat din etablishment-ul romanesc, cat si din cel al UE, nu are vreun interes sa distruga PNL. Sa-l scoata din istorie. La fel cum s-a intamplat cu celelalte doua partide istorice. Si atunci nu mai ramane in picioare decat cea de-a doua ipoteza.

Sa intentioneze cumva, cineva, sa-l transforme, pur si simplu, pe Dacian Ciolos intr-o drona? Sa-i puna, cu alte cuvinte, in brate un partid politic, pentru ca apoi sa-l invete ce sa faca cu el? Este o ipoteza de luat in calcul.

Klaus Iohannis a primit o lectie usturatoare in primul an al mandatului sau prezidential. Nu si-a putut indeplini aproape niciunul dintre marile angajamente pe care si le-a luat in fata natiei romane, din mai multe motive. Dintre care, doua mi se par esentiale pentru analiza pe acre o fac astazi. Primul este ca a avut drept partener un Guvern ostil, condus de un premier ostil si o majoritate parlamentara si ea ostila. Iar cel de-al doilea motiv este ca nu a gasit, nici in PNL, partidul pe care l-a condus si pe care l-a reprezentat la alegeri si care l-a propulsat ca presedinte, un partener politic suficient de puternic. PNL, fuzionat doar teoretic, nu a fost capabil sa sustina energic si inteligent demersurile presedintelui. Poate ca in urma acestei lectii, Klaus Iohannis a tras concluzia ca aceasta situatie de criza profunda a societatii romanesti, care l-a adus pe Dacian Ciolos la Palatul Victoria ca premier de avarie, ar fi de natura sa-l califice, pe acelasi Dacian Ciolos, si ca un presedinte de avarie al PNL, asigurand refacerea fortei acestui partid. Poate.

Dar daca asa stau, cumva, lucrurile, daca Klaus Iohannis crede sincer ca ar putea face din PNL, pur si simplu, un partid prezidential, care sa-l asculte orbeste pentru ca in fruntea lui va fi fost instalat un presedinte drona, il anunt ca se inseala amarnic. Din pacate, toti presedintii Romaniei, intr-un fel sau altul, au incercat sa-si confectioneze partide de casa. Si niciunul nu a reusit sa faca eficiente asemenea partide prezidentiale. Pentru ca nu este posibil. Presedinte, drona de partid mare, nu exista. Niciunde pe mapamond. Si nu va exista nici in Romania. Si cu atat mai putin atunci cand este vorba de liberali.

SURSA: CorectNews.com

Atat comentariile, cat si ping-urile sunt inchise.

Nu exista comentarii