Bomba pe coliva   aprilie 13th, 2016

srs_edit2-90x90Este un urias scandal. Nu un urias eveniment. Totul a fost generat de inculparea lui Ludovic Orban. Si trimiterea PNL in coltul ringului. In ultima secunda, liberalii, intr-o criza incredibila de personalitati, sunt nevoiti sa-si desemneze un candidat pentru cea mai importanta tinta a alegerilor locale. Primaria Generala a Capitalei. Vine dimineata venerabilul Mircea Ionescu Quintus si face un enunt cardinal. Cum ca PNL este un partid mult prea puternic si mult prea mare si mult prea serios pentru a desemna un candidat din afara formatiunii politice. Cateva ore mai tarziu, este nominalizat drept candidat un independent. In persoana lui Marian Munteanu. Multi, extrem de multi afirma ca aceasta este bomba pe coliva PNL.

A treia solutie gasita de PNL pentru cea mai importanta tinta a alegerilor locale, Primaria Generala a Capitalei, este liderul Pietii Universitatii. Cel care, in 1990, a reprezentat, in mod indiscutabil, societatea civila. Cel mai important oponent de atunci, din afara partidelor politice, al Partidului Comunist Roman si al scursurilor acestuia, transfigurate in asa-zisa noua clasa politica. Victima minerilor. Liderul studentilor anticomunisti. Si patrioti. Marian Munteanu, dupa ce a fost schingiuit de mineri, maltratat si arestat de procurorii Romaniei post-decembriste, a fost, intr-un tarziu, cusut, bandajat si pus in libertate. Dupa care, pentru cei care nu-l cunosc, traseul sau a fost total obscur.

Specialist in etnografie, un universitar pur-sange, un filosof care isi trage sorgintea de la Magul nostru din Paltinis, Marian Munteanu nu a mai aparut pe radar decat intr-un episod nefericit. Atunci cand Virgil Magureanu si-a facut partid. Si s-a gandit ca ar putea propune si un candidat prezidential. Ei bine, Virgil Magureanu a testat “terenul” cu ajutorul lui Marian Munteanu, in postura de prezumtiv candidat si utilizandu-l pe Dick Morris, cel mai important mercenar electoral din lume, al acelui moment. Dick Morris a venit in Romania si a facut masuratori. Reteta Magureanu – Marian Munteanu era toxica. Cel putin asa a rezultat din cercetarile de piata. Iar Marian Munteanu nu a mai candidat. In schimb, eu, in calitate de prieten al sau, m-am ales cu rezultatele cercetarii de piata. Si am aflat cum stam.

A fost anul in care PRM-ul, in urma cu cateva zile, ingropat definitiv, urma sa devina a doua forta politica in Romania. Avea din ce in ce mai multi adepti tineri si un numar impresionant de mare de intelectuali. Beneficiind de cercetarile de piata ale lui Dick Morris, am scris mai multe editoriale destepte. Prin care am anuntat lucruri importante care urmau sa se intample in Romania. Si care s-au confirmat. Corneliu Vadim Tudor a ajuns in finala cu Ion Iliescu. Partidul sau avea un sfert dintre parlamentarii din Romania. A fost singurul triumf al nationalismului din ultimii 26 de ani.

Despre Marian Munteanu s-a vorbit putin in acest sfert de secol. Cu exceptia acelui teribil an, 1990, cand s-a vorbit mult. Extrem de mult. Si cand in Washington am vazut pe pereti afise cu trupul sau flagelat de mineri. Mai pot sa depun marturie ca importante autoritati ale Statelor Unite, in 1990, s-au oferit sa finanteze o pregatire si probabil o upgradare politica a lui Marian Munteanu, undeva pe malurile Potomacului. Si, cel putin in acel an, el a refuzat.

Mai pot sa depun marturie ca Marian Munteanu a fost ales primul presedinte al Aliantei Civice. Si, nici dupa o ora, el a declinat aceasta onoare. Chiar in timpul unei conferinte de presa. Si, in fine, mai pot sa depun marturie ca, in timpul Conventiei Democratice aflata la putere, Marian Munteanu a sesizat inconsistenta societatii civile din Romania. Si ca a incercat, este adevarat, pe hartie, cateva proiecte pentru a o revitaliza. Si  cam asta este tot.

Acum, ce avem? Avem un mare Partid National Liberal aflat intr-o criza acuta de personalitati credibile. Al doilea partid al Romaniei, intr-o deriva colosala. Si totodata, ultimul partid istoric, inca nedistrus de catre comunisti. Si acest partid se afla in pragul unor alegeri cruciale. Locale si parlamentare. Dupa ce a reusit uluitoarea performanta de a instala un presedinte. Un presedinte care nu prea este legat de PNL. Un presedinte, la randul sau, extras din alta parte decat din substanta liberala. Si iata ca, aflat in aceasta criza, cu doi candidati aruncati peste bord, Busoi si Orban, PNL recurge la solutia extrema.

Solutia extrema se numeste Marian Munteanu. Un personaj pe cat de carismatic, pe atat de controversat. Adulat de prieteni. Urat in forta de neprieteni. In mod cert, un anticomunist. In mod cert, un patriot. In mod cert, un nationalist. Si, in mod cert, un om din afara Partidului National Liberal.

Din aceasta perspectiva si din multe altele pe care le voi dezvolta in viitor, Marian Munteanu nu este o bomboana pe coliva. El este o bomba pe coliva. Daca cumva este adevarat. Daca cumva nu vom fi siliti, in curand, sa vorbim despre disolutia PNL.

SURSA: CorectNews.com

Atat comentariile, cat si ping-urile sunt inchise.

Nu exista comentarii