Cheia secreta   aprilie 15th, 2016

srs_edit2-90x90La ce s-a asteptat PNL atunci cand a decis sa-si externalizeze candidatura la Primaria Generala a Capitalei, desemnandu-l pe Marian Muntean? S-au asteptat liberalii la reactiile de o violenta halucinanta ale unor vectori de opinie si ale unor ONG-isti? Da sau nu? Si daca da, in ce cheie poate fi citita aceasta optiune, a treia, facuta la limita? Am promis si ma tin de cuvant ca, astazi, ma voi referi, nu la vulnerabilitatile lui Marian Munteanu, ci la calitatile acestuia. La acele trasaturi care il pot face competitiv. Care l-ar putea scoate castigator. Inainte, insa, este obligatoriu sa ma refer la altceva. La scorul politic.

PNL a fost prea strans legat in deciziile sale de Klaus Iohannis. Dar si Klaus Iohannis de PNL. In aceasta situatie, greselile oricaruia dintre acesti parteneri politici s-au amplificat si s-au proiectat reciproc. Si Presedintia si PNL s-au lipit, mult prea evident, de Guvernul Ciolos. Un Guvern de sacrificiu de la bun inceput. Un Guvern sac de box. Un Guvern incasator. Si, in fine, un Guvern care, pana la urma, se dovedeste a fi mai slab decat l-au vizualizat chiar si cei mai sceptici analisti. De aceea, inca o data, Presedintia si PNL, mult prea evident si mult prea strans legati de Guvernul Ciolos, au de pierdut. In planul credibilitatii. Si, evident, in plan electoral.

Rezultatul este ca, dupa ce a dat un presedinte, in loc ca PNL sa stea pe val si sa ia tot, cu presedinte cu tot, conform unei reguli universale, PNL cu presedintele sau si presedintele cu PNL-ul sau au intrat intr-un picaj din ce in ce mai accentuat. In acest moment, PNL nici nu poate sa viseze la un scor politic la nivel national mai mare de 35%. Bucurestiul stand chiar mai slab. Iar in ceea ce priveste candidatura la Primaria Generala a Capitalei, scorul lui Busoi si, apoi, scorul lui Orban s-a plasat, din motivele mai sus aratate, la jumatate. Adica, la 15%. Ce strategie ar putea adopta PNL pentru a rasturna cumva situatia?

Analistii politici, unii dintre cei mai cunoscuti, dar si asa-zisele voci ale inconsistentei si controversatei noastre societati civile se intrec in a afirma ca PNL merge la sinucidere politica prin nominalizarea lui Marian Munteanu. Cred ca se cam grabesc. Si ma intreb, de ce? Cred ca PNL a luat in calcul riscurile. Si incearca sa le transforme in castig. Si, aici, intervine analiza, pe care am anuntat-o, asupra calitatilor lui Marian Munteanu.

Era evident ca el va starni o luna mai a patimilor. Patimi la fel de violente, la fel de dezlantuite ca si cele din iunie 1990. Ca va fi declansata o noua Mineriada. O Mineriada fara mineri. Cam aceeasi analisti care il calcau, atunci, in picioare, pe Marian Munteanu, incerca sa-l snopeasca si acum. Cat despre ONG-uri, mi-e si scarba sa vorbesc. Dar, totusi, deschid o paranteza. Sunt mii de ONG-uri in Romania. Dintre acestea, cateva, eventual de ordinul zecilor, iau bani de la Fundatia Soros, de la institutiile guvernamentale sau de la institutiile de forta. Acestea sunt mereu, in ultimii ani, faimoasele voci ale societatii civile. Cele care deturneaza, de fapt, opinia publica. Cele care altereaza, de fapt, vointa reala a cetatenilor. Si inchid paranteza.

Marian Munteanu este acuzat de catre toti adversarii mai vechi ai sai, precum si de toti adversarii PNL pentru fapte de o gravitate exceptionala. Ca este legionar sau simpatizat legionar. Ca este anti-american, anti-occidental si marcat de un nationalism de tip extremist. Ca este un fel de taliban crestin-ortodox. Nici unul dintre aceste pacate nu a fost, vreodata, dovedit. Si, probabil, nici nu va putea fi. Sunt simple palavre. Dar care au scopul de a-l crucifica pe candidatul PNL.

Pentru a nu ma pierde in explicatii, ma voi referi la asa-zisul legionarism al lui Marian Munteanu. Cine credeti ca a lansat aceasta acuzatie pentru prima data? Ion Iliescu, urmat, imediat, de acolitii de atunci ai acestuia. Ion Iliescu a explicat, cu subiect si predicat, dar fara niciun fel de proba, atunci, in 1990, ca fenomenul Piata Universitatii este, de fapt, un puci legionar. Iar aceasta acuzatie imbecila a fost, fireste, preluata si amplificata de toate portavocile FSN-ului de atunci. Multe dintre acestea au ramas si astazi prezente remarcabile in presa. Devenind veritabili vectori de opinie ai acestor ani. Dupa care, urmeaza personajele care s-au lasat intoxicate. Cum este, de pilda, prietenul Niels Schnecker . Miercuri, acesta, din Spania, lanseaza o informatie bomba, pe care nu prea stiu cine i-a livrat-o. Si anume ca, in 1994, Marian Munteanu, insotit de unul sau doi prieteni si imbracat cu ie taraneasca, stransa intr-un brau lat, a sarbatorit cu niste veterani legionari asasinarea prim-ministrului Romaniei, I.C.Duca. Pe peronul garii din Predeal. Un calcul sumar daca l-ar fi facut domnul Niels Schnecker l-ar fi condus la concluzia ca, in cea mai buna ipoteza posibila, camarazii de cuib ai asasinilor lui I.C. Duca ar fi trebuit sa aiba, in 1994, daca mai traiau, venerabila varsta de 91 de ani. Aceasta petrecere este de domeniul stiintifico-fantasticului.

Nu mai insist. Niciuna dintre acuzatii nu este dovedita. Nu este dovedita azi. La fel cum nu a fost dovedita nici atunci. Ceea ce inseamna, nici mai mult, nici mai putin decat ca dupa ce acest val abject de insulte se va revarsa, in scopul de a-l ineca intr-o mlastina pe Marian Munteanu, se va produce si refluxul. Detractarii sai vor fi siliti sa-si inghita propria mizerie. Si atunci, Marian Munteanu va fi victimizat. Si aureolat chiar de asemenea atacuri abjecte. Ceea ce va transforma un aparent handicap intr-un beneficiu.

In ce directie merge acest beneficiu? Marian Munteanu are capacitatea, tocmai fiindca i se construieste o falsa imagine de anti-atlantist si anti-european, sa-i atraga la vot pe cei mai multi dintre romanii care, justificat sau nu, au inceput sa aiba indoieli serioase asupra bunelor intentii ale partenerilor nostri euroatlantici. Cei care afirma sau doar se gandesc ca exista riscul ca Romania sa fie transformata intr-o colonie. Sau ca a si fost transformata. Fara sa fie nevoit sa se apere in fata unor acuzatii lipsite de argumente, Marian Munteanu va castiga voturile acestora. Acuzat fiind de prea mult nationalism, el va putea fi votat si de acei romani care se gandesc ca iredentismul maghiar a atins cote care nu mai pot fi nici suportate, nici tolerate. Fiind taxat drept justitiar si candidat al unui partid care crediteaza, extrem de mult, DNA si, in general, justitia, in defavoarea celorlalte institutii fundamentale ale statului, Marian Munteanu ar putea fi sustinut si de acei bucuresteni care se simt in nesiguranta ca urmare a proliferarii coruptiei institutionalizate.

Si nu in ultimul rand, Marian Munteanu, blamat pentru ortodoxismul sau, fara a fi nevoit sa faca nimic pentru a se apara, caci, in definitiv, este un crestin ortodox practicant –  si ce este rau in asta? – va obtine, nu numai sprijinul bisericii noastre, ci si ale unei buni parti din enoriasi.

In mod surprinzator, cea mai importanta calitate a lui Marian Munteanu este aceea ca, suportand, cu barbatie, loviturile violente ale detractarilor sai, va primi voturile stangii. Va lua si a si inceput sa ia voturi semnificative ale electoratului PSD. Este uluitor, nu? Si benefic din punct de vedere liberal. Pentru ca bazinul electoral al PSD in Bucuresti cel putin, este mai mare decat bazinul PNL. Dar prin mesajul sau civil, extrem de puternic, prin refuzul sistematic al lui Marian Munteanu de a se inrola politic, el va reusi sa-i scoata din casa si sa-i aduca la vot pe multi dintre bucurestenii care, astazi, sunt hotarati sa nu voteze. Fiind, din nou, scarbiti de clasa politica.

Si pe ce a mai mizat oare PNL? A mai mizat, cred eu, si pe faptul ca foarte multi dintre liberali si un important segment al electoratului liberal a impartasit, in 1990, aceleasi valori pe care le-a impartasit si Marian Munteanu, care a intrupat spiritul Pietii Universitatii. Iar acestia si familiile lor il vor vota. Intre timp, sa nu uitam si fostul FSN s-a rupt. Iar PD, apoi, PDL, s-a transformat intr-o miscare anti-Iliescu. Asa ca si electoratul noilor liberali s-a cam despartit de cei care l-au crucificat, in 1990, pe Marian Munteanu.

Si, iata cum, de la 15% cat a avut Busoi, si, apoi, Orban, exista un spatiu extrem de consistent de crestere. Daca am sau nu dreptate, vom vedea. Dar nu azi-maine. Ci atunci cand vom vedea rezultatul votului.

SURSA: CorectNews.com

Atat comentariile, cat si ping-urile sunt inchise.

Nu exista comentarii