Unirea dus-intors   octombrie 23rd, 2016

srs_edit2-90x90Ca de fiecare data, si acum, in luna octombrie, partizanii unirii Basarabiei cu Romania organizeaza o demonstratie la Bucuresti. Liderul acestora, George Simion, excomunicat de autoritatile din Republica Moldova, sustine ca acesta este momentul cel mai bun al anului, intrucat studentii au revenit la cursuri. Si au pregatit de  aceasta data, in premiera, corturi. Pe care le-au instalat in Piata Universitatii. Urmeaza sa negocieze. Cu Guvernul si cu partidele. Si, in ciuda acestui avant unificator, efectele se lasa asteptate. De ce?

Jandarmii au intervenit cu brutalitate. O brutalitate cu care nu am mai fost obisnuiti in ultima vreme. Imaginile prezentate de televiziuni sunt elocvente. Raspunsul inadecvat al autoritatilor a provocat reactii. Aparent, cea mai importanta este ca protestatarii au decis sa ramana pe pozitii. In Piata Universitatii.

Este, insa, doar o aparenta. Ei venisera pregatiti cu corturi obtinute, prin donatie, din Suedia. Intentia de a se instala, zi si noapte, in Piata Universitatii era ferma. Ca si dorinta lor, tot manifesta, de a negocia cu Guvernul si cu partidele. Ce ar putea negocia?

Protestatarii vor sa negocieze unirea. Pasii necesari in vederea readucerii Basarabiei la patria mama. Mai ales ca exista si un termen psihologic. Aniversarea a 100 de ani de la Unire in 2018. Dar cum ar putea negocia acesti tineri cu Guvernul si cu partidele care, pana la ora la care eu postez acest editorial, nu au raspuns invitatiei? Cu ce vin ei la masa negocierii? Si ce pot ei solicita Executivului si clasei politice de la Bucuresti?

Ei vin cu un argument imbatabil. Si anume cu apartenenta istorica a Republicii Moldova la Romania. Mai vin cu argumentul populatiei, in sensul ca majoritari sunt romanii, si cu argumentul limbii. In subsidiar, acesti tineri cred, si au si dreptate, ca unirea ar putea precipita lucrurile, in sensul integrarii Republicii Moldova, cu Romania cu tot, in structurile Uniunii Europene, dar si sub scutul NATO.

Momentul este, insa, extrem de sensibil. Au loc alegeri parlamentare la Bucuresti. Presedintele Klaus Iohannis isi manifesta intentia ca, dupa alegeri, sa incerce sa asigure o continuitate a lui Dacian Ciolos la Palatul Victoria. Asta, insa, in timp ce premierul este acuzat ca face parte din tabara globalistilor si nu a sustinatorilor statelor natiune din Europa. Si, in general, administratia de la Bucuresti este acuzata, si nu de azi, de ieri, ci de mai mult timp, de atitudine sovaielnica atunci cand este vorba de negocierea interesului national. In mod straniu, in acest context, partidele, care, teoretic, sustin cauzele nationale si patriotice, dau dovada de retinere. La fel ca si Guvernul. A nu-i primi pe protestatari, a nu discuta cu ei pe o tema atat de importanta cum este unirea reprezinta cel putin o gafa. La fel cum si Guvernul gafeaza trantindu-le basarabenilor usa in nas.

Ceva mai departe, Federatia Rusa prin strategii ei, in fruntea carora se afla un personaj redutabil si extrem de longeviv la putere, Vladimir Putin, asteapta sa vada cum va face jocurile. Cum va folosi aceasta conjunctura de la Bucuresti in propriul beneficiu.

Iar Bucurestiul cade prost cam orice ar face. Daca ii incurajeaza prea mult pe unionisti, dintre care foarte multi sunt cetateni nascuti in Romania, autoritatile de la Bucuresti ar putea sa fie acuzate ca, in preajma alegerilor din Republica Moldova, incearca sa influenteze alegerile. Pentru ca partida pro-moscovita sa piarda presedintia. Daca ii ignora pe demonstrantii de la Bucuresti sau chiar recurg la represiune, asa cum s-a intamplat sambata, din nou, respectivele autoritati cad prost, in sensul ca, in Republica Moldova, va fi usor de acreditat ideea ca, de fapt, Bucurestiul nu-i vrea pe basarabeni, ci i-a abandonat. La fel se poate spune si in ceea ce priveste partidele politice. De unde reticenta acestora si a Executivul de a se intalni cu demonstrantii.

O solutie, totusi, ar exista. In ultimii ani, Romania a acordat sute de mii de cetatenii basarabenilor. Beneficiind de acest lucru, ei se pot stabili in Romania, pot calatori liber, pot munci in strainatate si, mai ales, pot vota. Sute de mii de basarabeni au, astfel, posibilitatea sa isi spuna cuvantul atat in alegerile prezidentiale, cat si in cele locale si parlamentare. Autoritatile de la Moscova nu au motive, din aceasta perspectiva, sa fie reticente. Dimpotriva, intrucat basarabenii au primit cetatenia romana, multi dintre acestia au parasit Republica Moldova, astfel incat procentul etnicilor romani cu drept de vot scade. Si in randul acestora exista, evident, si o Coloana a cincea, prin care Kremlinul poate manevra, intr-o oarecare masura, procesul electoral de la Bucuresti.

Nimeni nu s-a intrebat pana acum de ce nu se intampla si invers. De ce, pe baza de reciprocitate, guvernele pro-europene de la Chisinau, macar acestea, nu acorda, la randul lor, cetatenia Republicii Moldova oricarui roman solicita acest lucru. Pentru ca si noi sa putem beneficia de drepturile electorale ale basarabenilor. Poate ca, in felul acesta, reunificarea s-ar face mai repede.

Si, iata, avem, cat se poate de vizibil acum, si motivul pentru care nu s-a facut ceea ce ar fi trebuit si ar fi putut sa se faca. Si ceea ce ar putea fi negociat, daca Guvernul si partidele ar fi dispuse sa negocieze. Altfel, unirea e cu dus si intors.

Sursa: CorectNews

Atat comentariile, cat si ping-urile sunt inchise.

Nu exista comentarii