Romania, in pericol in timp de pace   Aprilie 10th, 2017

srs_edit2-90x90Stie cineva care sunt prioritatile militare ale Romaniei? Iata o buna intrebare. Daca autoritatile statului roman au un raspuns, atunci el trebuie cunoscut de toata lumea. Daca nu exista un asemenea raspuns, atunci ne aflam in pericol. Chiar si in timp de pace. Pentru ca planeta da in clocot. Si nu este deloc exclus ca primul cutremur sa aiba loc chiar in aceasta regiune. De unde vin pericolele potentiale? Cum le putem face fata?

In timpul campaniei electorale prezidentiale, Klaus Iohannis, care avea sa devina presedinte, ne-a spus, celor care colaboram pentru elaborarea strategiei de aparare in varianta candidatului PNL, ca, daca simplificam lucrurile, vom ajunge la concluzia ca Romania, dat fiind statul ei euroatlantic, trebuie sa se conformeze, din punct de vedere strategic, obiectivelor celor doua organisme internationale. O logica simpla. Si in principiu corecta. Cu o singura observatie insa. NATO, ca si Uniunea Europeana, elaboreaza strategii de ansamblu. Prima tine cont de obiectivele globale ale celei mai puternice aliante militare si politice din istoria lumii, iar ce de-a doua, Uniunea Europeana, de tintele mari, in special la nivel continental si, eventual, in proximitatea Europei. Ce inseamna asta?

Inseamna ca nici NATO si nici UE nu vor elabora vreodata tinte specifice, ca un supliment la strategiile proprii. Strategii dedicate unui stat de frontiera care poate fi vazut si ca avanpost al unei ofensive, dar si ca stat de sacrificiu. Pana la urma, nimeni nu ne face strategia de aparare. Daca vrem sa ne aparam, ne-o facem singuri. Cu mintea si cu mana noastra. Evident, respectand acordurile pe care le avem.

De aici incolo este obligatoriu sa incepem prin a raspunde la o intrebare, si ea simpla in esenta ei. Cine ne poate ataca? Care este riscul maxim la care putem fi supusi? Riscul terorismului? Sau riscul unui atac dinspre est? Care nu poate veni decat, mai devreme sau mai tarziu, din directia Federatie Ruse. La cele doua intrebari de mai sus, daca suntem rationali, raspunsul nu poate fi decat unul singur. Aparandu-ne in plan terorist, trebuie sa fim constienti de faptul ca principalul pericol potential pentru securitatea Romaniei il constituie, asa cum a fost in ultimele sute de ani, expansionismul rusesc. Faptul ca facem parte din cea mai puternica alianta militara, NATO, nu inseamna nicidecum ca Romania este automat aparata in fata pericolului unei lovituri de tip preventiv sau punitiv sau ca, in perspectiva, nu persista pericolul dezmembrarii acestui stat.

De altfel, inaintea articolului 5 din Tratatul Nord Atlantic, care obliga toate statele membre sa raspunda unei agresiuni indreptate impotriva unuia dintre acestea, exista articolul 4, care obliga statul agresat sa se apere cat de cat hotarat si convingator. Dispune Romania, in prezent, de o asemenea capacitate de aparare?

Raspunsul la aceasta intrebare este negativ. Romania nu se poate apara prin mijloace clasice in fata unui ipotetic atac rusesc. Romania nu se poate apara astazi, cum nu s-a putut apara nici in trecutul mai indepartat, prin mijloace clasice. Pentru ca oricat investim din Produsul Intern Brut in dezvoltarea capacitatii de aparare, nu ne putem opune nici macar formal Federatiei Ruse. Nici intr-un razboi aerian si nici intr-un razboi terestru. Cat priveste un eventual razboi maritim, nici macar nu se pune problema. Dar atunci cum ne-am putea apara?

Singura modalitate este asa-numitul razboi neconventional. Rezistenta. Razboiul de partizani. Razboiul de gherila. Inclusiv razboiul de gherila urbana. Si singurul aliniament in care o tara cu capacitate redusa, cum este Romania, poate profita de uriasul avantaj geografic si poate rezista, devenind eventual inexpugnabila, este aliniamentul Muntilor Carpati.

Sa ne intelegem bine, apararea are, dintr-o anumita perspectiva, doua dimensiuni. Este vorba de apararea reala impotriva unei agresiuni reale, dar este de asemenea vorba si despre apararea ipotetica, in perspectiva unei agresiuni ipotetice. Elvetia este un stat extrem de mic din Europa, dar care, beneficiind de avantajul geografiei, a elaborat o strategie de aparare care o face, daca nu inexpugnabila, daca nu de neinvins, cu certitudine de temut pentru orice agresor. Care, in final, ar pierde mult mai mult decat ar avea de castigat atacand si incercand sa cucereasca Elvetia.

Ei bine, noi am neglijat cu desavarsire, in ultimii 27 de ani, aceasta strategie de aparare. Unde sunt Vanatorii nostri de munte? Unde este armata noastra de diversiune? Acestor doua intrebari li se pot adauga multe altele.

Esential este ca avem nevoie de o strategie proprie de aparare, integrata strategiei NATO si UE si care sa vizeze strict nu numai interesul colectiv, ci si interesul national. Aceasta strategie, care ar trebui cunoscuta si impartasita de cetatenii Romaniei, lipseste cu desavarsire.

Este jobul presedintelui Klaus Iohannis sa intreprinda demersurile necesare pentru a stabili prioritati clare legate de strategia de aparare. Nu este suficient sa cheltuiesti 2% din Produsul Intern Brut, important si chiar esential este sa stii pe ce si cum anume sa ii cheltuiesti.

Sursa: CorectNews

Atat comentariile, cat si ping-urile sunt inchise.

Nu exista comentarii