Liviu Dragnea, joc extrem   Mai 5th, 2017

srs_edit2-90x90Liviu Dragnea nu poate fi premier. In schimb, el poate fi presedinte al Romaniei. Decizia Curtii Constitutionale, dupa patru amanari succesive, este cat se poate de clara. Si ea naste o tema importanta de dezbatere. Daca nu este demn, toata viata, sa fii prim-ministru pentru ca ai fost condamnat penal, cum este oare posibil sa poti deveni presedinte al unui stat? Intre aceste extreme nu joaca doar Liviu Dragnea. Intre paranteze este pusa propria noastra statalitate.

Legea care a stabilit astfel este cat se poate de stramba. Dar si perfect constitutionala. Aceasta lege, votata de Parlament pe vremea guvernarii Nastase, cand PSD dispunea de o majoritate incropita, exclude pe viata orice persoana care a suferit o condamnare penala, indiferent pentru ce si indiferent daca a fost sau nu cu suspendare, de la posibilitatea de a ajunge prim-ministru. Nu exista insa niciun act normativ care sa impiedice o persoana sa ajunga presedinte al Romaniei, indiferent de cazierul acesteia. Poti sa ai si o suta de condamnari penale si asta nu te impiedica sa candidezi si sa castigi cea mai inalta functie in stat. Pe cat de interesant, pe atat de dramatic. Si de stupid.

Pentru ca este dramatic si stupid sa ii rapesti unui om drepturile pentru intreaga viata, cu exceptia situatiei in care acesta a fost condamnat la inchisoare pe viata. Este dramatic si stupid, intrucat contravine unei alte institutii importante, care se numeste reabilitare. Dupa ce un om isi executa pedeapsa si dupa ce mai trece un timp strict prevazut de lege, acesta isi poate cere reabilitarea. Ceea ce inseamna ca faptele lui sunt sterse din cazier. Devine o persoana egala cu toate celelalte persoane. Iata insa ca o alta lege, mai putin importanta decat Codul de procedura penala si decat Codul penal, hotaraste altfel.

Am putea sa spunem ca, intr-un stat de drept, in care oamenii traiesc in respect si fata de legile morale nu numai fata de cele promovate de Parlament, este bine ca un cetatean care a savarsit o greseala atat de mare, incat sa fie condamnat penal sa nu mai poata beneficia de o reprezentativitate si responsabilitate de prim rang, cum este cea de premier. Dar atunci acest principiu trebuie cu necesitate extins si in ceea ce priveste mandatul prezidential care, teoretic, este mai puternic, intrucat are o durata de cinci ani si este incredintat, in mod nemijlocit, de popor.

Prin urmare, legea trebuie modificata intr-un fel sau in altul. Fie admitem ca una si aceeasi persoana are dreptul sa fie si prim-ministru, dar si presedinte, fie acceptam ideea ca respectiva persoana, aflata in ipoteza unei condamnari penale, nu poate fi nici una, nici alta.

Este o situatie tipica in care Parlamentul trebuie sa decida cum e mai bine. Dar este, in acelasi timp, un exemplu cat se poate de bun pentru nenumarate situatii de acest fel din legislatia romana. In care lucrurile se bat cap in cap. Atat de rau, incat provoaca traume la nivel politic si social si dezbateri care nu isi au rostul intr-o lume asezata pe coordonatele normalitatii.

Sursa: CorectNews

Atat comentariile, cat si ping-urile sunt inchise.

Nu exista comentarii