Optiunea liberala, in siajul optiunii prezidentiale   Mai 11th, 2017

srs_edit2-90x90In 2020, vor avea loc alegeri locale si alegeri parlamentare. Conform unei legi nescrise, dar totusi implacabila a alternantei la putere, atunci, in 2020, PNL va avea cea mai mare sansa de a castiga puterea. Iar, in final, va putea forma un guvern. Pana in 2020, PSD se va eroda, acest proces urmand sa inceapa peste o luna si sa se dezvolte, in mod accelerat si dramatic pentru socialisti, pana in anul electoral. Dar, atentie, inaintea anului 2020, este anul 2019. Un an al alegerilor prezidentiale. Pentru ca liberalii sa castige in 2020, ei trebuie sa treaca cu bine, in 2019, un alt examen important. Prezidentialele din 2019 sunt cheia pentru rezultatele din 2020.

Astazi, PNL este un partid slab. Plasat la jumatatea scorului PSD. Dreapta insasi este faramitata si se poate faramita si mai mult. Perspectiva este sumbra. Mai ales daca ne gandim la faptul ca, dupa cinci luni de guvernare PSD, in care au inceput sa se acumuleze destul de multe erori sau chiar greseli flagrante, scorul liberalilor nu a crescut deloc. Si nici scorul celorlalte partide din opozitie. Iar scorul PSD a ramas pe loc. Ceea ce s-a schimbat este doar numarul nehotaratilor. Care e mai mare. Ce urmeaza sa se intample pe termen scurt, pe termen mediu si pe termen lung?

Tendinta dreptei de a se fragmenta creste. Inca doua partide cel putin, cel initiat de Dacian Ciolos si cel emanat din Piata Victoriei, fie vor face un anumit punctaj, fie vor mari numarul cetatenilor care raman in expectativa. USR nu a reusit sa valorifice ultimele evolutii, spectaculoase de altfel, din societatea civila. Dimpotriva. Doarme. La propriu si la figurat. Si, la randul sau, s-ar putea sparge. PMP, care a ajuns printr-o minune in Parlament, la limita pragului de 5% – poate ca minunea se cheama STS -, nu se desfasoara pe o plaja suficient de larga pentru a castiga noi aderenti sau pentru a recupera o parte dintre fostii sustinatori ai lui Traian Basescu. Dar ce se intampla la PNL?

Indelungata si dramatica fuziune intre democrati si liberali este pe cale de a se savarsi in cele din urma. Astazi, fiecare dintre cei doi importanti protagonisti are sustinatori puternici si dintre fostii liberali si dintre fostii PDL-isti. In viitorul apropiat, peste circa o luna de zile, va exista o conducere centrala stabila. Va fi Orban sau va fi Busoi. Exista, fireste, riscul ca unii nemultumiti dintre fostii liberali sa plece la ALDE, intarind partidul lui Calin Popescu Tariceanu. Exista de asemenea riscul ca alti nemultumiti, in urma modului in care se va desfasura congersul liberal, sa plece la PMP. Intrucat fostii liberali si-au recuperat pozitia detinuta anterior, la momentul fuziunii, si domina in plan local, e clar ca ei vor domina si la nivel central. Daca acest rezultat va fi prea vizibil, exista riscul nu al plecarii masive a democratilor langa Traian Basescu, ci, in functie de realizarea unei mase critice, de formare a unui nou partid democrat. Cu centrul in Ardeal. Dar intins pana in Moldova. Emil Boc abia asteapta. Teoretic, orice este posibil, in urmatorul interval de timp, in ceea ce ii priveste pe liberali. Cel mai probabil, insa, e ca partidul va iesi intarit.

Chiar daca sta undeva in pragul de 20%, PNL are toate sansele, dupa incheierea procesului de fuziune, cu sau fara a suferi pierderi semnificative in urma congresului, sa creasca in ritm accelerat. Acest lucru se poate intampla si cu Ludovic Orban la butoane, si cu Cristian Busoi. In definitiv, amandoi sunt liberali veritabili, suficient de experimentati si pregatiti sa se lupte cu un PSD care, pe masura erodarii la guvernare, va fi din ce in ce mai inconsistent si mai fragil. Teoretic, pentru PNL urmeaza aproape trei ani de crestere. Si in aceste conditii, are sau nu are importanta cine va deveni seful liberalilor? Are! Si iata de ce.

Cum aratam mai sus, inaintea anului 2020, este anul 2019. Al alegerilor prezidentiale. Rezultatul acestora nu are cum sa nu influenteze semnificativ, daca nu cumva chiar major, scorul din anul urmator, de la alegerile locale si parlamentare. Daca PNL vrea cu adevarat sa detina puterea executiva intre 2020 si 2024, trebuie sa se pregateasca pentru a trece cu succes un important examen politic in 2019, anul alegerilor prezidentiale.

Dar pana ajunge acolo, congresul celor 5.000 de liberali, care va incheia un proces democratic intern care s-a desfasurat asa cum treuie, de jos in sus, va trebui sa decida, chiar daca nu o face explicit, chiar daca acest proces se intampla doar in mintea fiecarui participant, pentru ce fel de presedinte va opta in 2019. Va fi modelul Iohannis? Va fi insusi Klaus Iohannis, caruia i se va da sansa unui al doilea mandat? Sau PNL va opta pentru altcineva?

Cand, peste o luna, inainte de a decide cine le va fi presedinte si cum va arata noua conducere centrala, liberalii se vor gandi, inevitabil, la prezidentialele din 2019, instinctiv, fiecare dintre ei se va gandi la adversar. Cu cine va defila, in definitiv, PSD in respectiva runda electorala prezidentiala? Cu Liviu Dragnea? Greu de crezut. Ramane de vazut daca, la acea data, Liviu Dragnea, cu apucaturile sale discretionare, ca sa nu le spun dictatoriale, si cu absenta sa de la butoanele executivului, va fi eligibil pentru asemenea functie. Si, in paranteza fie spus, ramane de vazut daca pana atunci morisca penala nu isi va fi incheiat lucrarea, dreapta sau nedreapta, impotriva liderului PSD. Cu aceste consistente semne de intrebare, din ceea ce se vede pana acum in partid, rezulta ca, in 2019, PSD nu ar putea plasa pe linia de start a prezidentialelor decat un singur candidat. Pe Gabriela Firea. Actualul primar general al Capitalei. Un actor politic de prim rang aflat intr-o continua si de succes campanie mediatica. La limita, daca intentioneaza sa sustina un candidat din afara partidului, dar totusi apropiat de PSD, ar putea sa isi indrepte privirile catre Calin Popescu Tariceanu. Daca si numai daca nu va fi inghitit si acesta de malaxorul unei justitii in continuare politizata. In rest, pentru PSD nu mai poate juca nimeni, in 2019, rolul pe care l-a jucat, in trecut, Sorin Oprescu. De personaj aparent din afara partidului, dar afiliat familiei socialiste si asumat de familia socialista.

In aceste conditii, pe cine ar putea opune liberalii? Prima optiune este Klaus Iohannis. Dar va mai avea, in 2019, Klaus Iohannis suficient de multa popularitate pentru a trece cu succes acest examen? Nu se va eroda el dramatic pana atunci? Si cum va putea explica Klaus Iohannis necesitatea unui al doilea mandat, in conditiile in care, in primul, nu a lansat niciun proiect de tara cat de cat consistent? Si daca nu va fi Klaus Iohannis, atunci cine va fi? Raspunsul la aceasta intrebare, care contine o cantitate mare de dramatism, daca stam sa ne gandim ca, in cazul PSD, exista un proiect de presedinte, va trebui, in mod obligatoriu, sa analizam profilul celor doi candidati care se lupta pentru conducerea PNL. In mod cert, niciunul nu are sansa de a candida cu succes la prezidentialele din 2019. Dar pe cine ar putea sustine fiecare dintre ei? Cristian Busoi este legat atat de structuri, cat si de Klaus Iohannis. Nu exista nici cea mai mica indoiala ca prima si probabil singura sa optiune va fi Klaus Iohannis. Dar Ludovic Orban? Ei bine, acesta nu are inca nicio optiune in ceea ce priveste sustinerea unui viitor presedinte.

Unificarea dreptei, daca ea se va produce, va putea oferi surprize si din aceasta perspectiva. Pentru ca, atentie, unificarea dreptei presupune si o revenire a liberalilor grupati in jurul lui Tariceanu, cu Tariceanu cu tot, alaturi de PNL. Ori, in aceste conditii, Calin Popescu Tariceanu ar putea juca un interesant rol de jolly joker. Intr-un anumit scenariu, el ar putea fi candidatul stangii, iar intr-un alt scenariu, al dreptei reunificate, el ar putea fi candidatul prezidential al liberalilor. La limita, Tariceanu ar putea fi sustinut, in mod neexplicit, de electoratul liberal.

Un asemenea scenariu il exclude pe Busoi de la presedintia PNL. Dar, atentie, nu il include in mod necesar si absolut pe Ludovic Orban. Ca sa se intample acest proiect, ar fi necesara, in prealabil, o reconciliere intre Ludovic Orban si Calin Popescu Tariceanu. Este ea imposibila?

Sursa: CorectNews

Atat comentariile, cat si ping-urile sunt inchise.

Nu exista comentarii