Statul paralel al domnului Gabriel Oprea   mai 12th, 2017

srs_edit2-90x90Pana de curand, imaginea justitiei romane era, din cand in cand, sifonata de constatarea ca au existat si exista judecatori care, din lipsa de profesionalism sau din rea-credinta, au dat sentinte penale in mod discretionar. Au existat exemple in acest sens din ce in ce mai multe, dar si perceptia ca, la originea acestor “erori” judiciare, s-a aflat fie binomul, atunci cand au fost condamnate personae din prim-planul vietii politice, fie influentele unor grupuri ilegitme de interese, mai ales in plan local. Pana de curand, insa, nu s-a spus nimic sau aproape nimic despre un personaj care, ani de zile, s-a aflat in epicentrul dosariadei politice. Este vorba de generalul Gabriel Oprea.

Ce se stia despre generalul Gabriel Oprea pana la dezvaluirile facute de Dan Andronic si, mai nou, de Marian Vanghelie? Criticii sai il considerau un personaj politic malefic care, invocand cu obstinatie interesul national, sare cu dexteritate, impreuna cu formatiunea sa, UNPR, dintr-un partid in altul, ramanand permanent la putere si in picioare. Un veritabil hopa-mitica al politicii de la Bucuresti. Si, nu mai putin, un centru de putere care a reusit, in ciuda faptului ca nu dispunea decat de un partid balama, sa faca si sa desfaca guverne, sa ocupe, si nu doar o singura data, a doua functie in stat si sa se califice, la un moment dat, chiar pentru pozitia de prim-ministru. Pe care, insa, Klaus Iohannis a refuzat sa i-o dea. Si pentru prima data, atunci cand a cazut Guvernul Ponta printr-o demisie intempestiva provocata chiar de Gabriel Oprea, acesta a refuzat sa schimbe majoritatea, neoferindu-i-se functia de premier, moment care marcheaza intrarea sa in dizgratie.

Si se mai stie ca a avut ghinion. Moartea dramatica a politistului Gigina le-a dat apa la moara adversarilor politici ai lui Gabriel Oprea si, pe neasteptate, in mod surprinzator pentru intreaga opinie publica, aliatii sai din servicii, din parchet si din Justitie l-au parasit, au intors armele impotriva lui si au trecut la o nemiloasa operatiune de executie.

In linii mari, cam asta a fost tot ce se stia despre Gabriel Oprea, exceptand poate faptul ca, in interiorul unor partide politice, chiar si in UNPR, se vorbea din ce in ce mai insistent, dar fara a se aduce probe concrete in acest sens, ca, utilizand intreg paienjenisul de relatii de care dispunea, Oprea ii santaja pe oamenii politici sa isi paraseasca formatiunile pentru a se inrola in partidul sau sau, membri UNPR fiind, erau santajati cu dosare penale reale sau contrafacute pentru a nu misca in front. Oprea isi conducea partidul balama cu mana de fier si incerca sa upgradeze puterea UNPR, uzand de mecanismele posibile pe care le accesase, unul dintre cele mai importante fiind faptul ca ajunsese nici mai mult, nici mai putin decat vicepremier coordonator al institutiilor de securitate ale statului. Un jolly joker aflat in toate combinatiile.

Putini au stiut insa, si eu, recunosc, nu ma numar printre aceia, ca domnul Gabriel Oprea era mai mult decat lasau zvonurile sa se inteleaga. Cum, necum, el reusise, inca de pe vremea PNA, precursorul DNA, sa se palseze in proximitatea conducerii acestei institutii, gandita de unul si realizata de altii sub aparenta luptei impotriva coruptiei, drept un instrument de presiune si de represiune politica. Un bici in mana dresorului. Si un dresor care, mult timp, a fost Traian Basescu, dupa care biciul si zaharelul au trecut direct in mana si sub conducerea binomului. Dar rolul lui Gabriel Oprea nu s-a redus doar la cel de eminenta cenusie a unor activitati PNA sau DNA. Aflam ca el s-a aflat permanent si in proximitatea celuilalt pol al puterii represive. Cel constituit de serviciile secrete. In special pe axa SRI- Serviciul secret al Ministerului de Interne, care a functionat sub diferite denumiri. In acelasi timp, asa cum aratam la inceputul acestei analize, jucand rolul liderului unui partid balama indispensabil si nelipsit de la masa de bucate a ultimelor guvernari, Gabriel Oprea a controlat si epicentrul puteri politice. Puterii partidelor politice, puterii majoritatilor parlamentare si puterii executive.

Din dezvaluirile lui Dan Andronic si ale lui Marian Vanghelie, aflam ca generalul cu patru stele Gabriel Oprea, care mai avea putin pana sa ajunga maresal, dar si prim-ministru al Romaniei, a controlat, de fapt, la un moment dat, toate cele patru puncte cardinale ale puterii unui stat deviat, daca nu cumva esuat sub aspect democratic. Puterea serviciilor secrete si a celorlalte institutii de forta, puterea judecatoreasca, puterea executiva si puterea legislativa. Intr-un stat in care nu au functionat trei puteri fundamentale, ci patru, Gabriel Oprea, conform ultimelor dezvaluiri, a fost un personaj cheie al unui sistem malefic, total paralel cu mecanismele constitutionale ale unui stat democratic.

Povestea cresterii si omnipotentei lui Gabriel Oprea este povestea unei cariere de succes, a unei cariere fulminante a unui personaj altfel obscur, o poveste care, daca nu ar fi adevarata, ar fi de roman, de bestseller de aventuri politice sau de film de succes produs la Hollywood. Fiind insa o poveste adevarata, ea poate reprezenta chintesenta unui deceniu negru, a unui deceniu de cosmar in care Traian Basescu a fost departe de a fi singurul si chiar principalul personaj malefic.

Cum s-a intamplat insa ca a cazut, de atat de sus, atat de jos Gabriel Oprea este o alta poveste, inca secreta, din interiorul inca neinvestigat al statului paralel. Un stat paralel care, la un moment dat, din motive pe care nu le cunoastem, dar le putem intui, a facut implozie. Despre implozia care i-a rupt gatul lui Gabriel Oprea si nu numai lui, vom avea ocazia sa vorbim atunci cand seria dezvaluirilor va fi ceva mai completa.

Sursa: CorectNews

Atat comentariile, cat si ping-urile sunt inchise.

Nu exista comentarii