Ametitoarele centre de putere   mai 22nd, 2017

srs_edit2-90x90In statul roman, in acest moment, atunci cand vorbim despre centrele de putere care, pana la urma, asigura o buna sau o rea guvernare, trebuie sa incepem cu o enumerare. Exista puterea legislativa, data de o majoritate parlamentara. Care apartine PSD. Exista puterea executiva, sustinuta de respectiva majoritate parlamentara. Este tot a PSD. Apoi, exista puterea prezidentiala, care are unele atributii esentiale legate de guvernare. Si, inevitabil, intr-o tara ca Romania, exista puterea oculta, exercitata independent sau impreuna de institutiile de forta. Servicii secrete, DNA, zone ale puterii judecatoresti si armata. De modul in care isi impart puterea toate aceste institutii care o exercita, depinde, intr-o masura decisiva, gestionarea statului. Din aceasta perspectiva, Romania functioneaza ca un aparat cu mai multe viteze, dar si cu foarte multe frane. Ce nu merge?

Nu merge relatia dintre majoritatea parlamentara si presedintele Romaniei. In loc sa fie de colaborare si, eventual, de supraveghere reciproca, ea s-a transformat intr-un raport de ostilitate. Nici institutia prezidentiala si nici conducatorii majoritatii parlamentare nu rateaza vreun moment pentru a se ataca reciproc si, mai mult decat atat, pentru a actiona concret in sensul subminarii celeilalte parti. Cauzele sunt de natura obiectiva si de natura subiectiva. Cele de natura obiectiva constau in modul in care este construita legea fundamentala in Romania. Aceasta creeaza, pentru ca nu suntem nici republica parlamentara si nici republica prezidentiala, ci un ghiveci din cele doua, suprapuneri periculoase de atributii, de competente, de responsabilitati. Cand presedintele reprezinta opozitia, cand el nu este un reprezentant al majoritatii, asemenea disfunctionalitati sunt upgradate.

Cea mai periculoasa zona de ciocniri de autoritate, fie ea si latenta,  are loc intre Guvern si partidul majoritar. Atrageam atentia, la scurt timp dupa instalarea Guvernului Grindeanu, ca Romania se va confrunta exact cu problemele cu care se confrunta in acest moment din punctul de vedere al repartitiei si gestionarii puterii. In mod normal, un partid care a obtinut majoritatea in alegeri prin conducatorii sai decide si asupra politicii legislative desfasurata de Parlament si asupra politicii legislative delegata Guvernului si asupra modului in care este guvernata tara. Ceea ce nu se intampla in Romania.

Nu este deloc intamplator faptul ca Liviu Dragnea, in calitatea sa de presedinte al unui partid care a obtinut un scor istoric in alegeri, cu un program de guvernare bine perceput si bine apreciat de populatie, dar care a avut nesansa de a nu putea conduce Guvernul in calitate de premier, incearca acum din rasputeri sa opreasca o degringolada declansata din interiorul Palatului Victoria. Sorin Grindeanu, unul dintre liderii locali ai PSD, a primit de la Liviu Dragnea functia de premier, acesta din urma imaginandu-si ca va avea un prim-ministru de tip drona, care nu va face altceva decat sa execute intocmai si la timp dipozitiile date de partid. Dar activitatea executivului este atat de complexa, si ma refer aici la orice guvern, de oriunde din lume, si atat de ancorata in realitatea imediata, nu numai in realitatea de perspectiva, incat teleghidarea cotidiana a unui prim-ministru si a unui guvern este imposibila.

Prin urmare, Sorin Grindeanu nu s-a transformat intr-o drona. Iar Liviu Dragnea s-a trezit ca apasa din ce in ce mai inutil pe butoanele unei telecomenzi nefunctionale. Situatia s-a complicat si mai mult pe masura ce alte forte au intervenit in acest joc al autoritatii, cum ar fi institutia prezidentiala, care uneori are o influenta periculos de mare asupra executivului, sau serviciile secrete, care si-au infiltrat oameni in Guvern si incearca sa detina si ele o zona cat mai semnificativa de control.

Daca Liviu Dragnea nu are ce sa faca si trebuie sa accepte ca, treptat, executivul  va avea o independenta din ce in ce mai mare in raport cu partidul si ca acolo se formeaza o camarila functionala la fel cum exista si la varful PSD sau in Parlament, imixtiunea invaziva a celorlalte forte, presedintia si institutiile de forta, ii creeaza acestuia insomnii. Si il va determina, mai devreme sau mai tarziu, sa decapiteze Guvernul Grindeanu. Atunci se va dezlantui, in interiorul PSD, un conflict de proportii. Iar in exterior se va instaura, din nou, o criza politica.

Sursa: CorectNews

Atat comentariile, cat si ping-urile sunt inchise.

Nu exista comentarii