Klaus Iohannis amana razboiul final   Iunie 27th, 2017

srs_edit2-90x90Finala mare a fost amanata. Teoretic, razboiul lui Iohannis cu PSD ar fi putut sa aiba loc chiar acum. Beneficiind de intreaga conjunctura creata prin automotiunea de cenzura. Dar ar fi fost prematur. Presedintele nu poate intra intr-o batalie finala cu PSD asumandu-si riscul sa piarda. Un razboi pierdut ar insemna renuntarea la cel de-al doilea manadat. Iar sansele de a castiga, acum, marele pot erau minime. Asa ca Iohannis s-a multumit cu mai putin. Incercand o abordare pas cu pas.

Fara a avea vreun proiect de tara aflat in curs de a fi realizat si canalizand energiile pozitive ale populatiei, lui Klaus Iohannis i-au reusit cateva improvizatii. 1. A devenit liderul incontestabil al opozitiei. Un personaj politic care are, teoretic cel putin, capacitatea de a coaliza in jurul lui, intr-o buna zi, fortele de dreapta si o parte a societatii civile. 2. Si-a pus omul in fruntea celui mai important serviciu secret al tarii, profitand din plin si de oportunitatea indepartarii directorului operativ scapat de sub control. Are si perspectiva, in urma unei negocieri cu PSD, de a prelua, printr-un interpus, conducerea SIE, astfel incat va fi in masura sa coordoneze cu adevarat toate institutiile de forta, mai putin Ministerul de Interne. 3. A profitat cu intelepciune de oportunitatea razboiului din interiorul PSD, pentru a vulnerabiliza acest partid si a demonstra ca PSD este departe de a fi infailibil. 4. Profitand de conjunctura si de calendarul extern, a reusit cateva lovituri de imagine prin intalnirile la varf cu Trump, Merkel si Macron.

Una peste alta, presedintele Klaus Iohannis are sansa de a obtine un al doilea mandat. Daca si numai daca vor fi indeplinite doua conditii. 1. PNL, sub conducerea lui Ludovic Orban, sa ramana vehiculul sau electoral si sa isi recapete, pana in 2019, vigoarea de alta data. 2. Tot pana in 2019, printr-o lovitura de forta, PSD sa piarda puterea executiva.

Sunt doua conditii extrem de greu de indeplinit. Pentru ca PNL sa redevina un jucator major in politica interna, nu este suficient faptul ca a fost finalizata fuziunea sau ca au avut loc alegeri democratice de jos in sus, pana la desemnarea unui nou presedinte, un liberal autentic, in persoana lui Ludovic Orban. PNL, pentru a deveni cu adevarat puternic, trebuie, in mod obligatoriu, sa isi recupereze substanta liberala si substanta nationala. In esenta, substanta liberala inseamna ca PNL sa lupte activ pentru promovarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, respectiv impotriva abuzurilor savarsite de unii procurori si de institutiile de forta. Ori presedintele Klaus Iohannis, in absenta unui aliat puternic in plan politic, se sprijina tocmai pe institutiile de forta si pe procurori si are tot interesul sa le lase acestora lesa cat mai lunga. A doua conditie este recuperarea substantei nationale a acestui partid. Ceea ce presupune o raportare diferita fara de tendintele de globalizare impuse de Germania, care este motorul economic si politic al Uniunii Europene. Nu cred, asa cum l-am identificat pe presedintele Klaus Iohannis, ca acesta este pregatit sa incurajeze sau chiar sa tolereze o reorientare de fond in aceasta directie a politicii PNL. Ca urmare, ma indoiesc ca PNL va putea redeveni un partid puternic, in stare sa preia, in mod democratic, guvernarea si nu printr-o lovitura de forta, daca nu va indeplini cele doua conditii. Iar daca le va indeplini, ma indoiesc ca va mai fi vehiculul electoral al lui Klaus Iohannis.

Si nici macar rezolvarea convenabila a raporturilor sale cu PNL, desigur, cu un PNL puternic, nu ii asigura succesul lui Iohannis daca, intre timp, PSD nu este vulnerabilizat atat de mult, incat sa piarda guvernarea. Acest al doilea proces a inceput si, pana una-alta, este regizat cu succes de care Klaus Iohannis. Cum ar putea fi mai simplu si mai eficient vulnerabilizat PSD, altfel decat prin introducerea, la cele mai importante nivele de decizie, a unor cartite? A unor oameni care, de cate ori este nevoie, raspund ordinului pe unitate. Graba aproape frivola cu care Klaus Iohannis si-a incalcat propriile angajamente si propriile conditii vizand integritatea viitorului premier denota o nervozitate a acestuia si o nevoie acuta de a se precipita. Cum, necum, Dragnea i-a oferit, probabil speriat de cel de-al doilea dosar penal, o excelenta oportunitate, aranjand in asa fel piesele pe tabla de sah PSD incat si cel de-al doilea premier al acestui partid sa fie tot o drona a sistemului. Ceea ce pentru Dragnea si PSD reprezinta un act de sinucidere programata, pentru Klaus Iohannis este un semn ca el se mai afla inca in joc si joaca inca major pentru obtinerea celui de-al doilea manadat. Dar, cum explicam mai sus, nu este suficient.

Neavand inca la dispozitie, nici macar prin PNL, o forta de dreapta suficient de puternica si de omogena, neputandu-se biziu, in mod evident, pe o viitoare sustinere PSD si, in al treilea rand, neavand sansa, pentru moment, de a scoate PSD de la guvernare, Klaus Iohannis a ajuns la un compromis convenabil. Batalia finala, daca o va mai declansa vreodata, va avea loc mai tarziu, in 2018 sau poate chiar in 2019, si va putea fi castigata de el daca si numai daca, pana atunci, cele doua conditii cardinale vor fi indeplinite.

Sursa: CorectNews

Atat comentariile, cat si ping-urile sunt inchise.

Nu exista comentarii