Un președinte superjucător   August 2nd, 2018

srs_edit2-90x90I-a convocat. Pe cei 11. Cinci din fostul PNL și cinci din fostul PDL. Și cu Ludovic Orban, cap de serie. Și a pus hățurile pe partid. Nu are încotro. Se apropie alegerile, iar Klaus Iohannis, deși stă bine la încredere, nu are mașină de partid. Și, fără o mașinărie, degeaba ai încredere. Problema e, din nou, tot cu Constituția.

Ce a constatat cu îngrijorare Klaus Iohannis? Că partidul care l-a propulsat la Cotroceni nu mai e ce-a fost odată. PNL e mai dezbinat decât oricând. Vorba lui Petrache. Sunt două partide într-unul. Două săbii într-o singur teacă. Și, în condițiile în care vechiul PDL se încaieră cu vechiul PNL, mașinăria se gripează. Poate opinia publică nu știe, dar vechii liberali, dintre care unii sunt seniori, se pregăteau și ei de o ședință. În replică. Tot în sediul de la Modrogan. Ca de acolo să mârâie la foștii pedeliști băgați și ei de Blaga în ședință. O veritabilă aiureală. Și asta pe fondul contraperformanțelor unui partid incapabil să câștige puncte în opoziție.

Degeaba dau vina unii pe alții. Pentru că unii nu sunt mai breji decât alții. Nici vechii pedeliști, nici vechii peneliști nu au fost capabili să se adune în faimoasele comisii de specialitate ale partidului și să conceapă o alternativă la actuala guvernare. O alternativă înseamnă două lucruri mari și late. În primul rând, să știi unde greșește și unde nu greșește majoritatea parlamentară. Astfel încât să critici doar ce e de criticat și să ataci doar ce e de atacat. Iar, în rest, să colaborezi. Să negociezi politic. Să fii în stare să-ți introduci propriile amendamente și propriile legi. Iar în al doilea rând, comisile de specialitate ale partidului, aflate în adormire, ar fi trebuit să producă părțile componente ale unui program de gubvernare, pe care apoi conducerea superioară a partidului să-l asambleze ca pe un puzzle. Cetățenii –  nu numai votanții din ce în ce mi puțin numeroși ai PNL, ci și ceilalți – și-ar pune speranțele în principalul partid de opoziție numai în eventualitatea în care sunt convinși că, venind la guvernare, ar face o treabă mai bună. Altfel, la ce bun să dea jos guvernul PSD?

Să revenim însă la președintele nostru. Strâns cu ușa de faptul că și-a ratat șansa de a ajunge vreodată președinte al Comisiei Europene și decis fiind să se bată pentru un al doilea mandat, constată că e un fel de călăreț fără cal. Regretă profund, în cerc restrâns, dar tardiv, faptul că s-a băgat peste partid, intervenind în desemnarea Alinei Gorghiu și, apoi, ca interimar, a Ralucăi Turcanu. Și înțelege tocmai acum, când la conducerea PNL se află Ludovic Orban, un jucător poitic pe care nu l-ar fi simpatizat niciodată, că este preferabil să stea în banca lui. Dar nu stă.

Klaus Iohannis nu are încotro și se bagă. Îi ia la rost, rând pe rând, pe toți liderii PNL. Și stabilește ferm, de la Vila Lac 2, din poziția de președinte constituțional al României, că în partid trebuie pusă batista pe țambal. Mai întâi pe țambalul lui Ludovc Orban. Acesta primește interdicție și un cartonaș galben pentru intenția sa de a modifica statutul, astfel încât să poată da afară liderii organizațiilor județene, nu cu două treimi, ci doar cu o treime din voturile Consiliului Național. Lovitură grea pentru Orban. Primește interdicție la decapitări. Partidul trebuie să se unească tocmai în momentul în care liderul său urma să treacă la represalii.

Dar și greii fostului PDL sunt reduși la tăcere de un președinte care bate cu pumnul în masă. Vrea unitate cu orice preț. Partidul să fie strâns unit în jurul lui. Partidul nu trebie să aibă alt obiectiv decât acela de a se transforma într-o mașinărie de vot prezidențial. A discutat ore în șir despre partid, despre cum ar fi mai bine să se armonizeze noii liberali cu foștii liberali, dar deloc sau aproape deloc despre cum ar trebui să funcționeze PNL ca principal partid de opoziție, astfel încât să fie capabil, să merite să ajungă la guvernare.

Ca să pun punct acestei analize, înainte de a trage două concluzii mari și late, voi preciza că principalul rost al unui partid politic nu este acela de a asigura mandate prezidențiale. Ci de a ajunge la guvernare și de a guverna bine. Ori tocmai asta nu s-a înțeles nici la Vila Lac 2, nici înainte de Vila Lac 2 și nu se va înțelege nici la apropiatul Consiliu Național, întâlnire politică a cărei singur scop a rămas acum un angajament mai ferm legat de susținerea lui Iohannis pentru un al doilea mandat.

Iar acum să închei. Să închei spunând că președintele Klaus Iohannis a încălcat din nou, în mod grav, Constituția României. Legea Fundamentală îi interzice să intervină activ în politica internă promovată de un partid politic. În organizarea acestuia. În algoritmul intern al puterii. A făcut-o. Cu cinism. Ca un președinte superjucător.

A doua concluzie este că PNL, conformându-se dorințelor imperative ale lui Klaus Iohannis, își ratează din nou șansa de a acționa pe cont propriu ca un adevărat partid politic și de a se pregăti pentru a reveni la guvernare.

Sursa: CorectNews

Atat comentariile, cat si ping-urile sunt inchise.

Nu exista comentarii