Dar cu Orban ce-ați avut?   Octombrie 8th, 2018

srs_edit2-90x90Tentativă de puci anti-Orban în PNL. Mai mulți liberali îi cer capul. Pe motiv de referendum. Pe Facebook. Iar Orban le răspunde. Indirect. Prin intermediul Realitatea TV. Oare care este motivul real al acestui ciudat război? Și cum se va sfârși?

Primele două cele mai mari partide din România sunt pe cale să-și schimbe șefii. Liviu Dragnea este în cădere liberă. De popularitate. Alegătorii PSD nu îl mai vor. Testul tocmai a avut loc. La referendumul pentru definirea căsătoriei. Acest test a costat scump. Au plătit toți cetățenii României. Dar există și un  altfel de cost. Costul politic. Din punct de vedere politic, PSD a suferit o gravă înfrângere. Care, inevitabil, e pusă în cârca lui Dragnea. Eșecul referendumului este asimilat cu o scădere dramatică a încrederii în președintele PSD. Să ne întoarcem însă la al doilea cel mai mare partid.

Nici Ludovic Orban nu stă pe roze. Mai mulți fruntași liberali îl acuză că s-a implicat în referendumul pentru definirea căsătoriei. Și că această poziție este departe de a fi liberală. Implicarea lui Orban, scriu contestatarii acestuia, aduce prejudicii grave credibilității PNL. Și îndepărtează de partid electoratul liberal. În consecință, i se cere capul lui Ludovic Orban.

Avem de-a face, în două partide total diferite, cu un întreg șir de coincidențe. Care mai de care mai stranii. Una dintre acestea este că liderilor li se cere capul în rafale succesive. După cum se poate observa cu ochiul liber, în PSD se produc rând pe rând cutremure cu o intensitate din ce în ce mai mare. Rareori însă, așa cum se întâmplă și acum, la originea acestora se află cauze palpabile. Ușor detectabile. De regulă, Dragnea este contestat utilizând-se diferite pretexte. Cum este acum eșecul referendumului. Dar este Dragnea vinovat cu adevărat și în mod direct de acest eșec? În definitiv, oficial, PSD nu s-a angajat în susținerea referendumului. Deși, atunci când a avut loc campania civică de strângere de semnături, PSD a semnat un angajament, în sensul că va susține referendumul. E clar că organizațiile partidului nu s-au pus decât în mod izolat în mișcare și că nu a existat niciun fel de centru politic de comandă pentru reușita operațiunii. PSD a jucat la noroc. Dacă la urne s-ar fi prezentat peste 30% dintre alegători, atunci Liviu Dragnea ar fi triumfat. Iar PSD ar fi primit în mod nemeritat o cunună de lauri. Pe care Dragnea și-ar fi pus-o simplu pe cap. Într-o logică inversată, ar trebui să tragem concluzia că, la fel cum în cazul unui succes, succesul nu ar fi fost nici al PSD, nici al lui Dragnea, în cazul eșecului care chiar s-a produs, acest eșec nu trebuie atribuit nici PSD-ului, nici lui Liviu Dragnea. Dar aceast realitate de tip logic este răsturnată de o altă realitate. Cea pe care ne-o înfățișează psihologia colectivă. Și întrucât neîncrederea în Liviu Dragnea crește exponențial, atât în rândul partidului, cât și în rândul electoratului, acestuia i se pune în cârcă eșecul. Iar eșecul, inevitabil, este proiectat și asupra partidului. Pur și simplu pentru că succesul sau eșecul au fost percepute ca un test.

Peste drum, în tabăra liberală, situația este asemănătoare. Ludovic Orban nu a fost înjurat de propriul partid sau de propriul electorat atunci când s-a sinucis politic, denunțându-și la Parchetul General pentru o pretinsă infracțiune de trădare principalii adversari politici. Nu l-a zgâlțâit nimeni pe Ludovic Orban pe motiv că a trădat toate principiile liberale, atunci când a decis să lupte pentru putere  utilizând armele procurorilor. Dimpotrivă. Partidul s-a solidarizat cu el. Și a declarat că susține acest demers. Mai târziu, Serviciul Român de Informații, solicitat să devoaleze ceea ce știe legat de actele de trădare care ar fi fost săvârșite de premierul Dăncilă și de președintele PSD Liviu Dragnea, a informat Parchetul General că nu deține nici probe, nici informații vizând o asemenea chestiune. Și nici atunci PNL nu s-a dezis de Ludovic Orban. Nu a făcut-o nici atunci când Parchetul a închis pur și simplu acest dosar. Mai mult decât atât: Ludovic Orban a recidivat, solicitând, în ciuda evidenței, redeschiderea cauzei penale. Și din nou PNL nu a reacționat. În schimb, iată acum, legat de referendum există lideri care dau de pământ cu Ludovic Orban.

Culmea este că toți acești lideri, în frunte cu Alina Gorghiu, se aflau la conducerea PNL atunci când se strângeau semnături pentru organizarea referendumului iar PNL s-a angajat în scris, la fel ca și PSD, să sprijine întreaga operațiune. Deci Alina Gorghiu a semnat și s-a angajat în numele partidului să susțină referendumului și, aceeași Alina Gorghiu, astăzi îl crucifică pe Ludovic Orban pentru că s-a dus și a votat, nu se știie cum, după ce în prealabil a declarat că, din punctul de vedere al partidului, fiecare liberal poate vota așa cum crede de cuviință sau poate pur și simplu să nu meargă la vot. A greșit cumva politic procedând astfel Ludovic Orban? Și în cazul lui, așadar, realitatea faptelor este răsturnată de modul în care sunt ele percepute. În acest caz, la fel de bine liderii PNL, care-l contestă acum pe Orban, ar putea să-i arate obrazul și președintelui Klaus Iohannis. Care a făcut la fel. S-a dus și a votat. De altfel, aceasta este cea mai directă dovadă că în cazul lui Orban avem de-a face cu un simplu pretext.

Am toate motivele să cred, observând reacțiile din cele două tabere în raport cu liderii lor, că cele patru runde de alegeri europarlamentare, prezidențiale, locale și parlamentare  sau o parte dintre aceste alegeri nu îi vor mai prinde în funcție pe actualii președinți ai PSD și PNL.

Sursa: CorectNews

Atat comentariile, cat si ping-urile sunt inchise.

2 comentarii

Octombrie 8th, 2018 at 12:02
MR spune:

Foarte multe persoane au spus ca nu vor vota din cauza intrebarii, aruncata ca nuca in perete. Probabil, intentionat. Au fost si niste persoane care au vrut sa-l saboteze pe Dragnea din interior. Au urmat avertizarile UE pentru partide, pentru a nu sustine Referendumul. Reset Romania (140.000 tineri IT platiti de Ambasadele din Vest), ONG-uri Soros (23.000 de persoane), 40.000 de masoni, informatori si acoperiti ai Serviciilor au actionat (inclusiv pe retelele de socializare). Astfel, in conditiile in care nu s-au scazut din totalul oficial al populatiei tarii cei 4,1 milioane persoane intre 0-18 ani FARA DREPT DE VOT, iar din cei 5 milioane de cetateni din strainatate nu se puteau duce prea multi la vot (sectii putine si la distante mari, iar unii lucreaza la negru), consider, in final, ca 20% (care, practic, sunt 25%) e un rezultat bun. Intr-adevar, crestinii PRACTICANTI (luand faptele, nu vorbele) au devenit si in Romania o minoritate, dar in Europa erau de mult timp. Daca ar fi fost 8 milioane locuri de munca, ca inainte de ’89, iar romanii lucrau in tara, Referendumul trecea cu peste 40% (si cu liste corecte).

Octombrie 8th, 2018 at 13:15
Gica spune:

Metoda Base a functionat. Boicotul a mers. Daca mai veneau 2 milioane care spuneau NU, Referendumul trecea. Cercetatorii stintifici au analizat multiplu, atat documente (inclusiv Vechiul/Noul Testament, Coranul, documente istorice vechi diverse s.a.m.d.), cat si probe istorice/genetice materiale. Au ajuns la concluzia ca aproximativ 30% din populatie (de oriunde pe glob), permanent, de mii de ani pana acum (si in viitor), au fost (sunt/vor fi) persoanele cu alte orientari sexuale. Bineinteles, cineva a folosit aceasta informatie. Nu stiu sa ma pronunt daca e bine sau rau, dar scopul principal a fost (este/va fi) distrugerea Crestinismului, fara a interesa, punctual, problema.