A trecut și Dragnea prin ușa secretă?   Decembrie 5th, 2018

srs_edit2-90x90Există o intrare secretă la Cotroceni. Un drum ascuns către președintele Klaus Iohannis. Un traseu pe care îl urmează doar cei care nu pot folosi poarta principală. Pentru a nu fi văzuți. În general, intrarea secretă este utilizată de cei care schimbă într-o discreție absolută taberele. Întrebarea e: Liviu Dragnea a trecut și el prin poarta secretă? A făcut-o la propriu sau doar la figurat?

Pe vremuri, când locatarul de la Cotroceni era Traian Băsescu, intrarea secretă avea funcțiuni multiple. Ea nu era rezervată exclusiv conspiratorilor. Prin ea trecea destul de frecvent și doamna Elena Udrea. Atunci când, oficial, nu se mai afla în poziția de consilier la Cotroceni. Cândva, despre această intrare secretă se vor scrie scenarii și se vor turna filme. Până atunci însă, eu unul mă încumet să fac un efort. Și să încerc să răspund la o întrebare care pare cel puțin trăsnită. A folosit sau nu a folosit și Liviu Dragnea intrarea secretă de la Cotroceni?

Nu am să înțeleg nici în ruptul capului de ce președintele Klaus Iohannis nu a fost suspendat în urmă cu un an, când a comis-o. Când s-a îmbrăcat în geaca roșie și s-a dus printre manifestanți, îndemnându-i să dărâme Guvernul legitim desemnat, de către o majoritate legitim aleasă. De ce există această procedură prevăzută în Constituție și aplicată deja în România de două ori? Suspendarea se face atunci când, după ce un președinte este ales de o majoritate și jură că va respecta Constituția, o calcă în picioare. Așa cum a procedat Traian Băsescu. Așa cum a procedat și Klaus Iohannis, atunci când s-a pus în fruntea demonstranților care solicitau o schimbare majoră la Palatul Victoria. Așa cum a mai procedat ulterior de mai multe ori același Klaus Iohannis. Este adevărat însă, nu are niciun rost să suspenzi un președinte pe ultima sută de metri a unui mandat, pe care are puține șanse de a-l replica. Momentul propice a trecut. Klaus Iohannis a fost grațiat de către adversarii săi politici. Dintre care cel mai redutabil este, cel puțin aparent, Liviu Dragnea.

Același Liviu Dragnea căruia i se cere de trei ori capul. Și de trei ori execuția sa este amânată.

I se cere capul în Justiție. Unde orice condamnare ar primi, dacă ar primi, îl trimite inevitabil după gratii, scoțându-l definitiv din circuitul politic. Și nu este un secret pentru nimeni. Justiția lucrează încă sub controlul statului paralel. E drept, ceva mai discret decât în trecut. Dar, când este vorba de un trofeu atât de important, se poate pune în mod legtim întrebarea de ce statul paralel, care îl ține captiv și în același timp îl servește pe președintele Klaus Iohannis, ezită să-i aplice lovitura de grație lui Dragnea, după ce formal terenul a fost pregătit. De ce președinta Înaltei Curți, Cristina Tarcea, despre care se afirmă din ce în ce mai insistent că este parte a statului paralel, s-a precipitat dinadins făcând tragerea la sorți a completurilor înaintea motivării deciziei CCR și provocând astfel deliberat și indirect amânarea semnificativă a fazei finale a procesului, care l-ar putea duce după gratii pe Liviu Dragnea?

În al doilea rând îi vor capul lui Dragnea colegi de-ai domniei sale din partid. Unii din simplă rivalitate. Pentru că simt miros de sânge iar ei sunt politicieni de pradă. Și aspiră la schimbarea structurilor de conducere din PSD și la preluarea frâielor. Și alții, din principiu. Considerând că partidul ar fi mai eficient, dacă ar fi operată chirurgical o schimbare la vârf. Printre aceștia sunt persoane despre care se spune că, fiind prea cunoscute, ar fi fost introduse la președintele Klaus Iohannis pe ușa secretă din dosul Palatului Cotroceni. Cert este însă că până în prezent, indiferent cât de violent și de dezordonat s-au mișcat plăcile tectonice din PSD, Liviu Dragnea nu a putut fi debarcat. Fiecare moment de criză a fost marcat spre final printr-o frânare bruscă a operațiunilor anti-Dragnea. Ca prin minune, cei mai înverșunați adversari ai săi s-au retras, au băgat capul în cutie și i-au lăsat pe ceilați în ofsaid. Iar ceilalți au fost suficient de puțini pentru a fi rând pe rând spulberați. Fanii lui Klaus Iohannis, câți  mai sunt, îi reproșează acestuia faptul că nu a încurajat în niciun fel prin niciun gest, nici măcar prin gesturi legitime, mazilirea lui Dragnea. Ca și când i-ar fi convenit ca liderul PSD să rămână în continuare din ce în ce mai rănit, din ce în ce mai vulnerabil, într-o poziție de șpagat politic.

În al treilea rând, Liviu Dragnea este amenințat de opoziție, în sensul larg al termenului. De opoziția din Parlament. De opoziția din stradă. Dar și de o consistentă opoziție externă. În final, nu-l poate însă răsturna decât cel mult frontul anti-PSD din Camera Deputaților. Chiar după modelul caricaturizat astăzi. Adică printr-o procedură de supunere la vot a propunerii ca Dragnea să fie schimbat de la conducerea Camerei inferioare a Parlamentului. Dacă s-ar întâmpla așa, ar fi fatal pentru liderul PSD. O victorie împotriva lui în Camera Deputaților ar însemna sfârșitul. Numai că și din această perspectivă procesul este frânat și aruncat în ridicol parcă de o mână nevăzută. Și asta în momentul cel mai vulnerabil pentru Dragnea. Când tocmai a pierdut majoritatea aritmetică din Camera Deputaților, iar Pro România, prin vocea lui Victor Ponta, care informal deține un grup tot mai consistent de parlamentari, declară răspicat că luptă și acționează împotriva lui.

Bomboana pe colivă a acestui tip de raționament pe care

îl supun atenției cititorilor mei este lambada dansată de cei doi principali competitori politici, Dragnea și Iohannis, legată de remanierea masivă a Guvernului, un act încă fără finalizare. Nimic nu l-ar fi împiedicat pe Dragnea să-l ocolească pe Klaus Iohannis și să facă remanierea pe calea unei restructurări minore direct prin intermediul Parlamentului. Fără a-i mai da posibilitatea președintelui să încalce legea refuzând revocările, respingând miniștrii fără motivare și tergiversând la infinit luarea unei decizii. De ce PSD a ales să meargă la Cotroceni, știind cu precizie că acolo se va declanșa circul? De ce nu a atacat chiar a doua zi la Curtea Constituțională refuzul președintelui de a revoca? De ce, la rândul său, Dragnea trage de timp?

Și mai există o stranie întâmplare care, din nou, ne conduce prin intrarea secretă de la Cotroceni. Klaus Iohannis, în încercarea sa de a obține un nou mandat prezidențial, este pândit de două pericole. Unul, din interiorul frontului anti-PSD, întruchipat de Dacian Cioloș. Un Dacian Cioloș luat în brațe de mișcările #Rezist și, în bună măsură, de USR. Acest personaj transpiră de mult timp, încercând fără succes să-și transfrome platforma civică în partid politic. De ce nu reușește? Cine îl împiedică? Al doilea pericol este Călin Popescu Tăriceanu, din ce în ce mai bine plasat în cercetările de piață. Același Călin Popescu Tăriceanu pe care, ca din senin, un val DNA venit parcă de niciunde încearcă să-l măture și să-l scoată din joc. Deznodământ care ar fi convenabil nu numai pentru Klaus Iohannis, ci și pentru Liviu Dragnea.

Klaus Iohannis, pentru a-și maximaliza șansele susținut fiind de tot ce mai funcționează în statul paralel, are nevoie ca în final, după ce sterilizează întreg frontul anti-PSD, transformându-l într-un fel de Coco-Poco – ridicola și defuncta structură de conducere a Convenției Democratice –  să rămână față în față cu un candidat al frontului PSD cât mai vulnerabil. Iar candidatul ideal din această perspectivă este fix Liviu Dragnea. Acesta trebuie făcut groggy, dar în același timp trebuie ținut în picioare.

Poate că la propriu Liviu Dragnea nu a trecut prin ușa secretă de la Cotroceni pentru a se întâlni și a pune țara la cale cu președintele Klaus Iohannis. Deși i-ar sta în fire. Iar în trecut a mai traversat asemenea punți aparent imposibile. Nu exclud posibilitatea să se fi înțeles doar tacit. Utilizând semnale discrete, pe care și le-au făcut unul altuia de la distanță. Indiciile unui amantlâc politic sunt însă atât de numeroase, încât nu-mi pot reprima raționamentul de mai sus. La care aș mai putea adăuga alte și alte argumente. Inclusiv o nimica toată, cum este faptul că SRI tocmai a mai primit un cadou de la Liviu Dragnea, și anume hotelul Furnica din Sinaia.

Am spus ce are de câștigat în principal Klaus Iohannis. Dar Dragnea? Dagnea este lăsat să zburde în libertate, să conducă în continuare cel mai mare partid din România, să-și învingă rând pe rând opozanții interni și să realizeze, tocmai fiindcă războiul pare a fi continuu, o relativă coeziune în PSD și în bazinul electoral al Stângii.

Sursa: CorectNews

Atat comentariile, cat si ping-urile sunt inchise.

2 comentarii

Decembrie 6th, 2018 at 17:00
MR spune:

La Sinca Veche, la 45 Km de Brasov spre Fagaras, se afla o pestera, o biserica sculptata in stanca. Pe un perete este sculptat simbolul “Yin – Yang” in interiorul “Stelei lui David”. Vechimea incrustaturilor si a bisericii se apreciaza la 7.000 de ani. Daca civilizatia evreiasca se apreciaza la peste 4.000 de ani, iar primele incrustaturi in piatra, la chinezi, se indentifica la 7-8.000 de ani (numai ca apar simboluri simple, fara a aparea “Yin – Yang”, deducem ca aceste culturi amintite s-au initiat din …Carpati. Cel putin, pana la proba contrarie. Ca o coincidenta sau nu, in “Forta a Cincea”, modelul comportamental energetic universal prezentat (“Modelul vibratiei universale”) se bazeaza pe cele 2 simboluri. Fara ca autorul sa fi stiut la data scoaterii cartii pe piata (2004) de informatia cu Sinca Veche. Simbolul “Yin – Yang” este modelul particulei initiale universale, componenta a tuturor retelelor primare structurale (ale materiei, antimateriei, de asemenea, intrand si in componenta campurilor structurale biologice sau ale unor corpuri cosmice masive anume). Atat retelele primare structurale amintite, cat si marea retea universala ce le integreaza (acel ETER respins incorect, din eroare, de fizicienii clasici, retea ce are 99,9% din masa Universului) se constituie pe 3 dimensiuni, spre 6 sensuri vibratorii: sus, jos, stanga, dreapta, inainte, inapoi (“Steaua lui David”). Lucrurile sunt interesante mai departe, dar si periculoase, in sensul in care ADEVARUL UNIVERSAL (mecanismele universale) ne arata EXACT comportarile energetice universale ce se desfasoara. Periculoase, in prima faza, deoarece exista instinctul de a distruge tot ce e nou, pentru a nu schimba anumite concepte. Cand se vor proba si altele in continuarea celor care au fost probate deja, apare si o anumita teama, datorata constientizarii faptului ca am incalcat foarte multe principii si legi universale si, de fapt, de civilizatii intregi ne AUTODISTRUGEM. Trebuie sa ajungem la maturitatea de a intelege toate acestea, in detrimentul orgoliilor, lacomiei, intolerantei, deci ne trebuie INTELEPCIUNEA necesara. Ar putea “Misiunea Romania”, aproape de 20 30, sa inceapa o astfel de actiune ? Nu numai ca ar putea, ci pot spune ca POATE deja. Nu va asteptati la functii, la onoruri, la ierarhii. Dezvoltarea spirituala este singura sansa de a exista in VIITOR. Celelalte, inclusiv o tehnologie ultraavansata, pot fi bruiate sau distruse. Deja sunt romani care fac parte din MR si nu realizeaza asta. Ideile si principiile sunt cele ne leaga fara se ne cunoastem si asa este si CORECT. Adevarul Universal este cel care ne ajuta pe noi si, negresit, pe fiii si (stra)nepotii nostri. Altfel, nu avem vreo certitudine ca acestia ne vor urma. Ca o proba la ce va spun stau toate civilizatiile de pana acum de pe Terra care, de altfel, s-au AUTODISTRUS. “Mileniul 3 va fi spiritual sau deloc !”

Decembrie 6th, 2018 at 18:43
Gica spune:

Curtea Constituțională a decis că o sintagmă cuprinsă în Legea Securității Naționale, 51/1991, nu este constituțională și trebuie schimbată de Parlament. Este o sintagmă folosită timp de mulți ani de procurori și ofițeri de informații pentru a declanșa supravegherea unor persoane sub pretextul ”securității naționale”.
Printre persoanele publice interceptate pe baza articolului 3 lit f din Legea Siguranței Naționale se număra și președintele Senatului, Călin Popescu-Tăriceanu.
Comunicatul CCR este foarte clar: expresia este ambiguă și poate da naștere la interpretări abuzive:
„În ziua de 6 decembrie 2018, Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art.146 lit.d) din Constituția României, al art.11 alin.(1) lit.d) și al art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a luat în dezbatere excepția de neconstituționalitate a sintagmei „ori altor asemenea interese ale ţării” cuprinsă în dispoziţiile art.3 lit.f) din Legea nr.51/1991 privind securitatea naţională a României şi a celor ale art.4 alin.(2) din Legea nr.255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale.
Dispoziţiile criticate au următorul conţinut:
- Art.3 lit.f) din Legea nr.51/1991: „ Constituie ameninţări la adresa securităţii naţionale a României următoarele: [...] f) subminarea, sabotajul sau orice alte acţiuni care au ca scop înlăturarea prin forţă a instituţiilor democratice ale statului ori care aduc atingere gravă drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor români sau pot aduce atingere capacităţii de apărare ori altor asemenea interese ale ţării, precum şi actele de distrugere, degradare ori aducere în stare de neîntrebuinţare a structurilor necesare bunei desfăşurări a vieţii social-economice sau apărării naţionale.”
În motivarea soluției de admitere pronunțate, Curtea a constatat că sintagma „ori altor asemenea interese ale țării” încalcă prevederile constituționale cuprinse în art.1 alin.(5) care consacră principiul legalității – în componenta sa referitoare la claritatea și previzibilitatea legii, art.26 referitor la viața privată și art.53 care reglementează condițiile restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.”