Dumitru Dumbravă al SRI   martie 3rd, 2019

Generalul Dumitru Dumbravă, fost șef al Direcției juridice din Serviciul Român de Informații și fost secretar general al aceleiași instituții a fost prins la furat. Furt intelectual. A plagiat. Cea mai mare parte a lucrării sale de doctorat. Este prin urmare un corupt. Și a fost un corupt în timp ce deținea funcții atât de importante într-o instituție care a primit, e drept, neconstituțional de la CSAT sarcina de a lupta împotriva acestui fenomen. Cum a fost posibil? Și ce urmează?

A fost posibil pentru că, în realitate, nimănui nu i-a păsat de modul în care ofițerii SRI se achită în mod cinstit de sarcinile lor. Și, mai ales, nimeni nu s-a interesat, nici măcar faimoasa direcție de control intern, de măsura în care atotputernicii ofițeri SRI respectă legile acestui stat. A fost posibil, pentru că acești „doctori” s-au tras unul pe altul, formând un uriaș grup infracțional, transformat în piramidă, la vârful căreia se afla nimeni altul decât generalul Florian Coldea, tartorul SRI transferat, după ce a luat mită, ca profesor de etică la Academia de Informați a instituției, făcută și ea recent fărâme, după ce Eduard Hellvig a descoperit acolo nenumărate mizerii.

Generalul Dumitru Dumbravă a condus efectiv ceea ce el însuși a denumit „câmpul tactic” din Justiție al Serviciului Român de Informații. Căruia unii îi spun „ culoar”. „Câmp tactic” sau „culoar”, nu mai contează, însemna, într-o traducere accesibilă oricui, faptul că instituția împuternicită de Traian Băsescu să se ocupe, vezi Doamne, de combaterea corupției, devenită pericol de siguranță națională, atât la nivel central cât și la nivel local, intervenea în anchetele procurorilor, dar și în deliberările magistraților, urmărindu-și țintele până a anihiarea acestora. Iar multe ținte au fost, așa cum s-a dovedit ulterior și urmează să se mai dovedească, nevinovate în raport cu încălcarea unor legi, în schimb obiective politice în funcție de interesele unor stăpâni. Toată această activitate la nivelul unei bune părți din instituția condusă la acea dată de George Maior – apropo, lucrarea de diplomă a acestuia o fi fost cercetată de cineva? – era coordonată de Dumitru Dumbravă. Mare specialist în Drept, după cum atestă diplomele pe care le are. Tot el a inventat și mecanismul infernal al pliculețelor galbene. Plicuri galbene, care conțineau răvașe pentru judecători, cu indicații precise despre cum și la câți ani să condamne pe cineva sau, dimpotrivă, cum să nu condamne pe altcineva. Răvașe care erau trimise prin curieri, citite, însușite de cei mai mulți judecători, înapoiate pe loc și distruse. Dacă nu care cumva un birocrat de la SRI a decis să fie arhivate.

Generalul Dumbravă, ani de zile întâiul stătător între juriștii instituției și apoi secretar general a furat de a rupt din munca mai multor autori, încropindu-și astfel o lucrare de doctorat plagiată aproape sută la sută. A primit bani de la noi toți, bani nemunciți în perioada „studiilor” de doctorat. Apoi, fiindcă avea acest titlu științific, a beneficiat de un spor la leafă. Sau soldă. Lună de lună. An de an. A fost promovat în grad și a beneficiat de stabilitate în funcție, fiindcă era doctor. Scos pe tușă, are o pensie necuvenită în baza unui salariu necuvenit și a unui grad necuvenit obținute prin furt. Când își va da obștescul sfârșit, dar și până atunci, va beneficia de onoruri necuvenite.

Este personificarea unui om corupt, aflat mulți ani în fruntea unei instituții corupte. Și care poza în atlet al luptei anticorupție.

Despre Dumitru Dumbravă și despre fapta sa infracțională nu am auzit încă nimic din direcția #Rezist. Sau din direcția USR. Sau vreo vorbă de la partidul PLUS. Cu atât mai puțin dinspre Pro România a doctorului Victor Ponta. Și nici PNL nu a suflat o vorbă. Dacă stau bine să mă gândesc, nici PSD. Și atunci, mă întreb, în aceste partide oare câți „doctori” mai sunt?

 Sursa: CorectNews

Atat comentariile, cat si ping-urile sunt inchise.

Un comentariu

martie 3rd, 2019 at 16:23
ninu spune:

Multe performante,in sens negativ din pacate,am reusit dupa ’89. Insa cel mai spectaculos record de viteza de a ne impopotona cu patamale stiintifice,incununate cu titlul de doctor,insotit de avantaje grase,in conditiile cand multe din tezele de doctorat erau obtinute prin frauda/plagiat(Ponta,Kovesi,Dumbrava et.),s-au petrcut in perioada de varf a”statului mafiot”(Apud,Basescu). Nu e lipsit de interes,in context,sa invocam si sa si evocam spre stiinta amatorilor : In perioada interbelica,a veacului trecut, marelui istoric C.C.Giurescu i-au trebuit 12 ani de stagiatura ca doctorand,pentru a fi putut accede la inaltul titlu.O tempore,o m.!