Un referendum zombie: Dacă întrebare nu e, răspuns nu e   martie 20th, 2019

Așadar s-a hotărât. Deși spune că încă nu. Dar că lucrează greu pentru asta. Iohannis va face referendum. Chiar în ziua alegerilor europarlamentare. Încă nu se știe care va fi înțeleapta întrebare adresată poporului. Dar o întrebare va fi. Pe lângă spectacolele curente, vom avea unul nou. Primul referendum tip zombie din istoria României.

Traian Băsescu, cât a fost el de Traian Băsescu s-a gândit că nu ar strica deloc să rupă Parlamentul. Puterea care-i stătea în coaste. Să-l facă mai mic. Și structurat la jumătate. Unicameral. O idee agreată de popor. Un popor neobișnuit cu sistemul parlamentar. Și care avea în față un Legislativ demonizat. Și după ce s-a gândit și a știut ce vrea, abia atunci a făcut un anunț public, și-a suflecat mânecile și a dat drumul la referendum. A făcut-o în ziua alegerilor. Pentru a aduce mai multă lume la vot. Și și-a atins obiectivul politic.

Parlamentul nu a devenit mult mai mic. Și nici nu s-a făcut unicameral. De fapt, nu acesta era obiectivul real. Obiectivul era propagandistic. Pur politic. Nicidecum de tip constituțional. Acum avem o operațiune făcută întrucâtva prin imitarea primeia, dar totuși pe dos.

Cum a procedat Klaus Iohannis? Mai întâi s-a gândit să facă și el un referendum. Ca tot omul. Să aibă „referendumul lui”. Și a declanșat procedurile. S-a bătut până când, după modelul Băsescu, a obținut acceptul de la Curtea Constituțională să facă referendum în ziua europarlamentarelor. Exact pe dos față de cum a recomandat Comisia de la Veneția. Dar #Rezist aplaudă. În acest caz, Comisia de la Veneția nu mai face nici doi bani. Partea interesantă, după opinia mea de-a, dreptul senzațională, este că abia după ce a decis că vrea să facă un referendum, Klaus Iohannis a început să se gândească, pas cu pas, și la tema acestuia. Ce întrebare urmează să-i pună cetățeanului? Despre ce? Și, în final, ce obiectiv va putea viza dincolo de propaganda pură, care este doar specialitatea politrucilor?

Problema e că domnul Klaus Iohannis nu are încă o întrebare. I-o sugerează Traian Băsescu, într-o încercare de a-și reîncălzi propria ciorbă. Ce ar fi să reia tema Legislativului cu doar 100 de parlamentari, dar fără a-l reunifica într-o singură Cameră? Dacă tot e un vid de idei în capul locatarului de la Cotroceni, nu ar fi exclus ca sugestia să prindă. Și, totuși, dacă va fi, despre ce va fi?

Ne spune, forțându-și la maximum clarviziunea, tot Klaus Iohannis. Va fi despre Justiție. Dar nu poți să faci un referendum despre Justiție în general. Și atunci este agitat din ce în ce mai insistent sloganul USR „Fără penali în politică”. Este perfect. Ce țară și-ar dori penali în politică? Ce popor cu mintea întreagă și-ar dori așa ceva? Prin urmare, ar putea să prindă. Dar cum? Întrebarea ar trebui să definească ce înseamnă un penal. Un anchetat? Un inculpat? Un condamnat în prmă instanță? Un condamnat definitiv? Un om eliberat condiționat? Un om în cazul căruia a încetat și condiționarea? Un om pe toată viața însemnat? Auăleu! Dar Constituția ce spune? Dar Uniunea Europeană? Și în ce politică nu mai au voie penalii? Nu mai au voie consilieri? Nu mai au voie primari? Nu mai au voie parlamentari? Nu mai au voie în Guvern? Nu mai au voie președinți ai Republicii? Dar au voie în funcții publice? Sau nu mai au voie nici în funcții publice? Oare ce ne spune Constituția? Nu are Constituția nicio rețetă pentru Klaus Iohannis? Nu-l învață Constituția cum ar putea pune o întrebare simplă, în niciun caz stufoasă, și la care să poată răspunde tot românul, cu inima ușoară? Asfel încât referendumul să-și îndeplinească și obiectivul propagandistic, și obiectivul politic? Și să poate genera și o schimbare a Constituției și a  legilor statului? Ei bine, în această privință, pentru Klaus Iohannis Constituția este ca o conservă ermetic închisă. Și vidată.

Ceva însă știe cu mare precizie Klaus Iohannis, în timp ce propune acest demers tip zombie. Și anume că răspunde pozitiv ultimatumului #Rezist. Și USR plus PLUS. Și mai știe că dacă poate, poate. Dacă poate băga adânc mâna în banii publici, pentru a dubla numărul secțiilor de votare și numărul de buletine și dacă printr-o asemenea mișcare își poate permite să participe mascat la campania electorală, e ceva pozitiv. Pozitiv pentru propria sa campanie. Și puțin antrenament după atâtea vacanțe și după atâta relaxare la schi și tenis nu strică.

Nu îmi pot imagina însă că ar fi chiar atât de fraier Klaus Iohannis, încât să își imagineze că, și dacă ar scoate din pălărie o întrebare clară, bine țintită, referendumul va scoate mai multă lume la vot. Referendumul nu poate suplini lipsa capacității unor partide de a-și mobiliza proprii susținători. Cum nu s-a întâmplat nici atunci când a fost inițiat de Traian Băsescu. Și nici nu poate crește interesul românilor pentru europarlamentare. În concluzie, acest referendum tip zombie, în care nu poate exista răspuns, pentru că nu va exista întrebare, nu reprezintă decât un jalnic vehicul, care îi va permite lui Klaus Iohannis să călătorească prin țară pentru a înfiera „ciuma roșie”.

Sursa: CorectNews

Atat comentariile, cat si ping-urile sunt inchise.

3 comentarii

martie 20th, 2019 at 14:50
Ovidiu spune:

Doar un judecator poate decide prin sentinta sau dupa caz decizie daca limiteaza dreptul de a alege sau de a fi ales. Exista legi clare , nu este nevoie de un referendum pe aceasta tema.
Tot acest circ fara paine este consecinta lacomiei de putere fara nici o legatura cu necesitatile reale ale acestui popor.
Nu are decat , nu voi participa la un referendum fara sens si fara scop bine definit.

martie 20th, 2019 at 19:51
Bogdan Vasile spune:

Cred ca scopul referendumului este de a legitima o viitoare destabilizare si rasturnare a guvernului legitim.
Oricat va fi de nereprezentativ votul, rezultatul sau va fi prezentat ca fiind vointa populara. Ceva gen #rezist din Piata Victoriei insa redenumit “referendum”.
Acest vot va fi “al doilea Colectiv” si va fi folosit ca atare.

martie 24th, 2019 at 09:03
Gica spune:

Hillary Clinton, ajutată în alegeri de ucraineni? Vicepreședintele lui Obama, „sponsorizat” de chinezi cu un miliard de dolari? Scandalurile lovesc Partidul Democrat din SUA! Autor: Ovidiu Druga
În vreme ce ancheta privind implicarea rușilor în alegerile prezidențiale americane ține prima pagină a ziarelor din toată lumea, din Ucraina vin știri interesante cu privire la niște manevre nu tocmai ortodoxe ale unui grup de interese din această țară în sprijinul lui Hillary Clinton. Se pare că fecioarele din Partidul Democrat, în frunte cu Hillary Clinton, ar fi beneficiat de sprijinul unor puteri străine în alegeri. Și nu e vorba de banii lui George Soros, care nu reprezintă o putere străină (probabil pentru că nu l-a ales nimeni, că altminteri se poartă de parcă e deja președintele planetei), ci de un altfel de ajutor.
Iată despre ce este vorba! Potrivit declarațiilor făcute de procurorul șef al Ucrainei, Iuri Lutsenko, site-ului politic Hill din SUA, parchetul ucrainean a deschis o anchetă penală cu privire la presupusele încercări ale unor oficiali guvernamentali de a o ajuta pe Hillary Clinton să devină președinte al SUA în 2016. Totul a pornit de la o plângere depusă de un deputat, în care în care îl acuză pe directorul Biroului Național Anticorupție, Artem Sytnyk, de intruziune în alegerile americane. „Acest membru al parlamentului a atașat chiar și o înregistrare audio în care mai mulți bărbați, dintre care unul are o voce asemănătoare cu a domnului Sytnyk, au discutat problema”, a declarat procurorul șef. Mai mult, Iuri Lutsenko a declarat că Ancheta va încerca să afle dacă într-adevăr „aparatul de apărare a legii din țara sa a lăsat să transpire, în mod intenționat, documente financiare cu privire la Paul Manafort, șeful de atunci al campaniei prezidențiale a lui Donald Trump, într-un efort de a influența alegerile în favoarea lui Hillary Clinton”. Întrebat de jurnaliștii de la Hill ce părere are actuala administrație americană despre ancheta care se desfășoară în Ucraina, un purtător de cuvânt al Departamentului de Stat a confirmat că președintele Trump a fost informat despre știrile că Sytnyk ar fi încearcat să o sprijine pe Clinton în timpul alegerilor din 2016. Ancheta din Ucraina nu este, însă, singura veste proastă pentru Partidul Democrat din SUA. Acuzații de-a dreptul năucitoare sunt și la adresa fostului vicepreședinte american Joe Biden. În cartea sa „Imperii Secrete. În ce mod ascunde corupția clasa politică americană și cum își îmbogățesc politicienii familia și prietenii”, scriitorul american Peter Schweizer expune schemele de îmbogățire rapidă puse în practică de Joe Biden și fiul său Hunter. Iată pe ce se bazează Schweizer atunci când afirmă că Joe Biden a fost „cumpărat de chinezi” prin firma fiului său Hunter.
„În decembrie 2013, Hunter Biden a zburat cu Air Force 2 la Beijing, China, împreună cu tatăl său. Tatăl său s-a întâlnit cu oficialii chinezi, a fost foarte moale la Beijing. Cel mai important rezultat (al acestei vizite n.r.) apare la 10 zile după ce se întorc. Firmă de capital a lui Hunter Biden, numită Rosemont Seneca Partners, primește un aport de capital privat de 1 miliard de dolari de la guvernul chinez, nu de la vreo corporație chineză, ci chiar de la guvern. Ceea ce oamenii trebuie să realizeze este că Hunter Biden nu are nicio faimă în China, nici vorbă de un succes notabil. Iar afacerea pe care a primit-o în zona de comerț liber din Shanghai nu o mai are nimeni altcineva, nici măcar coloși de genul Goldman Sachs, Bank of America, Blackstone, nimeni nu a mai primit o asemenea afacere!”.
Evident, până când justiția nu se va pronunța în ce privește aceste „afaceri”, e greu de spus dacă e vorba de corupție sau nu. E imposibil, însă, să nu te gândești, când auzi asemenea acuzații, la vorbele lui Donald Trump despre nababii cu interese planetare.