Lazăr și Toader, două pedale de bicicletă   aprilie 12th, 2019

Dacă luăm distanța cuvenită unei analize, vom observa cu ușurință cum destinul recent al celor două personaje, Tudorel Toader și Augustin Lazăr, seamănă cu cele două pedale ale aceleiași biciclete. Până când se rupe una din ele sau până când se rup amândouă, pedalele stau în poziții diametral opuse. Astăzi Tudorel Toader nu mai este sus. Iar Augustin Lazăr nu este jos. Se află în poziție de balans. Balansul îl ține PSD pentru unul și Klaus Iohannis pentru celălalt.

În mandatul său de ministru al Justiției, domnul Tudorel Toader s-a zbătut mult. A făcut valuri în toate direcțiile. A alertat opinia publică internă. De la simpli cetățeni la reprezentanți ai unor organizații civice vopsite sau nevopsite, până departe, la deținuții din penitenciare. Și nu mai puțin opinia publică externă. Jurnaliști, politicieni, ONG-uri, toți au reacționat la valurile declanșate la București de spusele lui Tudorel Toader. În realitate, când tragem linie, din inițiativele care îi poartă numele, singura notabilă și finalizată este revocarea șefei DNA, Laura Codruța Kovesi. Cea de-a doua mișcare în același sens s-a împotrmolit însă la Cotroceni. Pe domnul Augustin Lazăr nu l-a putut revoca.

Faimoasele Legi ale Justiției, care ar fi trebuit, cât timp PSD și ALDE s-au aflat la guvernare, să reformeze acest domeniu, făcând imposibile pe viitor abuzurile la parametri la care ele au avut loc în ultimii 15 ani, au fost atât de mult amânate de domnul Tudorel Toader și atât de pasate între Executiv și Parlament, încât cei care au încercat să urmărească fenomenul au amețit literalmente. În condițiile în care legislația nu s-a prea schimbat. Exceptând poate modul în care este organizată Justiția, unde au intervenit mici ajustări și crearea cu acordul CSM a noii structuri care îi anchetează pe procurorii și pe judecătorii care au săvârșit abuzuri. În rest, orizontul de așteptare a fost răsplătit doar prin speranță.

Revocarea lui Augustin Lazăr a avut totuși loc. Dar fără finalizare. Pentru că președintele României s-a împotrivit. Cu cerbicie. Lăsând impresia sau creând chiar certitudinea că este legat de acesta nu doar instituțional. Ci și personal. În această luptă de rezistență, demnă de o cauză mai bună, președintele Klaus Iohannis a pus atâta sârg, încât a tras după el întreg frontul anti-PSD. Sau aproape. Cel puțin la suprafață, partidele și societate civilă lasă impresia că îl susțin. Și că împreună cu el fac scut în apărarea lui Augustin Lazăr de propriul său trecut. În substanța acestui front PSD, se observă însă fisuri. Din ce în ce mai adânci. Atât în rândul activiștilor, cât și în rândul electoratului. În final, chiar ieșit la pensie cu venituri uriașe, Augustin Lazăr a pierdut partida. Împreună cu cei care îl susțin. Dacă președintele Klaus Iohannis nu va face uz de o prerogativă constituțională, numindu-l judecător la Curtea Constituțională, cariera profesională a domnului Lazăr se va încheia în curând.

La acest capitol, o pedală se rupe, dacă nu intenționat, atunci în mod natural, prin eroziune. Și poate pentru a marca acest moment sau pentru a-l prefigura, avem de-a face astăzi cu o delegație surpriză la așa-zisele  consultări organizate la Cotroceni pe tema referendumului. În timp ce ALDE le boicotează, invocând în mod manifest faptul că președintele Klaus Iohannis nu l-a revocat pe Augustin Lazăr, PSD a recurs la o strategie surpriză. Trimite o delegație la Cotroceni, condusă de cel mai consecvent parlamentar al partidului în domeniul reformării Justiției, domnul Eugen Nicolicea, care însă este însoțit nu de doi fruntași ai partidului, ci de doi foști deținuți politici. Victime directe ale unui regim apărat cu obstinație de către Augustin Lazăr în anii comunismului, dar și victime ale sale în plan personal. Ce urmează să facă aceștia la Cotroceni? Să solicite, bătând cu pumnul în masă, demiterea lui Augustin Lazăr. Chiar din partea principalului protector al acestuia. Și fiindcă tema consultărilor anunțate de Iohannis este referendumul, probabil cei trei vor avansa o întrebare de genul „Mai au ce căuta în structurile de comandă ale statului persoane care s-au făcut vinovate sub comunism de restrâgerea abuzivă a drepturilor unor cetățeni?”

La PSD se pregătește în ritm accelerat mazilirea lui Tudorel Toader. Aceasta s-ar putea produce la viitorul birou executiv. O pedală se va rupe. La Cotroceni se pregătește o simplă consultare. Psihologic însă, și acolo o pedală se va rupe. Cea de-a doua. După care bicicleta se va răsturna. Prin alegeri.

Eliminarea din Guvern a lui Tudorel Toader nu este însă o treabă atât de simplă cum pare. Remanierea se va împotmoli cu ceritudine la Cotroceni. Unde Klaus Iohannis cu siguranță va semna decretul de revocare, dar, în schimb, nu va accepta nominalizarea noului ministru al Justiției, propus de PSD și ALDE, indferent cine va fi acesta. Vom avea din nou un Guvern știrb. Dacă nu care cumva majoritatea decide să facă remanierea prin restructurare. Operațiune care îl scoate cu totul din cărți pe Klaus Iohannis. Dar asta presupune o majoritate clară în Parlament. Dacă nu, frontul PSD pleacă de la guvernare. Iar Iohannis va avea încă o dată, pentru un ciclu de cel puțin un an, un premier și un Guvern al său. Ceea ce PSD ar putea s-și dorească. Pentru a se reîncărca electoral.

Dar și Iohannis poate face chiar azi, la Cotroceni, o mișcare surpriză. Să dea curs solicitării foștilor deținuți politici. Și să-l revoce pe Augustin Lazăr. Asta dacă nu care cumva este legat de acesta și prin viitor. Nu doar prin trecut și prezent.

Sursa: CorectNews

Atat comentariile, cat si ping-urile sunt inchise.

Nu exista comentarii