Trădarea Securității   aprilie 29th, 2019

Istoricii Cristian Troncotă și Corvin Lupu propun un demers de-a dreptul fulminant într-o lucrare recentă intitulată „Prăbușirea mitului Securității”. Sunt prezentate elemente inedite și scandaloase despre generalul Iulian Vlad și instituția Securității regimului comunist din România. Teza loviturii de stat, care se opune tezei revoluției din decembrie 1989 primește o cantitate uriașă și extrem de valoroasă de muniție grea. Dacă ceea ce probează acești istorici va fi omologat, se mai dărâmă un mit. Cel al democrației pe care ar traversa-o societatea românească. Prăbușirea mitului Securității conduce în mod ironic, dar și dramatic în același timp, la prăbușirea mitului democrației post-decembriste. De ce?

Explicația este implicită. Dacă Securitatea, care a trădat regimul comunist, este Securitatea care, în bună măsură, conduce astăzi statul român, atunci nici nu mai poate fi vorba și nu a fost vorba niciun moment de o democrație autentică. Ci doar de o caricatură de democrație. În care câinii au fost lăsați să latre în timp ce caravana a trecut nestingherită. Istoricii Cristian Troncotă și Corvin Lupu vin cu argumente și probe pertinente conform cărora vârfurile Securității dinainte de 1989 au fost continuatoarele activităților nefaste ale Securității din primii ani ai sistemului dictatorial, ai cărei arhitecți au fost agenți de încredere ai Moscovei, strămutați la București și a căror nume a fost schimbat pentru a lăsa impresia că aparțin națiunii române. Trădarea Securității la care se referă istoricii specializați în activitatea serviciilor secrete constă în faptul că, în frunte cu generalul Iulia Vlad, cei mai mulți oameni aflați la comanda Securității lui Ceaușescu erau de fapt agenți sovietici. Aceștia au acționat în decembrie 1989 la comandă, fiind susținuți și de armata din umbră a celor aproape 30 de mii de agenți de diversiune aduși în România sub formă de turiști, iar obiectivul a fost instaurarea din capul locului a unui regim marionetă al Moscovei.

Din această perspectivă, lucrarea prezintă extrem de multe detalii, unele absolut surprinzătoare, cum ar fi cele care îl privesc pe Andrei Pleșu și care demantelează această dependență de Moscova a capilor Securității din perioada premergătoare anului 1989.

Nu o spun istoricii, o spun eu de acestă dată. Dacă cei care au preluat din mâinile oamenilor Moscovei hățurile serviciilor secrete din România au fost tot oameni ai Moscovei, atunci ce altceva au fost regimurile politice de la București, care au fost susținute de aceste servicii secrete impregnate de ADN-ul Moscovei?

 

P.S.: Se vor întreba unii cum Dumnezeu ar putea fi noua Securitate, instruită parțial la Washington, la mâna rușilor, de vreme ce ne comportăm ca aliați de nădejde ai Statelor Unite? Un răspuns complet este un răspuns extrem de detaliat. Și de argumentat. Dar, în esență, le reamintesc că și Ceaușescu, împreună cu Securitatea, în aparență au virat spre Occident, făcând chiar un parteneriat cu Statele Unite, în timp ce în realitate erau la cheremul Moscovei. Cum a fost posibil atunci, e posibil și azi. Pe aceeași rețetă.

Sursa: CorectNews

Atat comentariile, cat si ping-urile sunt inchise.

Un comentariu

mai 1st, 2019 at 20:49
Gica spune:

Autor: Adrian Pătruşcă | miercuri, 01 mai 2019.
Unul din doi cetățeni europeni consideră că direcția în care merge UE este greșită, arată ultimul Eurobarometru, dat publicității cu doar o lună înainte de alegerile europarlamentare.
Mai mult, pentru prima dată în istoria Eurobarometrului, în trei dintre țările membre ale Uniunii – Marea Britanie, Cehia și Italia – numărul cetățenilor care sprijină apartenența la UE a căzut sub jumătate.
Presa „mainstream” a încercat să oculteze aceste concluzii, vorbind despre niveluri record ale entuziasmului popular față de Uniunea Europeană.
Bizar: este aceeași presă care trage zilnic semnale disperate de alarmă în legătură cu ascensiunea dramatică a forțelor naționaliste, populiste sau eurosceptice (pe scurt, „extrema dreaptă”) ce amenință viitorul UE.
Răsturnări de situație în preferințele românilor pentru alegerile europarlamentare. Politicienii își vor ridica mari semne de întrebare
Or, tocmai acest val de naționalism care mătură întreaga Europă (mă rog, mai puțin malurile Dâmboviței, unde mămăliga explodează fără semnal prealabil) este cea mai bună dovadă că Uniunea Europeană se află într-o criză profundă.
Un alt sondaj, realizat de centrul american Pew Research în luna martie, în zece țări europene, dezvăluia două motive majore ale nemulțumirii populare față de UE: scăderea drastică a nivelului de trai și imigrația masivă.
Întrebați cum este situația financiară a omului mediu în țara lor, în comparație cu cea de acum 20 de ani, majoritatea grecilor, italienilor, spaniolilor, francelor și britanicilor au răspuns că este „mai rea”. Chiar și în Germania, „locomotiva UE”, 46% din populație afirmă că trăiește mai prost decât în urmă cu două decenii.
Or, aceste două decenii coincid cu accelerarea fără precedent a procesului de integrare europeană, în paralel cu cedarea tot mai substanțială de suveranitate din partea statelor membre. Altfel spus, pe măsură ce puterea este luată de la statele membre și dată Bruxelles-ului, oamenii trăiesc mai prost. Și se așteaptă că o să trăiască și mai prost.
Sondajul Pew arată că cetățenii europeni din opt din cele zece țări studiate sunt convinși că, atunci când vor crește, copiii lor vor avea o situația financiară mai precară decât cea de azi a părinților. Așa gândesc germanii, suedezii, olandezii, spaniolii, britanicii, italienii și francezii. Media din cele zece țări este catastrofală: 58% sunt pesimiști cu privire la viitorul copiilor lor, în vreme ce doar 30% cred că aceștia vor trăi mai bine decât părinții lor, azi.
În timpul Războiului Rece, cea mai puternică armă a capitalismului în fața lagărului socialist o constituia nivelul de trai. Oamenii muncii de la orașe și sate visau să trăiască și ei ca proletarii exploatați fără milă din Occident. Astăzi, visul bunăstării occidentale pare mort și îngropat de politica de austeritate promovată cu încăpățânare de Merkel, Macron și Bruxelles.
Imigrația este un alt gropar al UE. În cinci (Grecia, Ungaria, Italia, Germania, Suedia) dintre cele zece state cercetate de Pew, peste jumătate din populație afirmă că numărul imigranților primiți în țara lor ar trebui să fie mai mic. Polonia este foarte aproape de acest grup, cu 49%.
Anunț șoc al lui Juncker: UE va ignora votul din mai!
Motivele pentru care imigrația este considerată dăunătoare sunt: pericolul terorist, neintegrarea în societate, povara financiară etc.