Iohannis și famiglia blestemată   mai 16th, 2019

În mai, chiar înainte de alegeri, la apogeul campaniei electorale, Iohannis anunță că îi va sărbători sau îi va comemora, nu e prea clar, pe cei care au fost victimele evenimentelor din decembrie ’89. Când a avut loc o revoluție sau o lovitură de stat. Nici asta nu e prea clar. Pe de altă parte, vom avea o vizită istorică a Papei Francisc, care îi va beatifica la începutul lui iunie la Blaj pe șapte episcopi martiri greco-catolici, victime ale regimului totalitar. În fine, ies la iveală acum și legăturile dintre vechea și noua Securitate, încrengăturile acestei instituții în politica la vârf, iar urmele duc până în proximitatea lui Klaus Iohannis. Sau chiar până la el însuși. Vă voi oferi în cele ce urmează detalii uluitoare.

Până când vom vedea în ce fel încearcă Klaus Iohannis să confiște în interes electoral amintirea victimelor evenimentelor din decembrie 1989, e relevant să punem cap la cap câteva informații certe. Doina Cornea, care a fost unul dintre cei mai importanți opozanți ai regimului comunist, hăituită și maltratată de Securitate, arestată și cu tot felul de interdicții, a avut două dosare instrumentate de Securitate. Cel de-al doilea, despre care s-a vorbit foarte puțin, este deschis împotriva unui grup de greco-catolici care acționau în ilegalitate și din care făcea parte și cunoscuta protestatară de la Cluj. Și acum este momentul să ne concentrăm asupra acestui oraș și a modului în care Securitatea a acționat aici decenii la rând, până în zilele noastre. Când facem conexiunile, fie și numai o parte dintre ele, intuim sau chiar înțelegem care sunt legăturile lui Klaus Iohannis cu poliția politică mai veche sau mai nouă. În anii 80, atunci când Doina Cornea opunea o rezistență eroică regimului totalitar, din inima orașului Cluj, șeful miliției de acolo era nimeni altul decât „Vulpea”. Virgil Ardelean. Cel care l-a nășit la figurat și i-a fost unchi la propriu și îi mai este lui Dacian Cioloș. Aici apare prima coincidență. Cât timp Virgil Ardelean era șef al miliției, Dacian Cioloș, recrutat și mobilizat pentru a face stagiul militar la trupele de Securitate, a primit misiunea de a păzi casa Doinei Cornea. Ceea ce s-a și întâmplat. Doina Cornea nu trebuia să iasă din casă decât sub control, altfel era bătută cu bestialitate și nu avea voie să primească oaspeți, decât tot sub control. Dacian Cioloș a fost o piesă mai mică a unui dispozitiv infernal.

O piesă mai mare a fost Virgil Ardelean, mai târziu poreclit „Vulpea” și ajuns temutul șef al serviciului secret al Ministerului de Interne denumit și „Doi și-un sfert”, calitate în care le-a „aranjat” un flagrant miniștrilor Remeș și Ioan Mureșan pe terasa unui restaurant, pentru a fi constituit faimosul dosar Caltaboșul, în urma căruia, prin înăturarea brutală a ministrului, Dacian Cioloș este plasat în locul acestuia la portofoliul Agriculturii sub președinția lui Traian Băsescu și în Guvernul condus de un alt clujean marionetă al încrengăturii securiste din capitala Ardealului, Emil Boc. În felul acesta Dacian Cioloș, un vlăstar verde al noii Securități, este plasat la vârf de vechea Securitate, pe orbita politicii de la Bucrești și, apoi, a politicii de la Bruxelles.

Dar nebunia abia începe. Ne uităm mai profund în conținutul de necontestat al unor documente care au ieșit la iveală și rămânem stupefiați contemplând o altă linie de descendență securistă. Tot în anii ’80, șeful Securității din Cluj, cel care conducea toate anchetele împotriva Doinei Cornea, era un anume tovarăș Alexandrul A. Pereș, al cărui nume anterior era Șandor. El făcea parte din Securitate încă din 1951, an al apogeului celei mai sălbatice represiuni staliniste. Așadar acesta era șeful Securității, iar colaboratorul său apropiat era Virgil Adelean. Între timp, Alexandru A. Pereș s-a retras în tranșee, pentru că nu prea mai avea loc la suprafață după decembrie 1989, dar Virgil Ardelean a ieșit din nou la suprafață, ajungând șeful unei instituții de forță pe care a transformat-o pentru o vreme în cea mai temută poliție politică, atât de temută încât rivaliza cu SRI. Între timp apare în plin obiectiv al radarului, ca într-o veritabilă matrioșca, un nou Alexandru Pereș. Alexandru Pereș fiul.

Acest Alexandru Pereș, progenitură a temutului șef al Securității din Cluj este astăzi, ca să vezi, negociatorul alianței politice care se pune la cale între PNL și USR-PLUS. Din ce poziție? Din poziția de senator PNL. Hopa! De când a ajuns senator PNL acest al doilea Alexandru Pereș? Mergem în trecut și descoperim un fapt uluitor. Exact în momentul în care Alexandru Pereș tatăl era retras strategic din poziția de șef al Securității Cluj, fiul acestuia Alexandru Pereș junior, tot inginer agronom, ca și Cioloș, scotea capul și se înscria în plutonul de vârf al Frontului Salvării Naționale. După care s-a dus la PDL. Iar după PDL, cu PDL cu tot, s-a dus la PNL. A fost de șase ori membru al Parlamentului României, deputat și apoi senator, ajungând de două ori chestor și o dată chiar vicepreședinte al Senatului. Calitate în care securistul junior, care astăzi nu mai e junior deloc, a condus o ședință unică în istorie. Plenul Senatulu , cu sala complet goală, cu trei persoane în prezidiu, la mijloc fiind el însuși și rostind și adresându-se la capătul acestei ședințe suprarealiste fotoliilor goale cărora le-a spus „Vă aștepăm mâine dimineața la 9.30, la declarații politice”.

Numai că acest personaj, Alexandru Pereș, juniorul Securității, nu este atât de nătâng și atât de inofensiv cum pare. De aceea, deloc întâmplător, ca membru de vârf al famigliei, el transpiră azi făcând naveta de la un partid la altul, în scopul încheierii unei înțelegeri după europarlamentare între principalele două partide ale opoziției, obiectivul acestuia fiind ca opoziția să joace până în ultimul moment la două capete. Klaus Iohannis și Dacian Cioloș. Așa cum Securitatea a făcut întotdeauna în România, atunci când a fost vorba de alegerile prezidențiale.

Și acum atenție. Tot din aceeași zonă geografică, culturală ca să-i spunem așa, psihologică și chiar psihiatrică, mai  provin trei personaje-cheie.  George Maior, încă ambasadorul României la Washington, cel care a întors armele trădându-l pe Ponta și ajutându-l pe Klaus Iohannis să câștige alegerile, atunci când din nou sistemul a  jucat la două capete, Florian Coldea, cel care a împins până la epuizare mai întâi carul triumfal al lui Traian Băsescu și apoi pe cel al lui Klaus Iohannis și Augustin Lazăr, protejatul lui Klaus Iohannis și al Laurei Codruța Kovesi, și ea din zonă, și ea vlăstar al Securității, un Augustin Lazăr care a devenit procuror general din torționar, după ce Codruța i-a tras cu brutalitate covorul de sub picioare lui Tiberiu Nițu, pentru a-i face loc unui om mai de încredere al sistemului. Augustin Lazăr, cel care la Aiud le-a făcut atât de mult rău deținuților politici.

Oameni buni, toate aceste personaje, pe care le-am descris succint, se pregătesc, în mod cinic, după un proiect al lui Klaus Iohannis, să aniverseze sau să comemoreze victimele evenimentelor din decembrie 1989, care sunt de fapt victimele lor. Și asta nu în decembrie, ci în luna mai, cu câteva zile înainte de alegeri și de vizita Papei Francisc, care îl va omagia cu certitudine pe Episcopul Ioan Robu, ani de zile anchetat, torturat și întemnițat de unitatea de Securitate din Ardeal destinată să distrugă nucleul de rezistență greco-catolic, aceeași unitate de sub umbrela lui Alexandru Pereș tatăl, care l-a întemnițat și torturat și pe părintele Matei Boilă timp de 17 ani, hăituindu-l în continuare până în decembrie 1989, și pe Doina Cornea, dar și pe surorile Coposu, cărora de asemenea le-a deschis dosare penale. În epicentrul acestui cerc de personaje sinistre, cum-necum, se află Klaus Iohannis, care se simte se pare destul de confortabil cu acestă situație suprarealistă, dar totuși perfect reală, pe care am descris-o mai sus. Și tot acolo, în epicentru, începe să se mai vadă un personaj, care nu cred că se simte deloc confortabil. Noua stea liberală Rareș Bogdan, care vine tot de la Cluj, care cunoaște și evaluează corect și în întreaga sa grozăvie această famiglie, dar care în același timp s-a manifestat, ca ziarist cel puțin, în calitate de apărător al tuturor celor care au luptat în această țară pentru libertățile și pentru drepturile omului în general, dar și a comunității greco-catlicilor în special. Ce va face Rareș Bogdan în această situație?

Sursa: CorectNews

Atat comentariile, cat si ping-urile sunt inchise.

3 comentarii

mai 16th, 2019 at 21:41
adria nicol spune:

De urmàrit ce se petrece în America !În cea mai mare Demcratie din Lume !
Si de urmat exemplul !

mai 20th, 2019 at 14:43
Gica spune:

Document oficial al Inspecției Judiciare, care aruncă în aer DNA. Raport devastator despre urmărirea ilegală a 3.000 de magistrați.
Autor: Marius Bâtcă | luni, 20 mai 2019 | 2 Comentarii | 16580 Vizualizari.
Un raport de control al Inspecției Judiciare, care a început să fi e publicat de Lumea Justiției, scoate în evidență modul abuziv în care structurile DNA au anchetat și monitorizat aproape 3000 de procurori și judecători. Delegările pe ascultări erau emise în alb. Au existat magistrați interceptați concomitent sub două mandate. Revoltător, s-a constatat că mandatele pentru magistrați erau aprobate „în proporție covârșitoare” doar de către anumiți judecători.
Raportul, este întocmit de inspectorii Direcției de Inspecție pentru procurori a Inspecției Judiciare asupra modului în care, în perioada 1 ianuarie 2014-30 iulie 2018, deci până la plecarea Laurei Kovesi, au fost urmăriți și puși sub filaj și interceptare aproape 3000 procurori și judecători. Mai exact, 2807 magistrați, față de care s-au deschis 2902 de dosare, o bună parte dintre cauze constituindu-se că urmare a sesizării din oficiu a procurorilor DNA.
Astfel, sunt scoase în evidență abuzurile unor procurori DNA, modalitatea în care puneau presiune pe judecătorii din anumite dosare, atât cauze civile, cât și penale, în timp ce acestea se aflau în soluționare De asemenea, se vorbește despre cum se făceau interceptările pe ani de zile, uneori în lipsa mandatelor și prin delegări în alb și despre cum, în unele situații, soluțiile nu se comunicau magistraților vizați.
Practic, jumătate dintre magistrații țării au fost ținuți sub control atent de către procurorii DNA, care nu în puține rânduri se urmăreau și unul pe celălalt. Concluziile raportului de control efectuat de inspectoarele Mihaela Hitruc, Andreea Cristina Mînă și Adriana Liliana Dobrică vorbesc despre cifrele concrete, despre modul de repartizare în DNA a dosarelor cu magistrați și menționează parchetele și instanțele unde activau cei aflați sub monitorizarea DNA.
Autorizații de interceptare.
Raportul arată și felul cum judecătorii și procurorii erau supravegheați în baza a două măsuri de supraveghere tehnică a căror durată curgea în paralel vizând aceleași acuzații. Dar, mai ales, arată cum se emiteau autorizații de interceptare pentru anumiți procurori și judecători, fără să existe în dosare vreo ordonanță de începere a urmăririi penale.
Nu în ultimul rând, iese la iveală cum în numeroase cazuri de natură economică, inspectorii fiscali detașați la parchete de la ANAF efectuau acte de urmărire penală, fără să aibă delegare din partea procurorilor, adică din proprie inițiativă, iar lucrările erau folosite drept probe în acuzare.
Poate cel mai grav lucru care reiese din raport este faptul că, așa cum rețin inspectorii procurori, într-o proporție covârșitoare, judecători abilitați cu emiterea de mandate de interceptare și filaj a unor magistrați aprobau cererile, ignorând lipsa unor cerințe elementare, fapt ce denotă o încălcare brutală a drepturilor omului de către judecătorii care au emis autorizațiile respective.
Dacă pentru magistrați se întâmpla așa ceva, se pune întrebarea cum s-au încălcat drepturile omului în cazul mandatelor de interceptare emise pentru oamenii obișnuiți. Acest lucru relevă primitivismul și colaborarea cu DNA-SRI a unor judecători care au emis mandate de interceptare.
Instanțele au soluționat favorabil mai toate solicitările de supraveghere tehnică.
„S-au stabilit existența unor situații, în care cauze finalizate prin soluții de netrimitere în judecată au fost soluționate după perioade mari de timp de la dată înregistrării sesizării la DNA fără a fi identificate cauze obiective care să justifice aceste întârzieri. În referire la același tip de cauze, precum și la unele cauze aflate în curs de soluționare, verificările efectuate au relevat, în general, lipsa de ritmicitate în efectuarea urmăririi penale, corelată cu perioade de inactivitate.
Analiza dosarelor a evidențiat că aceste situații se justifică pe de o parte prin prisma unor motive obiective, volum mare de activitate, fluctuație de personal, iar pe de altă parte a unor cauze subiective, precum lipsa rolului activ al procurorului în instrumentarea cauzelor.
De asemenea, s-a constatat că, în lucrări înregistrate la indicativul ‚VIII/1’ din Nomenclatorul lucrărilor și dosarelor penale, deși sesizările (ale persoanelor fizice/din oficiu) vizau comiterea unor infracțiuni, înregistrarea nu s-a făcut în registrul penal (R4), iar verificările aspectelor sesizate s-au efectuat prin mijloace specifice procedurii penale, cu toate că nu era stabilit caracterul penal al lucrării. S-a constatat și faptul că au existat situații în care dosarele penale s-au înregistrat după 2 ani de la înregistrarea sesizării la indicativul VIII/1”.
Delegare a ofițerilor de poliție judiciară.
„În legătură cu activitatea de delegare a ofițerilor de poliție judiciară cu efectuarea de activități în condițiile art. 324 alin. 3 Cod procedură penală sau de efectuare a unei constatări tehnico-științifice, s-au întâlnit situații în care ofițerii de poliție judiciară au efectuat activități, fără că procurorii de caz să dispună delegarea acestora sau în care inspectorii antifraudă au efectuat în realitate constatări tehnicoștiințifice, indiferent de cum le-au denumit, în absența actului procedural de dispoziție (ordonanță procurorului).
În același context s-a constatat existența unor ordonanțe de delegare «în alb», adică fără menționarea activităților concrete delegate organelor de urmărire penală, cu precizarea generală și neaplicată a oricăror tipuri de activități, deși la momentul dispunerii delegării și al stadiului anchetei, activitățile indicate nu puteau fi efectuate (de ex. delegarea activităților de punere în executare a unui mandat de supraveghere tehnică sau a unui sechestru asigurător, care nu existau) – ‚ audierea martorilor, persoanelor vătămate, ridicarea/preluarea unor documente, analizarea documentelor, informațiilor rezultate în urmă efectuării unor percheziții (domiciliare și informatice), analizarea documentelor obținute de la diverse instituții (inclusiv unități bancare), punerea în aplicare a metodelor speciale de supraveghere și măsurilor asigurătorii, întocmirea proceselor-verbale de transcriere a convorbirilor, comunicărilor telefonice și discuțiilor ambientale, efectuarea oricăror acte procesuale sau procedurale în cauză, a căror necesitate rezultă din ansamblul materialului probator, precum și orice alte activități, ce prezintă interes pentru cauză”.
Practici neunitare.
„S-a constatat existența unei practici neunitare, atât în cadrul aceluiași serviciu, cât și între servicii diferite privind comunicarea soluțiilor de clasare magistraților vizați – se constată fie că soluțiile de clasare nu au fost comunicate magistraților vizați, chiar în situația în care au fost audiați în cauză că martori, având cunoștință de aspectele cercetate, fie au fost comunicate magistraților vizați, chiar dacă nu au fost audiați în respectivele cauze, neidentificându-se un motiv obiectiv pentru necomunicarea soluțiilor în celalalte cauze penale.
Au fost evidențiate situații de solicitare de la instanțele de judecată a dosarelor civile/penale ce se aflau pe rolul instanțelor de judecată, indiferent de stadiul de soluționare, în vederea efectuării urmăririi penale în cauzele privind magistrații, ce se poate constitui într-un potențial factor de presiune asupra judecătorilor investiți cu soluționarea respectivelor dosare.

mai 20th, 2019 at 16:10
Gogu spune:

Un fost procuror anticorupție aruncă BOMBA: „SRI-ul implicat în dosarele DNA!” Autor: Mihnea Tălău | luni, 20 mai 2019.
Din declarația fostului procuror DNA Doru Țuluș, dată la Inspecția Judiciară, despre implicarea SRI în dosarele Direcției Naționale Anticorupție, reiese că cine nu colabora cu SRI era invitat de Koveși să-și facă bagajele.
Țuluș confirmă faptul că DNA a fost pus la cheremul SRI în mandatele Laurei Koveși, oferind detalii despre implicarea ofițerilor SRI, în dosarele parchetului anticorupție.
“Birourile procurorilor erau vizitate zilnic de lucratori SRI… Au existat situații că ofițeri cu funcție de conducere în SRI să vina personal cu denunțătorii la procuror, inclusiv cu persoane condamnate în dosare instrumentate de DNA… Au existat ședinte cu participarea SRI și cu discuții pe spețe”, a declarta Țulus, citat de Luju.ro. El a mai spus că protocolul PICCJ-SRI din 2009 a fost pus în aplicare în 2013, odată cu instalarea Laurei Kovesi la conducerea parchetului anticorupție. Începând cu luna mai a anului 2013, odată cu numirea noii echipe de conducere a DNA, modalitatea de lucru s-a schimbat radical.
Astfel, Țulus afirmă că a sesizat personal că lucrătorii SRI erau singura categorie de persoane care aveau acces în instituție fără control și în acest mod, birourile procurorilor erau vizitate zilnic de lucratori SRI. De altfel au fost emise o serie de ordine prin care s-a stabilit că șefii de secție nu mai pot rezoluționa corespondența secretă, acest lucru putând fi făcut doar de șeful direcției sau de unul din adjuncții lui. S-a implementat un sistem de corespondență cu instanțele și cu SRI care trebuia respectat, în caz contrar, adresele nu erau semnate de către conducere.
Procurorul, mai arată că atunci a început un proces de epurare a procurorilor cu vechime în DNA, precum și a ofițerilor de poliție judiciară cu care aceștia lucraseră. Acesti procurori erau chemați, la intervale scurt de timp după ce refuzaseră solicitari ale SRI, la cabinetul procurorului șef, unde li se comunica faptul ca „nu mai corespund” și li se punea în vedere să facă cerere de încetare a activității în cadrul DNA, se consemnează în mărturiiile lui Doru Țuluș.