Majordomul lui Maior se întoarce la vatră   iunie 21st, 2019

În postură de antemergător al domnului George Maior, fost șef al serviciului Român de Informații și încă, pentru scurt timp, ambasador extraordinar și plenipotențiar al României la Washington DC, un personaj despre care s-a scris mai puțin, Remus Ioan Ștefureac se întoarce acasă. Pentru a-i pregăti terenul. În vederea alegerilor prezidențiale. Din partea Pro România. Unde finul Victor Ponta i-a pregătit covorul roșu.

Drona domnului George Maior, Remus Ioan Ștefureac are o biografie pe măsura mentorului său. Înainte de a fi ajuns consilier la Ambasada României din Washington DC, el și-a obținut doctoratul unde altundeva decât la Academia Națională de Informații Mihai Viteazul, aparținând Serviciului Român de Informații. A fost membru al Colegiului editorial al „Revistei Române de Studii Intelligence” și, în paralel, consilier al directorului de atunci al SRI. Care era tot George Maior. Și, da, a fost coproprietar Inscop, o așa zisă societate de cercetare de piață abonată la DNA și SRI, cărora le-a furnizat întotdeauna rezultate favorabile. Și, evident, științifice.

Întoarcerea lui Ștefuriac acasă cu arme și bagaje anunță faptul că în mare viteză revine de la Washington DC pe plaiurile mioritice cu coada între picioare și Excelența sa, domnul George Maior. După ce, numit fiind ambasador în cea mai importantă capitală a lumii și conducând un uriaș aparat tehnic, a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a rupe guvernarea PSD de administrația de la Casa Albă. Și, în bună măsură, a reușit. Este o performanță a lui Maior faptul că, în timp ce Polonia beneficiază de o primire la Washington aproape fără precedent pentru un stat din estul Europei, România s-a ales doar cu  bătaie amicală pe umărul lui Klaus Iohannis, în urma căreia America încasează grosul alocărilor bugetare ale Bucureștiului pentru înzestrarea Armatei.

Revenind însă la oile noastre, vom consemna că retragerea ambasadorului României în Statele Unite survine după numeroase scandaluri politice ale căror protagonist a fost George Maior și chiar a unor cereri formulate în termeni fermi în acest sens de către Călin Popescu Tăriceanu, în calitate de președinte al Senatului României și de către Teodor Meleșcanu, în calitate de ministru al Afacerilor Externe. A fost o carieră excecutată în oglindă cu cea a ambasadorului Statelor Unite la București, care nici el nu și-a reprezentat decât formal guvernul care l-a trimis la post, comportându-se mai degrabă ca un exponent al democraților, metamorfozați în putere colonială, și nu a republicanilor, care au dorit și doresc un parteneriat corect cu România. Dumnezeu să-l ajute pe Klemm, atât cât și Klemm a ajutat România!

În ceea ce-l privește pe în curând ex-ambasadorul României la Washington, domnul George Maior, nu înainte de a da cu subsemnatul la Parchet pentru câteva isprăvi săvârșite în perioada în care a fost șef SRI, va defila pe covorul roșu întins cu generozitate de finul său, Victor Ponta și de celelalte drone din Pro România și al cărui traseu sugerează o candidatură la alegerile prezidențiale din partea acestui partid, născut și promovat de „sistem”. Iar majordomul, Ștefureac, înainte de a își da obșescul sfârșit politic, își va face până la capăt datoria de acoperit.

Sursa: Corectnews

Atat comentariile, cat si ping-urile sunt inchise.

Un comentariu

iunie 23rd, 2019 at 14:32
Gogu spune:

Adrian Zuckerman, noul ambasador SUA în România, încolțit. Hartmann: Nu va fi activist Soros. H.D. Hartmann, 21 iun 2019.
Adrian Zuckerman, audiat în Senatul SUA.
Cine a urmărit ședința de confirmare a lui Ad.Zuckerman din New Jersey pentru poziția de ambasador al SUA la București, nominalizare blocată peste 12 luni de către criticul implacabil și anti trumpist vocal Bob Menendez, a înțeles că drumul viitorului ambasador american de la Washington la București poate fi foarte lung și plin de neprevăzut.
Sub președinția senatorului Risch de la comisia pentru relații internaționale, sesiunea de confirmare a patru persoane, nominalizate de către președintele Trump pentru poziții de ambasador în diverse țări ale lumii a fost scena unui spectacol de politică americană. Cel mai important membru al comisiei, senatorul democrat Bob Menendez nu a menajat pe nimeni.
Ad.Zuckerman s-a prezentat extrem de emoționat. S-a văzut clar că nu are experiența unor astfel de situații pline de presiune, iar istoria sa românească a umanizat și mai mult starea emotivă pe care vizibil o arăta. Plecat din București în fragedă pruncie, amintind despre părinții săi care nu mai sunt în viață, Ad.Zuckerman ne-a arătat o fațetă complet nouă pentru profilul ultimilor doi ambasadori, gomoși și stricați la limbă, perfect integrați în mecanismul de insultă permanentă la adresa României. Omul Zuckerman este diferit de falsurile clorate ca Gittenstein și Klemm. În cuvântul său de deschidere, Zuckerman aproape că nu a criticat România, iar atunci când a vorbit despre corupție (obligat de otodoxia ideologică lipsită de imaginație de la Washington), vocea sa nu s-a modulat după veninul tipic activiștilor sociali de la București. Simplu spus, dacă va fi confirmat, Zuckerman nu va fi activist Soros, nu va avea ura acestora la adresa României, bine renumerată din ultimii ani și nici nu va prezenta tarele de caracter ale foștilor ambasadori, care înjurau România în fiecare zi iar pe ușa din dos apărau interesele americane promovând exact traficul de influență pentru care clasa politică românească a fost decimată de DNA.
Subiectul anticorupție, în audierea lui Zuckerman
În timpul sesiunii comisiei senatoriale, în cazul României, Menedez a preluat mantra cu privire la corupție, dar a plasat-o în contextul apărării intereselor companiilor americane, care, conform senatorului, se plâng de abuzuri ale administrației românești, centrale sau locale. Interesantă nuanță, căci despre abuzurile împotriva companiilor românești de către aceleași autorități, se pare că senatorul democrat nu prea a auzit sau a ales să le ignore complet. Căci nu poți să ai lupta împotriva corupției în România dacă vezi abuzuri doar împotriva companiilor americane ignorând abuzurile împotriva tuturor companiilor care activează în România. Corupția nu alege nici rasa, nici sexul și nici naționalitatea victimelor sale. Lupta anticorupție ar trebui, în teorie să facă la fel.
Din nefericire pentru Ad.Zuckerman, un om neobișnuit cu meandrele sângeroase ale războiului ideologic care se poartă de la instalarea lui Trump la Casa Albă, acesta a fost obligat să asiste la atacurile violente, asasine împotriva tuturor celor nominalizați. Pentru a pune sare pe rană, Menendez a dat substanță atacului #metoo care l-a suportat Zuckerman, acum un an, exact atunci când senatorul avea nevoie de un motiv valid pentru a îi bloca nominalizarea. Menendez nu s-a dezmințit nici la această sesiune de confirmare, făcând aluzie la acea poveste. Acuzat de o fostă secretară pentru limbaj indecent, Zuckerman a trecut, devenind și el victimă colaterală a războiului dintre sexe american, prin purgatoriul halucinant al unor astfel de acuzații. Acoliții ideologici ai lui Menendez din România au triumfat la momentului atacului, căci anti trumpismul activiștilor cu corupția în gură de la ambasada SUA din București primea o gură de oxigen.
Dacă cineva nu sție, activiștii anticorupției din România sunt profund anti Trump, promovând toate minciunile spuse de neo-marxiștii din SUA, pentru a prezenta pe președintele american ca fiind rasist, homofob, sexist și desigur corupt. Un astfel de episod s-a întâmplat și în sala de audieri. Pentru România este cu atât mai important să înțeleagă ceea ce a avut loc cu adevărat în timpul acestor secvențe de teatru absurd american, de o violență oratorică care întrec până și stigmatizatele clișee vadimiste, pentru că ele riscă să șubrezească poziția viitorului ambasador al SUA, permițând continuarea sabotajului permanent făcut de mulții ideologi ai luptei anticorupție atât americani cât și români. Un viitor ambasador deja slab va crea condițiile unei dominante politici partizane anti americane pe întreg spectrul politic local. Rezultatul va fi continuarea distrugerii intereselor americane atât la București cât și în regiune. Mai mult remarca scurtă, dar plină de venin a lui Menendez la adresa României vine în contradicție totală cu realitatea de pe teren. Deși în România se știe că lupta anticorupție a menajat vizibil și incăpățânat toate companiile cu capital străin (inclusiv cele cu capital american), senatorul democrat a pus problema exact invers. Ceea ce înseamnă că una din cele mai importante companii americane cu activități în România s-a plâns de tratamentul primit. Prin exemplificarea făcută, fără a nominaliza, Menendez apără direct interese specifice unei companii americane. Deși la Washington se cunoaște exact numele companiei apărate atât de vehement de senator (atenție aceste declarații pentru cunoscătorii în domeniu sunt forme de presiune asupra unui stat suveran cum este România), va fi interesant să vedem cum vor SUA să școlească România despre corupție, apărând o companie care are extrem de mari probleme cu DNA iar șeful său chiar a și fost arestat de către această instituție. Așa cum a vorbit Menendez, acțiunile DNA împotriva acelei companii americane reprezintă de fapt corupție, statul român fiind vinovat că anchetează o companie americană.
Similar cu episodul Biden din Ucraina, unde acesta pe când era Vicepreședinte al SUA a șantajat un președinte legitim pentru a concedia pe procurorul care îl ancheta pe fiul său, așa și Menendez a propus o formula extrem de periculoasă și deosebit de dificilă din punct de vedere politic și moral. Nu poti ancheta un american de corupție, căci ataci interesele americane, dar lupta anticorupție trebuie să continue cu ceilalți. Greu de digerat o asemenea formulă, diplomatic imposibil de susținut iar cultural este falimentară. Jocul lui Menedez a fost exact acela al unui vechil de moșie: boierul are dreptate, toți ceilalți sunteti vinovați. Și ca un element de cancan, dacă vreun senator român ar fi folosit tribuna comisiei de relații externe pentru a apăra o companie românească de asaltul luptei anticorupției, cum a făcut-o Menendez, ar fi fost săltat imediat sub acuzație de trafic de influență și corupție. Menendez, fiind american, nu are o astfel de problemă. A fost foarte clar ca senatorul Menendez a căutat sânge cu orice preț. Nu numai că a făcut-o într-un mod lipsit de respect, dar, în linia manipulării luptei neo-marxiste pe care partidul său o promovează în ultimii ani, toți cei care sunt nominalizați de Trump, sunt răi, bun de puși la zid și executați. Ad.Zuckerman, acest om decent și plin de memoria anilor săi românești a fost târât în mocirlă. Dacă va rezista sau nu la asaltul politicianist atât din SUA cât și din România, doar istoria o va spune.