O muscă amețită în ochiul ciclonului   iunie 23rd, 2019

Așa văd eu România. Într-un moment de maximă tensiune la nivel mondial, Bucureștiul e total paralizat. În timp ce echilibrul de putere al lumii se schimbă cu repeziciune. Și ne aflăm în mod dramatic chiar într-un ochi al ciclonului.

Uniunea Europeană i-a dat Turciei un ultimatum. Va fi supusă unui val uriaș de sancțiuni, dacă nu renunță la extragerea combustibililor fosili din platforma continentală a Ciprului. Iar Turcia nu renunță. Cel mai important membru NATO ca forță militară sfidează alianța și încheie cu Rusia și Vladimir Putin un mega aranjament financiar, achiziționând de la Moscova și nu de la Washington aeronave multirol. Teoretic, dacă Turcia își schimb partenerul, Marea Neagră și chiar o parte din Marea Mediterană vor fi un capitol închis pentru Alianța Nord Atlantică. Iar aceasta este doar partea romantică a unei lumi care se întoarce cu fundul în sus.

Supusă unor repetate ultimatumuri din partea Statelor Unite, Coreea de Nord reușește performanța de a-și upgrada parteneriatul politic cu China. Tocmai s-a încheiat o vizită istorică a președintelui Chinei în Coreea de Nord. Iar Coreea de Nord anunță că a început numărătoarea inversă. Au mai rămas doar câteva zile până când va dispune de armament atomic. În timp ce Washingtonul e silit să rămână spectator. Și asta este departe de a însemna tot balamucul care se instalează pe scena lumii.

Donald Trump, considerând că predecesorul său Obama a fost excesiv de slab, a stricat înțelegerea Vestului cu Iranul, perfectată după mai mulți ani de negocieri. În prezent, Uniunea Europeană se străduiește să susțină Iranul în ciuda embargoului din ce în ce mai sever al Statelor Unite, în timp ce Teheranul amenință tacit și uneori chiar expres cu strangularea Strâmtorii Ormuz. Închiderea acestei strâmtori ar arunca în aer echilibrul energetic al lumii. Simpla amenințare, generată de exploziile produse zilele trecute în cazul unor petroliere, precum și doborârea unei drone aparținând Statelor Unite, a făcut să explodeze prețul țițeiului pe bursele mondiale de mărfuri.

Iar bomba bombelor poate fi declanșată chiar din interiorul Uniunii Europene. Motorul politic UE, alcătuit din Germania și Franța și susținut de nucleul dur, se opune cu înverșunare politicilor lui Donald Trump în cazul unor capitole importante, cum ar fi politica față de Iran, raporturile comerciale cu China, conducta Nord Stream 2, aflată în construcție și care va lega Rusia de Germania și mai ales politica de apărare și de înarmare. În același timp, Europa este diviziată. Profund. Mai profund decât oricând. Nucleul dur al statelor de la Vișegrad, cărora România a ezitat până la urmă să li se alăture, a creat un pol de putere care a dat literalmente peste cap jocurile popularilor și socialiștilor europeni. În numele acestui grup, Viktor Orban, mai marele Ungariei s-a exprimat în termeni fără echivoc. Nu va fi susținut pentru pozițiile cheie în Uniunea Europeană niciunul dintre liderii propuși de populari sau de socialiști care s-a poziționat în trecut împotriva statelor din estul Europei. Punct. Iar acum piesele de remi au trebuit să fie din nou amestecate, pentru ca, în final, din balamucul de la Bruxelles, să poată fi realizată o nouă construcție de putere. Tensiunile din interiorul UE, pe de-o parte, dintre UE și Turcia pe de altă parte, un stat amenințat cu excomunicarea, deși e ținut pe tușă de 20 de ani și, în fine, tensiunile dintre Uniunea Europeană și Statele Unite aruncă în aer întreaga construcție poltică post-belică și lasă Rusiei un excepțional spațiu de manevră. Și asta se întâmplă fix într-o perioadă scurtă de timp, în care gravele inconsecvențe ale lui Klaus Iohannis și lipsa de mobilitate a politicienilor de la Washington, combinate nefast cu prestația contraproductivă a ambasadorului nostru în Statele Unite au condus la pierderea de către București în beneficiul Varșoviei a privilegiului de a deveni cel mai relevant aliat al Statelor Unite în această parte a lumii.

Dacă ești incapabil să faci în așa fel încât să devii indispensabil într-un sistem de alianțe, dacă din rea credință sau din prostie nu știi să-ți valorifici excepționalul avantaj geopolitic, atunci, ca stat mic, ca stat santinelă, ca stat de frontieră, România nu mai poate juca un rol relevant. Și poate fi oricând sacrificată, ca orice carte minoră în pokerul politic.

Amețită de incapacitatea conducătorilor săi sau poate de apetența lor trădătoare, România s-a trezit în ochiul ciclonului, părăsită sau ignorată de aliați și nu știe încotro să o apuce. Asta se întâmplă în plan extern. Fiindcă în plan intern balamucul e și mai mare. În loc să se joace șah, la București se joacă alba-neagra.

Sursa: CorectNews

Atat comentariile, cat si ping-urile sunt inchise.

2 comentarii

iunie 26th, 2019 at 13:53
Gica spune:

Un raport ONU transmis Consiliului pentru Drepturile Omului susține că încălzirea globală (nu stiu cat e incalzire globala si cat e bulversarea climei, in mod artificial…n.a.) va forța o scindare profundă între bogați și săraci. Oficialii Națiunilor Unite susțin că cei fără resurse financiare vor suferi din cauza lipsei hranei și a apei, în timp ce ceilalți își vor permite un trai decent în continuare.
Philip Alston este raportorul ONU specializat pe zona sărăciei extreme, iar ideile pe care le-a însăilat în documentul oficial înaintat organizației este cutremurător pentru sute de milioane de oameni. „O încredere prea mare acordată sectorului privat ar putea duce la un scenariu de apartheid climatic în care cei bogați vor plăti pentru a scăpa de căldura extremă, de foame și de conflicte, în timp ce restul lumii va fi lăsat să sufere”.
Acesta a dat exemplu anul 2012, atunci când uraganul Sandy a lovit New York, „iar Goldman Sachs era protejată de zeci de mii de saci de nisip proprii și a reușit să păcălească penele de curent folosind propriul generator”. Goldman Sachs este cea mai mare bancă de investiții la nivel global și, spune Alston, este exemplul perfect pentru care nu ar trebui să ne bazăm pe companiile private într-o astfel de situație: „Asta ar garanta doar că de cei bogați se va avea grijă, în timp ce săracii vor fi lăsați în urmă”.
„Chiar și cea mai optimista previziune ne indică faptul că sute de milioane vor înfrunta o foamete cruntă, migrația în masă, boli și chiar moartea. Știm sigur că dacă mai așteptăm zece ani fără să luăm rapid măsuri majore și revoluționare pentru a ne transforma economiile, situația va deveni absolut disperată, o catastrofă!”, se notează în raportul aflat pe masa ONU.
Șeful Bloomberg: „Europa va deveni un Horror Show. Relația Macron-Merkel e toxică”
Alton susține că, până acum, au existat discuții nenumărate, date științifice și tot nu s-a luat nicio măsură, el acuzând conducerile țărilor importante pentru situația disperată în care am ajuns. „30 de ani de convenții par să nu fi schimbat lucrurile decât foarte puțin. De la Toronto la Noordwijk și de la Rio la Kyoto și Paris, limbajul a fost similar, în timp ce statele continuă să se comporte ca și când nimic grav nu se întâmplă. Conducerile țărilor au trecut peste orice avertisment științific și ceea în trecut era văzut drept o încălzire catastrofică a devenit acum varianta cea mai optimistă pentru viitorul nostru”, este o parte din încheierea documentului oficial furnizat de ONU.

iunie 26th, 2019 at 14:15
Gogu spune:

Sinuciderea Franței. Efectul catastrofal al imigrației asupra civilizației occidentale
Autor: Adrian Pătruşcă, 26 iunie 2019, 22558 Vizualizari
Țara europeană care suferă cel mai mult de pe urma fundamentalismului și terorismului islamist, Franța trece printr-o uriașă transformare care îi afectează însăși fi ința națională. Macron încearcă să își extindă rețeta letală la nivelul întregii UE.
În ceea ce privește Franța anului 2019, nu mai poate fi negat că o transformare radicală și periculoasă, o „Mare Schimbare” este pe cale să se producă”, observa recent Michel Gurfinkiel, fondatorul și președintele institutului Jean Jacques Rousseau. Acesta deplângea „dispariția Franței ca țară distinctă sau cel puțin ca națiunea occidentală, iudeocreștină ce a fost până acum”.
În februarie 2019, săptămânalul Le Point numea același fenomen de transformare a Franței „Marea Bulversare”.
De la această constatare șocantă pleacă o analiză realizată de Gatestone Institute, intitulată „Sinuciderea Franței”. Președintele Emmanuel Macron este unul dintre corifeii politicii de deschidere a granițelor Europei în fața fluxului de imigranți, alături de Angela Merkel și de birocrații de la Bruxelles. De aceea, modificările structurale uriașe care au loc în prezent în Franța ar trebui să îi intereseze în cel mai înalt grad pe români, laolaltă cu toți ceilalți locuitori ai UE. Iar concluziile analizei Gatestone sunt sumbre.
„Transformare sau bulversare, zilele Franței așa cum o cunoșteam sunt numărate”, arată aceasta. „Societatea (franceză) și-a pierdut centrul cultural de gravitate: vechiul stil de viață moare.”
Încă de acum doi ani, New York Times publica un articol cu titlul: „Pe măsură ce orașele Franței decad, apare temerea față de un declin al Francității”.
Francitatea dispare și este înlocuită cu balcanizarea unor enclave care nu comunică una cu alta. „Pentru țara cea mai afectată de fundamentalismul și de terorismul islamic, aceasta nu este o soluție fericită”, scrie Gatestone.
Elitele ascunse în citadele, ca în Evul Mediu.
Transformarea Franței este vizibilă și la nivel geografic. Ea pare divizată între „ghetourile pentru bogați” și „ghetourile pentru săraci”, potrivit unei analize a hărții electorale a țării publicată de Le Monde pe 3 iunie. „În zona cea mai săracă, șase din zece gospodării nou înființate au o persoană născută în străinătate”, arăta ziarul.
O prăpastie desparte Franța de la periferii – orășele, suburbii și zone rurale – de metropolele globalizate ale „burgheziei boeme” (așa numita „bobo”). Cu cât elitele franceze, cu veniturile de care dispun și cu preocupările lor culturale, se zăvorăsc în enclavele lor, cu atât este mai puțin probabil să înțeleagă impactul cotidian al imigrației în masă eșuate și al multiculturalismului, notează Gatestone.
Recentele alegeri europene reflectă aceste „două Franțe care nu se intersectează și nu își vorbesc”, observă Sylvain Crepon de la Universitatea din Tours, analizând succesul lui Marine Le Pen.
Le Pen și Macron, cei doi învingători ai alegerilor, se adresează unor grupuri sociologice total diferite. În periferiile Parisului – invadate de imigranți – Adunarea Națională a triumfat. În orașe, Le Pen a rămas mult în urmă: locul 5 la Paris, locul 3 la Lille, locul 4 la Lyon. „Aceste orașe sunt protejate de votul Adunării Naționale prin structurarea lor sociologică. Ceea ce confirmă afirmația populiștilor despre o elită ruptă de popor”, spune Crepon.
De o parte a rupturii sunt localități precum Dreux, pe care publicația Valeurs Actuelles o numește „orașul care prefigurează Franța de mâine”: „Întro parte, un oraș regal cu vestigiile unei istorii mai mult decât milenare; în cealaltă, periferii gangrenate de traficul de droguri și de islam. Burghezii din centrul orașului au votat pentru Macron, „albii mici” pentru Le Pen.”
cealaltă parte a prăpastiei este Parisul. „Aici curge bogăția și se face legătura dintre ‘învingătorii globalizării’ și ‘servitorii’ lor, imigranți care au venit să-i slujească pe noii stăpâni ai lumii, să aibă grijă de copiii lor, să le aducă pizza sau să lucreze în restaurante”, scria Eric Zemmour în martie în Le Figaro. Astăzi, adaugă el, „Parisul este un oraș global, nu mai este un oraș francez”.