Rușinea multiplă. Penultimul act   noiembrie 20th, 2019

Șezătoarea lui Iohannis s-a consumat. Ca de altfel și conferința de presă record a doamnei Viorica Dăncilă. Între cele două evenimente, parțial suprapuse, există câteva diferențe esențiale. A fost un examen al loialității candidaților față de morală și față de opinia publică. Dar și un examen al presei. Al libertății și onestității acesteia. Și nu mai rămâne decât ultimul act. Al rușinii. Simulacrul electoral.

Există câteva diferențe fundamentale între șezătoarea domnului Klaus Iohannis și conferința de presă a doamnei Viorica Dăncilă. Ele fac deosebirea dintre normalitatea și anormalitate. Dintre un competitor care fură la rezultat, și altul care nu fură. Dar și mai dureroasă, pentru mine cel puțin, este deosebirea dintre două moduri diametral opuse de comportament al unor persoane legitimate drept jurnaliști. Și care, teoretic, ar trebui să lucreze exclusiv în favoarea cetățeanului. Și să fie acei câini de pază ai societății despre care s-a tot vorbit.

S-a întâmplat un fapt fără precedent, cel puțin în România, cu prilejul organizării șezătorii electorale de către staff-ul de campanie al lui Klaus Iohannis. A fost un moment electoral. Și este dreptul oricărui candidat să-și organizeze cum crede el de cuvință acest eveniment. Cu o singură condiție însă. Să nu încerce să simuleze că le oferă cetățenilor un alt tip de produs. Nu etichetezi ceea ce s-a întâmpat la Biblioteca Centrală Universitară drept o dezbatere, atunci când nici nu poate fi vorba de așa ceva. Nu încerci să profiți de naivitatea, de buna credință și de lipsa de cultură democratică a cetățenilor, făcând un fel de alba-neagra dintr-un eveniment electoral. Umblând cu cioara vopsită. O dezbatere nu există decât atunci când, față în față, se află două sau mai multe persoane cu opinii diametral opuse sau măcar diferite și care se confruntă între ele. Și punct. Dacă această condiție nu este îndeplinită, evenimentul pus în scenă nu se numește dezbatere. Ci altfel. Și nici conferință de presă, dacă nu sunt îndeplinite criteriile care definesc un asemenea tip de eveniment. La o conferință de presă se prezintă jurnaliști, delegați de redacțiile din care provin. Iar intrarea acestora este liberă. În niciun caz nu ne aflăm în ipoteza unei conferințe de presă, atunci când juraliștii sunt aleși pe sprânceană de către organizator, peste capul caselor de presă și, după cum a remarcat un student care merită toate felicitările, incapabili să-i pună candidatului prezidențial vreo întrebare adevărată.

Dincolo, la Viorica Dăncilă, cele două capcane au fost evitate. Organizatorii nu au pretins că fac o dezbatere. Iar Viorica Dăncilă a stat două ore și jumătate în picioare, nu tolănită pe un scaun și cu pauze de hidratare, și a răspuns cum s-a priceput unor întrebări, multe extrem de incomode, formulate de ziariști a căror prezență nu a fost nici dirijată și nici restricționată de staff-ul ei electoral. Acolo, da, a fost o conferință de presă.

Legat de acest subiect, nu am cum să nu remarc o realitate cel puțin stranie. Televiziunile de știri percepute drept mai critice în legătură cu Klaus Iohannis și cu prestația prezidențială a acestuia au etichetat evenimentul organizat de staff-ul său în mod obsesiv drept „dezbatere”. În mod total eronat. Și chiar în ciuda faptului că mulți dintre realizatorii emisiunilor politice au subliniat anterior, de câte ori au avut prilejul, că ceea ce se preconiza nu era sub nicio formă o dezbatere. Iar televiziunile apreciate în general ca fiind mai prietenoase cu Klaus Iohannis nu s-au lăsat atât de ușor amăgite. Și au taxat evenimentul drept ceea ce era de fapt. Adică o discuție de tip șezătoare, în prezența unei asistențe alcătuite în special din studenți și la care au participat câțiva invitați speciali, pe post de jurnaliști sau analiști, agreați de Administrația Prezidențială. Invitați la bucată. Fără a fi consultate redacțiile. Și fără a se solicita în mod oficial acceptul acestora.

Și tot legat de televiziuni, mai este de remarcat un detaliu extrem de important. Viorica Dăncilă și-a început conferința de presă la ora 18.00, iar până la ora 19.00 ea a fost prezentă în prim plan pe toate televiziunile de știri, în timp ce în poză era prezentată intrarea de la Bibioteca Centrală Universitară, unde urma să se desfășoare șezătoarea. Dar conferința ei de presă a durat nu o oră, ci două ore și jumătate. O oră și jumătate s-a suprapus peste șezătoare. Numai că, din momentul debutului șezătorii, aproape non-stop Iohannis s-a aflat în direct, telespectatorii având posibilitatea să-i asculte integral zicerile și să urmărească întreg circul, în timp ce doamna Dăncilă a fost prezentată gesticulând într-o fereastră, fără ca telespectatorii să aibă posibilitatea să afle ce spune. Sau ceea ce este întrebată. Asta dovedește că, în mod tacit, televiziunile de știri au desemnat favoritul aceseti neobișnuite finale prezidențiale. Instinctiv l-au preferat pe Klaus Iohanis. În ciuda faptului că cele mai multe dintre întrebările adresate acestuia erau de complezență. Iar răspunsurile, plictisitoare.

Dacă în plină campanie electorală, atunci când în mod natural candidații se dau peste cap pentru a-i seduce pe cetățeni și pentru a primi în final votul acestora, unul dintre favoriți se pretează la asemenea mânării, mie cel puțin nu-mi este greu să-mi imaginez ce va urma în cei cinci ani de mandat, dacă acesta iese președinte. Mă  abțin să spun ales, pentru că știu din experiență că, mai devreme sau mai târziu, vom afla, din nou, că important nu e cine votează, ci cel care numără voturile. Iar faimoasa numărătoare paralelă nu face nici doi bani de vreme ce, cum s-a mai dovedit, urnele pot fi schimbate în cel mai rău caz, iar în cel mai bun caz pot fi umplute cu buletine false.

Sursa: CorectNews

Atat comentariile, cat si ping-urile sunt inchise.

3 comentarii

noiembrie 20th, 2019 at 12:20
Gica spune:

De ce Presedintele nu si-a ales un grup de dezbateri cu jurnalisti/moderatori curajosi precum: CTP, I.Cristoiu, C.Nistorescu, A.Pora, M.Tatoiu, Mara Banica, R.Banciu, Dr.Patraru, M.Badea, Mg.Ciuvica, Cz.Gusa, I.Cristache, D.Rifai, V.Ciutacu, M.Curea, M.Dinescu ? Intrebarea aceasta imi va ramane in minte in/pentru perioada urmatoare de 5 ani…

noiembrie 20th, 2019 at 19:27
adria nicol spune:

Am vàzut filmul cu Congresul al X lea al Partidului Comunis Român unde Constntin Pirvulescu , unul de al lor, a îndràzit sà îl Critice pe Ceausescu ! Sala plinà de tortionar s-a pus pe urlete „Ceausescu si poporu'” pentru ai acoperi vocea ! Ceausescu a fost ales triumfal! .
Cu unanimitate absolutà Garda pretorianà veghea Obiceiul locului , numàràtoarea ! Pîrvulescu a fost dat afarà din salà la ordinul lui Ceusescu , înainte de votare ! A simulacrului de votare
Ceausecu fusese declarat EROUL NATIEI , ar fi urmat NEMURIREA!
Era în 1979.

noiembrie 21st, 2019 at 13:59
Gogu spune:

România poate da lovitura! Ultima mutare a lui Trump oferă beneficii incredibile.
Autor: Dan Mihaela. 21 noiembrie 2019.
Patronul Realitatea TV, Cozmin Gușă, a declarat că numirea lui Adrian Zuckerman în funcţia de ambasador în România oferă țării noastre șansa de a căpăta o relevanță mai mare pe harta de interese geopolitice și geoeconomice ale SUA, dat fiind faptul că Adrian Zuckerman are rădăcini românești și este primul reprezentant direct al administrației Trump.
Adrian Zuckerman a devenit oficial ambasadorul SUA în România
„Ce spuneam în trecut legat de glonțul de aur avea legătură cu lupta electorală din SUA dintre președintele în funcție Donald Trump și posibilul contracandidat de atunci, Joe Biden, de al cărui nume se leagă fostele nominalizări, respectiv Mark Gittenstein și Hans Klemm, ultimii doi ambasadori ai SUA. Ce am spus are în continuare relevanță pentru ceea ce se întâmplă în SUA.
În primul rând, să-i spunem bun venit româno-americanului Adrian Zuckerman, asta este vestea cu potențial pozitiv pentru România, faptul că cineva cu rădăcini românești, cu suflet românesc, mai mult ca sigur, vine și reprezintă partenerul nostru strategic, Statele Unite, în calitate de ambasador. Asta este o veste cu efervescență pozitivă, sunt convins că se va rostogoli în acest fel.
Pe de altă parte, Hans Klemm nu era un reprezentant direct al administrației Trump, fusese moștenit din fosta administrație Obama-Biden. Când vine o altă administrație, orice țară își dorește să aibă un reprezentant direct al acelei administrații cu care să poate să dialogheze. Acesta este al doilea lucru bun, pe lângă altele la care trebuie să ne așteptăm. De la străbunicii și bunicii noștri tot timpul îi așteptăm pe americani, dar într-un sistem de parteneriat care să ne folosească reciproc, dar mai ales României, căci întotdeauna cel mai mic și mai slab așteaptă mai mult de la cel mai mare și puternic.
România ar avea șansa din acest moment să capăte o relevanță mai mare pe harta de interese geopolitice și geoeconomice ale SUA. Până acum România nu a fost importantă pentru SUA, asta din vina noastră, pentru că România nu a dorit asta. Ca să devii important pentru un partener strategic, trebuie să îți dorești și să îți pui în evidență atuurile, în cazul nostru cel de dublă graniță, frontieră a UE și NATO, ceea ce noi nu am făcut. Din mai multe motive. Motivul principal este următorul: o mână de oameni de la vârful statului, așa-zisul stat paralel constituit pe timpul regimului Traian Băsescu, a dorit să uzufructeze această relație în interes personal și de grup. De aici și calitatea slabă a ambasadorilor Gittenstein și Klemm, pentru că ei nu au fost dedicați unui parteneriat solid între România și SUA, ci unor altfel de interese, care parte din ele se regăsesc în acest scandal Biden izbucnit în legătură cu Ucraina și care se va dezvolta legat de România, inclusiv prin vocea celebrului Giuliani, avocatul lui Trump. Voce care e oficializată astăzi în acest context de scandal.
Desigur că Adrian Zuckerman știe că vine ca ambasador într-o insulă pro-americană cum este România, înconjurată de țări filo-ruse, cum sunt Bulgaria, Serbia, Ungaria, vedem ce se întâmplă în Ucraina și Moldova… Dacă luăm în calcul și influențele din Marea Neagră, Zuckerman își va da seama, dacă va studia și va fi consultat legat de asta, cât de complicat e contextul geopolitic regional, și cât de importantă este e misiunea de ambasador în aceste vremuri într-o țară ca România, mai ales că în jurul nostru totul se decide fără să fim întrebați noi cum ar trebui, dar fără să fie întrebați nici liderii de facto ai NATO, americanii. Vă dau două exemple: cel legat de Moldova și traseul pro-rus, pro-asiatic, am văzut întâlnirea de ieri dintre actualul premier filorus și Medvedev, dar mai important este ce se întâmplă în Ucraina, unde deciziile de posibilă pace se iau în formatul din care nu face parte nici România nici SUA. Țările care discută la masă cu Ucraina sunt Germania, Franța și Rusia. În decembrie, vor fi deizii cruciale, în care nici România, nici SUA nu sunt consultate, deși era extrem de necesar.
Acesta este contextul în care vine Adrian Zuckerman, știm bine trecutul recent, cred că îl vom afla și mai bine în perioada următoare, mai ales în contextul luptei electorale dintre republicani și democrați în alegerile din SUA din 2020, asta va genera o mare agitație în plan intern, ca de fiecare dată când se întâmplă ceva cu relevanță din partea partenerului strategic”, a spus Cozmin Gușă la Realitatea Plus.
N.A.: Putem spera la eradicarea Marii Coruptii (la deschiderea Marilor Dosare mascate de LCK si la o Justitie echidistanta in locul Politiei Politice (cea cu Dosare Fabricate doar pentru o tabara; daca tot e sa se Fabrice, atunci sa se fabrice Dosare pentru ambele tabere !).