Războiul gafelor pe axa Washington-Teheran   ianuarie 8th, 2020

Acum e oficial. O recunosc toate statele. Este război. Dar nu război mondial, așa cum se afirmă din ce în ce mai mult în mediul electronic. Este un război regional. Încă. Dar care implică un număr destul de mare de state. Și care are tendința de a se mondializa. Până una alta însă, asistăm la o întrecere incredibilă de gafe. Lansate de ambele părți. Să fie oare greșeli intenționate?

În cele cinci zile care au trecut de la lovitura de dronă care a pus capăt zilelor generalului Soleimani, cea mai mare gafă produsă de Donald Trump a fost amenințarea cu distrugerea unor situri arheologice de mare valoare culturală din Iran. Căreia i s-a adăugat, în scurt timp, o a doua amenințare vizând posibilitatea unei escaladări disproporționate a conflictului din direcția SUA. S-au adăugat acestor afirmații altele, la fel de bulversante. Iar cea mai mare gafă a Teheranului, cu consecințe politice greu de estimat, este denunțarea Acordului încheiat cu principalele puteri ale lumii asupra producției de uraniu îmbogățit. Și din direcția autorităților de la Teheran mai există și alte gafe semnificative. Le vom evalua și pe ele.

Pentru început, vom face două raționamente. Amenințarea lui Donald Trump de executare a unor lovituri asupra unor situri de patrimoniu universal existente în Iran, îi ridică acestuia în cap nu numai puterea politică de la Teheran, ci și organizații și persoane din lumea întreagă, inclusiv din SUA, conștiente că dacă o asemenea amenințare ar fi dusă la capăt, SUA s-ar face vinovate de crime împotriva umanității. Practic, de crime de război. Această amenințare nu-l slujește nici pe Donald Trump și nu este de natură să coalizeze forțele anti-iraniene.

Gafa cea mai mare a Teheranului este la fel de periculoasă. Să ne amintim că în ultimii ani multe state ale lumii, inclusiv statele UE, s-au disociat de SUA, care și-au retras unilateral semnătura pe tratat și au promovat o reducere graduală a sancțiunilor aplicate Iranului, simultan cu promovarea accelerată a unor relații economice profitabile de ambele părți. În acest conflict declanșat inițial printr-o decizie a Casei Albe de executare a unui atac cu dronă împotriva unui înalt oficial iranian, statele UE au fost până în prezent destul de rezervate, deși sunt partenere strategice ale SUA. Acum situația se schimbă. Printr-o decizie hazardată a Teheranului. Iar statele UE s-ar putea să facă urgent front comun cu SUA.

Seria gafelor este pe cât de substanțială, pe atât de surprinzătoare. În urmă cu câteva ore, iranienii au desfășurat un atac cu 15 rachete împotriva a două baze militare din Irak. La Teheran se spune că au fost uciși peste 200 de militari americani. Washingtonul nu recunoaște pentru moment nicio victimă. Dar afirmă că evaluează pagubele. Cum este posibil ca în acest moment Teheranul să știe mai mult decât Washingtonul despre ce s-a întâmplat până la urmă în cele două baze americane? Fapt este că nici una dintre cele 15 rachete lansate nu a putut fi interceptată de apărarea SUA.

O altă gafă generată de exacerbarea sentimentelor antiamericane este plimbarea prin întreg Iranul a trupului neînsuflețit al generalului Soleimani. Iar exacerbarea acestor sentimente a condus la moartea a zeci de persoane în busculadele care au avut loc și la rănirea altor câteva sute. Bilanț tragic, recunoscut de autoritățile iraniene. Semn că nu este deloc exclus ca numărul victimelor să fie în realitate mult mai mare.

O gafă vine și de la București. După ce s-au scremut câteva zile, autoritățile de la București, președintele și ministrul Apărării, au catadicsit în fine să le spună și cetățenilor acestei țări ceva despre un război în care România este de acum implicată. Și ce au aflat cetățenii acestei țări? Că cei 14 militari români staționați în Irak și care instruiau armata acestei țări vor fi relocați în Afghanistan. Ca să vezi! Ani de zile ne-am bătut cu cărămida în piept, afirmând că suntem printre cei mai importanți aliați strategici ai SUA, parteneri credibili ai Washingtonului în toate fronturile de luptă, iar acum aflăm de la oficialii noștri că de fapt, în cea mai fierbinte zonă a planetei, noi nu aveam decât 14 instructori. Când au mințit autoritățile de la București? Au mințit până acum sau mint acum?

Declarații contradictorii de un haz nebun, dacă nu ar fi totuși vorba de un război, sunt lansate către importanți responsabili americani. Unii vorbesc despre o retragere imediată a tuturor forțer militare staționate în Irak, ca urmare a solicitării Guvernului legitim, alții, dimpotrivă, afirmă că numărul militarilor care activează în Irak va crește în perioada următoare. Care este adevărul?

Autoritățile democratic alese ale statului iranian, autorități a căror legitimitate e recunoscută de statele lumii, fac și ele un joc ambiguu care creează aparența unei mari greșeli. Guvernul irakian le-a cerut SUA și aliaților SUA să părăsească imediat teritoriul irakian, dar nu a adresat aceeași solicitare forțelor iraniene. Oare de ce? Și până la urmă cum s-a ajuns în situația în care Guvernul irakian să considere până zilele trecute că are doi aliați: SUA și Iranul, care în realitate sunt entități aflate de mulți ani în conflict?

Aliații SUA, mai strategici sau mai puțini strategici, cei care s-au bătut cu cărămida în piept legat de acest parteneriat, și cei mai modești, care nu s-au bătut cu cărămida în piept, nu au lăsat în cele cinci zile în nici un moment impresia că fac front comun cu Washingtonul. Dimpotrivă, în mod discret și-au luat o anumită distanță față de deciziile adoptate unilateral la Casa Albă. Tocmai de aceea, definim acest război drept un război încă regional cu doi protagoniști: Iranul și SUA, cărora li se pot alătura în perioada imediat următoare aliați tradiționali, dar și aliați ocazionali. Suntem încă departe de a vorbi despre un război mondial, așa cum semnalează în rețelele sociale un număr din ce în ce mai mare de persoane isterice.

Iar gafele de care vorbeam mai sus joacă și ele un rol. Și despre gafe vom mai vorbi și în zilele următoare pentru că am certitudinea că ele nu se opresc aici. Până atunci însă, semnalez o amenințare cu consecințe extrem de grave lansată de Teheran la adresa Israelului. O amenințare atât de gravă încât nu m-aș mira deloc ca statul Israel, simțindu-se într-un real pericol, să nu reacționeze în forță și să mute astfel axa principală a conflictului, transformând războiul într-o conflagrație cu geometrie variabilă.

sursa: CorectNews

Atat comentariile, cat si ping-urile sunt inchise.

3 comentarii

ianuarie 8th, 2020 at 17:58
S-o ros... spune:

Ambasada SUA din Irak, atacată de manifestanți. Trump acuză Iranul.
31 decembrie, 2019. Radio Europa Liberă.
Ambasada americană de la Bagdad a fost înconjurată de susținători ai unei grupări militare cu legături în Iran.
Ambasadorul american la Bagdad și ceilalți diplomați ai ambasadei din Irak au fost evacuați, după ce câteva sute de protestatari au luat cu asalt clădirea, protestând față de un atac aerian asupra grupării Kataeb Hezbollah.
UPDATE: Președintele Donald Trump a acuzat Iranul că a „orchestrat” atacul protestatarilor asupra ambasadei SUA din Irak.
„Iranul a ucis un contractor american, i-a rănit pe mulți. Am reacționat ferm și mereu o vom face. Acum Iranul orchestrează un atac asupra Ambasadei SUA în Irak. Vor fi trași la răspundere. În plus, ne așteptăm ca Irakul să-și folosească forțele pentru a proteja ambasada, au fost astfel notificați”, a scris președintele SUA într-un mesaj postat pe Twitter.
Donald J. Trump
Oficialii americani au fost evacuați, din motive de securitate, iar în ambasadă au rămas doar agenți de protecție, conform Reuters.
Sute de protestatari au încercat să pătrundă cu forța în ambasada SUA din Bagdad, după atacuri aeriene americane care au vizat gruparea paramilitară Kataeb Hezbollah, susținută de Iran. Atacul a survenit ca urmare a morții unui contractor american, în timpul unui atac cu rachete executat de gruparea respectivă împotriva unei baze militare irakiene.
Marți, mulțimea a luat cu asalt ambasada, strigând „Jos SUA”, „Moarte Americii” și „Moarte Israelului”, conform AP. Protestatarii, printre care se aflau și luptători ai Kataeb Hezbollah, inclusiv comandantul acesteia, au agățat de zidurile ambasadei steaguri galbene ale grupării.
Atacul aerian american a provocat 25 de morți și peste 50 de răniți, conform Reuters.

ianuarie 8th, 2020 at 18:30
S-o ros... spune:

Trump e marioneta unor forțe oculte? A fost păcălit sau forțat să provoace Iranul?
Autor: Ovidiu Drugă. 8 ianuarie 2020.
Președintelui american Donald Trump i se pot reproșa multe, mai puțin că ar fi stârnit un război. Acum, e pe cale să facă și această greșeală. „E același lucru ca a călca pe o mină antipersonal pentru a scăpa de o durere de cap”, susțin ziariștii de la The National Interest.
Ce l-a determinat pe impetuosul lider american să dea ordin pentru eliminarea generalului iranian Qassim Suleimani, comandantul unității paramilitare de elită a Gărzilor Revoluţiei Islamice?
În niciun caz necesități de ordin electoral. Procedura de impeachment inițiată de adversarii lui din Partidul Democrat i-a făcut mai mult bine. Înainte de izbucnirea crizei iraniene, sondajele de opinie îl dădeau pe Trump câștigător în fața oricărui candidat al democraților.
De altfel, nici acum Trump nu pare să vrea un război cu Iranul. Președintele american pare, însă, să fi intrat sub influența nefastă a neoconservatorilor americani.
Iată ce scrie Jacob Heilbrunn în revista americană The National Interest: ”Fostul consilier pentru securitate națională, John Bolton, care a fost dat afară pentru atitudinea războinică față de Iran și Coreea de Nord, probabil că nu-și revine din uimire. Trump a făcut o întoarcere cu 180 de grade, deși probabil nici nu-și dă seama. Secretarul de stat Mike Pompeo a proiectat ceea ce ar putea fi un nou moment Saraievo, anulând călătoria sa iminentă în Ucraina și contribuind la asigurarea loviturii împotriva Iranului”.
Pentru cei interesați de istorie, editorialistul american face o analogie între eliminarea lui Qassim Suleimani la ordinul lui Trump și un asasinat comandat de Napoleon. „Talleyrand a remarcat că asasinarea Ducelui de Enghien de către Napoleon a fost mai rea decât o crimă. A fost o greșeală”. Același lucru se poate spune, scrie editorialistul american, și în ceea ce privește atacul ordonat de președintele SUA.
O posibilă explicație a intrării lui Donald Trump sub influența nefastă a neoconservatorilor din Partidul Republican o găsim în materialul publicat de Roberto Vivaldelli în ilgiornale.it. Trump are în acest moment nevoie de sprijinul republicanilor, atât în ceea ce privește impeachmentul, cât și pentru strângerea banilor necesari campaniei prezidențiale.
„Lindsey Graham este șeful comisiei juridice a Senatului și are un rol cheie în apărarea lui Trump, atât în procesul de destituire, cât și în contra-investigația (republicană) asupra Russiagate. E posibil ca el să fi jucat un rol decisiv, convingându-l pe președinte că e o decizie bună să aprobe uciderea lui Soleimani”.
Decizia atacului asupra lui Soleimani pare să fi fost luată în faimoasa stațiune din Mar-a-Lago, unde senatorul Graham a fost pentru câteva zile oaspetele lui Trump.
Lindsey Graham a confirmat, de altfel, pe Twitter că a avut o întâlnire cu Donald Trump „cu privire la situația din Irak” și a apărat decizia președintelui: „Soleimani orchestra haosul în Irak, în detrimentul nostru în toată regiunea”. Președintele, a subliniat el, „a fost informat despre aceste posibile atacuri și a acționat. Aceasta a fost o lovitură defensivă pentru neutralizarea viitoarelor atacuri planificate de către Soleimani și milițiile șiite din Irak”.
Roberto Vivaldelli crede, însă, că și alți finanțatori importanți ai Partidului Republican au avut o influență asupra deciziei lui Trump. „Vorbim despre cei mai importanți donatori ai partidului republican, care între 2016 și 2018, au vărsat peste 259 de milioane de dolari în conturile partidului: milionari care nu au făcut niciodată un secret, atât prin declarații publice, cât și prin finanțarea unor thinh-tank-uri care susțin acțiunea militară împotriva Iranului, din dorința lor de a provoca o schimbare de regim în Republica Islamică.
Adelson, de pildă, i-a sugerat public lui Trump să folosească arme nucleare împotriva Iranului. (…) Mai mult, încă din 2017, Organizația Sionistă a Americii, care primește o mare parte din finanțarea sa de la Adelson, a desfășurat o campanie publică împotriva lui H.R. McMaster (fostul consilier al lui Trump), acuzându-l că este „împotriva pozițiilor politice ale președintelui Trump asupra Israelului, Iranului și terorismului islamist”.
Un alt „șoim al războiului”, Bernard Marcus a donat 530 de mii de dolari comitetului pentru acțiuni politice (PAC). Pentru Marcus, Iranul reprezintă literalmente „diavolul”, după cum a declarat, de altfel, într-un interviu acordat Fox News. Paul Singer, proprietarul fondului Elliott, un alt mare susținător al Fundației pentru Apărarea Democrațiilor, think-tank-ul neoconservator al lui Clifford May, a lansat programul „Proiectul Siria” pentru a-i sprijini pe rebeli să-l răstoarne pe Bashar al Assad.
Având în vedere pozițiile dure față de Iran pe care acești influenți aliați ai lui Trump încearcă să le promoveze, nici nu prea ar fi de mirare ca Trump să fi fost „constrâns” să dea ordinul. Nu v-aș îndemna, însă, să pariați că Trump chiar va declanșa un război. Președintele american a demonstrat, nu o dată, că e prea versat ca să se lase dus de nas.

ianuarie 11th, 2020 at 15:32
Gica spune:

Rusia și SUA au rămas în urmă! „Sabia Laser” a israelienilor doboară orice rachetă!
Autor: Ovidiu Drugă. 10 ianuarie 2020.
Filmele science fiction par să fi devenit realitate. Israelul se laudă cu un sistem cu laser care poate intercepta orice rachetă inamică. „Sistemul nostru schimbă regulile jocului” – a declarat generalul Yaniv Rotem, șeful Direcției de Cercetare și Dezvoltare a Ministerului Apărării din Israel (IDF), într-un interviu acordat publicației Jerusalem Post.
Experții israelieni susțin că „sabia lor cu laser” poate elimina nu numai rachete, dar și drone sau chiar proiectile antitanc. După mai bine de zece ani de cercetare, laserele israeliene reușesc acum să doboare toate aceste ținte, afirmă reprezentanții Direcției de Cercetare și Dezvoltare din Ministerul Apărării.
Potrivit ministrul Apărării, Naftali Bennett, noul sistem Laser Sword face ca aparatul de securitate să fie mai letal, mai puternic și mai avansat”, întrucât IDF intenționează să integreze tehnologia și în sistemele aflate acum la dispoziția militarilor israelieni. „Această tehnologie permite dezvoltarea unor sisteme operaționale extrem de eficiente, care vor servi ca un strat suplimentar de apărare”, se arată într-un comunicat al ministerului.
Și companiile chineze din domeniul militar se laudă cu arme laser extrem de puternice. Nici chinezii, nici israelienii nu au prezentat, însă, probe clare (inclusiv materiale video) care să arate că laserele sunt într-adevăr atât de eficiente.
Oficiali israelieni au declarat , însă, reporterilor de la Jerusalem Post că testele au fost făcute: „S-au efectuat o serie de interceptări reușite ale țintelor, inclusiv obuze de mortar, drone și rachete antitanc, o gamă variată de-a lungul anilor. (…) Experții ministerului Apărării au reușit să adune mai multe fascicule laser și, cu un algoritm avansat, să le conecteze pentru a obține un fascicul puternic care este capabil să intercepteze și să elimine o varietate de amenințări”, se arată în raportul semnat de șeful departamentului de electronică, Dubi Oster.
Arma nu este doar eficientă, ci și foarte puțin costisitoare. „Cu acest sistem, atâta timp cât ai energie electrică, ai alimentare fără încetare”, a spus un alt oficial care lucrează la acest program secret. „Aceasta este o armă pe care nu o puteți vedea sau auzi”, a declarat el, adăugând că fiecare interceptare costă numai câțiva dolari, prețul energiei electrice consumate.
Până acum, experții militari apreciau că tehnologia laser folosită în scopuri defensive și ofensive este prea „slabă” , pentru că puterea fasciculului scade rapid, ceea ce face ca aceste arme să nu poată fi folosite decât la mică distanță.Oricum, până la apariția unor probe clare despre puterea laserelor israeliene rămâne o întrebare: nu cumva aveam de a face cu o nouă stratagemă din războiul psihologic pe care Israelul îl poartă de ani în șir cu inamicii săi din regiune? Prin declarațiile lor, israelienii i-au cam făcut. însă, de râs pe aliații americani, care, după cum știți, nu au reușit să intercepteze zecile de rachete pe care iranienii le-au tras asupra bazelor lor din Irak.