Secretul bobului de grâu   aprilie 20th, 2020

Guvernul Orban ne propune un pariu dramatic. Un pariu pe bobul de grâu. Pare un fleac. Dar este vorba nici mai mult nici mai puțin decât despre supraviețuirea noastră. La modul concret. Avem sau nu avem o rezervă strategică de grâu? Suntem sau nu suntem asigurați până la recolta viitoare? Suntem cumva în pericol? Se joacă cineva de-a alba-neagra pe bursa grâului?

În urmă cu câteva zile, o ordonanță militară a interzis cu desăvârșire exportul de grâu. Cei care au emis ordonanța, respectiv reprezentanții Executivului au avut în vedere câteva premize, care păreau extrem de raționale. Cea mai dramatică componentă a crizei economice este criza alimentară. Care cu certitudine va lovi planeta. Și nici România nu va fi ocolită. Dacă ne referim la criza alimentară, atunci vom avea în vedere în primul și în primul rând criza grâului. Este un an prost. Seceta a lovit năprasnic toate culturile de grâu, cu excepția celor nu prea multe la număr care beneficiază de sisteme de irigații. Prin urmare, vom avea o recoltă slabă. O parte din această recoltă este reprezentată de terenuri care aparțin unor societăți cu capital străin. Întreaga recoltă obținută din aceste culturi este exportată. Nouă din cei zece traderi cei mai importanți care se ocupă de exportul de cereale din România sunt societăți americane. Nu știu care a fost situația anul în 2019, dar anterior aceste societăți au raportat profituri insignifiante sau chiar pierderi, astfel încât nu au plătit mai deloc impozite la bugetul statului. Dacă cumva lucrurile stau altfel și mă înșel eu, îi solicit ministrului Finanțelor să informeze opinia publică asupra situației reale. Ei bine, știind că ne vom confrunta cu o criză a cerealelor, Guvernul a interzis exporturile. O zi mai târziu, a revenit asupra deciziei. Ludovic Orban a dat liber la exporturi, anunțând că, sub aspectul cerealelor, rezerva de stat a plină. Cum s-a umplut rezerva de stat peste noapte?

Fiindcă este vorba despre unul dintre cele mai dramatice pariuri, un pariu pe care, dacă îl pierdem, rămânem cu burțile goale, eu cred că Guvernul are obligația să se prezinte în fața Parlamentului și să ofere câteva explicații elementare.

1). Să prezinte un bilanț al exporturilor de grâu din ultimii ani, din care să reiasă câte milioane de tone au fost produse în această țară, și câte milioane de tone au fost exportate an de an. Și la ce prețuri, comparativ cu prețurile vehiculate pe bursele de grâu.

2). Cine a plătit impozite statului român și la ce valoare din banii câștigați din comerțul cu grâu?

3). Care este prognoza pentru acest an, din perspectiva recoltei care va fi obținută în condiții de secetă?

4). Care este cantitatea de grâu achiziționată pe parcursul unei singure nopți și existentă în prezent în rezerva de stat? Pentru ce perioadă este acoperitoare această cantitate?

5). Cum au reușit exportatorii de grâu românesc ca, pe parcursul unei singure nopți, să schimbe decizia Guvernului? Cine și la ce nivel a intervenit?

Până când opinia publică nu va obține prin intermediul Parlamentului un răspuns concludent la întrebările de mai sus, vom avea toate motivele să ne punem întrebări, fără a fi acuzați în vreun fel că intenționăm să generăm o stare de neliniște și de panică.

 

P.S.: Atunci când Guvernul a dat ordonanța vizând interzicerea exporturilor de grâu, pe piață a circulat în mod peristent un zvon. Și anume că ordonanța a sosit prea târziu, întrucât, până în urmă cu câteva zile, 90% din producția de grâu existentă fusese vândută. Care a fost situația reală? În al doilea rând, am auzit că au fost generate nemulțumiri chiar și în rândul fermierilor români, care, în eventualitatea blocării exporturilor, urmau să înregistreze pierderi. S-a gândit vreun moment Executivul de la București să compenseze aceste eventuale pierderi?

Sursa: CorectNews

Atat comentariile, cat si ping-urile sunt inchise.

Un comentariu

aprilie 20th, 2020 at 17:03
gogu spune:

Ciudat mod de a trece de la o extrema la alta.Ar fi necesara cate o explicatie in ambele cazuri, din partea guvernului.In democratie asa ar fi normal , mai ales ca dupa pandemie vine criza alimentara.