Dezastru pe „platou”. Și dezastru în „relaxare”   mai 15th, 2020

Guvernul Orban, cu corecțiile aplicate de Parlament, ne traversează din starea de urgență în starea de alertă. Cu o punte între cele două stări de trei zile, creată artificial printr-o ordonanță de urgență. O punte extrem de șubredă. Toate aceste măsuri pornesc de la premiza că, în România, epidemia de coronavirus a poposit pe un „platou”. Adică ar bate pasul pe loc. Urmând declinul. Și revenirea la normal. Dar dacă premiza e falsă? Dacă de fapt acest „platou” este înșelător? Pentru a afla răspunsul, haideți să ne numărăm morții.

De cel puțin cinci zile, conform guvernanților, ne-am afla pe „platou”. Să vedem acum care sunt rezultatele bătăliei cu coronavirusul de pe perimetrul acestui „platou”. În ziua de 10 mai, dimineața, erau înregistrate 952 de decese. Și 7.051 de oameni vindecați. La un număr total de 15.362 de infectați confirmați. Asta înseamnă că, din numărul total al persoanelor infectate, s-ar fi vindecat ceva mai puțin de jumătate. În schimb au murit peste 7% din cei infectați. Pentru a nu mă repeta și în zilele următoare, mă simt obligat să fac acum două observații. Prima și cea mai importantă este că procentul de decese din totalul de oameni infectați este de aproape trei ori mai mare decât în Germania. Dar eu nu îmi pot imagina că sistemul de sănătate din România, care pe parcursul pandemiei nu a fost în niciun moment depășit de numărul de oameni infectați, s-a dovedit de trei ori mai slab decât sistemul de sănătate din Germania, în condițiile în care acolo, timp de o lună, întreg sistemul a fost hipersolicitat. Ceva nu este în regulă. Iar acest ceva am convingerea că se referă la testări, la îmbolnăvirile necontrolate, dar și la vindecările necontrolate. Ca să fiu mai clar, întrucât un număr imens de mare de români nu a putut fi testat, este cât se poate de plauzibil că mulți dintre ei au fost contaminați cu coronavirus și s-au vindecat, după modelul unei viroze mai mult sau mai puțin severe. Și toți aceștia au scăpat din statistici. Acum, în ceea ce privește decesele propriu zise, de fiecare dată ni se vorbește despre comorbidități. Sugerându-se în subliminalul colectiv că, de fapt, decesele sunt cauzate aproape de fiecare dată de alte afecțiuni, coronavirusul nefăcând altceva decât să le agraveze în mod fatal. Am studiat toate definițiile posibile ale cuvântului comorbiditate. Și fără prea mare dificultate am descoperit că aproape nu există ființă umană care să nu sufere de comorbidități. Imaginați-vă că până și anemia intră în această categorie. Să trecem cu aceste observații mai departe, în expediția noastră statistică pe „platoul” pandemiei.

Două zile mai târziu, în 12 mai, numărul de morți semnalat dimineața crescuse cu 20 de persoane. În timp ce numărul celor infectați a crescut și el cu 226 de persoane. În ziua următoare, 13 mai, avem din nou semnalată dimineața o creștere a deceselor cu 30 de persoane. Iar numărul infectaților înregistrați a crescut și el cu 70 de persoane. Azi sunt înregistrați 10.065 de morți. Pe 13 mai erau înregistrați 10002 morți. Pe 12 mai – 962 de morți. Iar pe 10 mai – 952 de morți. Rezultă că în intervalu de referință 10-15 mai avem o creștere constantă a numărului de morți, care în cinci zile aduce un număr suplimentar de 113 morți. Despre ce „platou” vorbim în aceste condiții? În terminologia utilizată la nivel mondial, un „platou” al unei epidemii înseamnă o staționare a ceea ce numim „avans”. Numărul îmbolnăvirilor și numărul deceselor ar trebui să rămână o vreme constant, pentru ca apoi să se diminueze. În România nu există, cel puțin până în prezent, acest fenomen. Totuși, relaxarea este anunțată și legiferată.

Așa cum ne aflăm pe un fals „platou”, tot așa autoritățile au instituit și o falsă relaxare. Înainte de a mă grăbi să caracterizez acest lucru ca pe o operațiune destul de primitivă de propagandă, mă simt obligat să analizez ceea ce eu denumesc o falsă relaxare. Ea este cel mai bine definită de Raed Arafat, care într-o dezbatere în direct, pe un post important de știri, a spus că ceea ce până acum era restricționat în interiorul localității, de acum încolo devine restricționat între localități. Dar în ce a consat restricția? Cea mai importantă dintre restricții? Restricția de deplasare. Cetățenii nu se puteau deplasa în interiorul localității decât având asupra lor o declarație pe propria răspundere. Unde urma să fie bifat motivul deplasării. Acum ei se pot deplasa fără hârtia respectivă, în interiorul localității, dar între localități sunt obligați să completeze o declarație pe proprie răspundere, care era și înainte obligatorie, și în care să precizeze unul dintre motivele de deplasare admise de lege. Poate pentru localitățile mari s-a creat o înlesnire. Pentru localitățile mici și foarte mici nu s-a schimbat nimic. O rudă apropiată de-a mea locuiește într-o comună dintr-o localitate învecinată unui municipiu. Înainte se putea deplasa liniștită în municipiu cu o declarație pe proprie răspundere, pentru a se aproviziona cu alimente sau cu medicamente. Acum este în aceeași situație aparent, dar în realitate într-o situație mult mai grea. Pentru că, în conformitate cu legea adoptată de Parlament și cu ordonanța de urgență care acoperă vidul celor trei zile, ruda mea nu mai are dreptul să se deplaseze în reședința de județ din imediata vecinătate a comunei în care stă, pentru că între înlesnirile acordate de legiuitor nu mai figurează aprovizionarea cu alimente și medicamente drept motiv de deplasare între localități. Asemenea exemple sunt nenumărate. Din analiza fie ea și sumară a acestora, rezultă că Guvernul, trecând de la starea de urgență la starea de alertă, simulează doar prin măsurile adoptate o relaxare. După modelul în care și „platoul” este tot rezultatul unei simulări. Dar de ce se întâmpă asta? De ce Kaus Iohannis și Ludovic Orban, cu concursul Parlamentului, pe care l-au obligat să adopte pe repede înainte, în 24 de ore, o lege extrem de complicată, care vizează drepturi și libertăți, au simțit nevoia să simuleze existența unui „platou”, ca pretext pentru simularea unei relaxări? Oricât m-aș strădui, singurul motiv pe care-l identific este de natură politică. Și mai puțin de natură medicală. Și și mai puțin de natură economică. În plan politic, Klaus Iohannis și Ludovic Orban au fost prinși pe picior greșit atunci când, admițând și înlesnind încălcări flagrante ale legii, au asigurat exportul de forță de muncă în Europa de Vest. Un export din ce în ce mai bine definit drep sclavaj modern, sub forma traficului de ființe umane. Ceea ce ani de zile până acum a fost relativ ascuns opiniei publice și s-a desfășurat într-o oarecare discreție, acum, sub amenințarea letală a epidemiei de coronavirus, devine evident și flagrant. Klaus Iohannis și Ludovic Orban nu se mai pot întoarce din drum. Au încheiat înțelegeri cu alte guverne, peste capul Parlamentului și împotriva interesului național, înțelegeri care pun în pericol sănătatea publică și sănătatea economică a statului român. Aceste înlesniri făcute prin încălcarea flagrantă a legilor, dublate de restricțiile în plan intern practicate prin încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, contrar prevederilor constituționale, au creat un val puternic de nemulțumiri. Laboratoarele de strategie politică de la Cotroceni și de la Guvern au convenit în această situație să atenueze cumva cele două tipuri de nemulțumiri ale populației prin așa-zise măsuri de relaxare. Iar ca să justifice măsurile de relaxare, ne-au plasat pe un „platou”.

În încheiere, în locul unei concluzii radicale, prefer să vă relatez pe scurt ultima glumă a Guvernului Ludovic Orban. Știți cum vor putea practica tenisul în vremuri de relaxare sportivii? Numai câte doi pe teren. Dar cu condiția, atenție, ca mingile de tenis să fie semnate fiecare în parte de câte unul dintre cei doi jucători. Astfel încât jucătorul X să nu atingă cu mâna mingea jucătorului Y. Vă dați seama? Aceste mingi de tenis vor trebui semnate pe toate părțile petru a fi vizibilă semnătura. Și cum vor fi ele trecute dintr-o parte a terenului în cealaltă parte a terenului? Probabil cu piciorul. Și astfel Guvernul Orban, prin ordonanță de urgență și cu ajutorul Ministerului Sportului inventează un sport nou. Un fel de tenis de câmp combinat cu fotbalul în echipe de câte unul. Cam așa funcționează România în coronavirus pe „platou” și într-o înțeleaptă relaxare.

Sursa: Corectnews

Atat comentariile, cat si ping-urile sunt inchise.

Un comentariu

mai 19th, 2020 at 12:42
Gica spune:

Obamagate cutremură SUA. „Deep State” sub anchetă: Abuzuri de nedescris ale FBI. Autor: Adrian Pătrușcă, 19 mai 2020. După o serie de dezvăluiri explozive a abuzurilor FBI în anchetarea fostului colaborator al lui Trump, Carter Page, și a fostului consilier pentru securitate națională, Michael Flynn, Senatul a făcut luni doi pași importanți pentru demararea unei anchete proprii a acestor abuzuri. De notat, că o anchetă paralelă, condusă de procurorul federal John Durham, se află deja în desfășurare. Președintele Comisiei Juridice a Senatului, Lindsey Graham, a anunțat luni că în comisie se va vota în curând o autorizare de citare a martorilor. Conform anunțului făcut de biroul lui Graham, autorizarea se bazează pe „un număr de documente, comunicări și mărturii ai unor martori, inclusiv (fostul director al FBI) James Comey, (fostul director adjunct al FBI) Andrew McCabe, (fostul director al National Intelligence) James Clapper, (fostul director CIA) John Brennan, (fostul Procuror General adjunct) Sally Yates și alții”. Un total de 53 de nume se află pe lista persoanelor care ar putea fi citate pentru audiere. Printre acestea se mai află Kevin Clinesmith (avocatul FBI care este bănuit că a falsificat un e-mail al CIA pentru a obține un mandat de urmărire a lui Carter Page), Tashina Gauhar (înalt oficial al Departamentului de Justiție bănuită că a lăsat să se „scurgă” ilegal către ziarul Washington Post detalii despre convorbirile telefonice ale lui Michael Flynn cu ambasadorul rus Serghei Kisliak), Peter Strzok (adjunct al directorului pentru Contrainformații al FBI, faimos pentru mesajele sale către amanta sa, avocata FBI, Lisa Page, pentru a bloca alegerea lui Trump ca președinte și cel care a cerut ca dosarul Flynn să nu fie închis, deși nu exista nici o dovadă împotriva acestuia), Lisa Page, Bill Priestap (directorul departamentului Contrainformații al FBI, autorul unei note în care se întreba dacă Biroul dorește „demiterea” lui Flynn sau să îl determine să mintă) etc. Tot luni, președintele Comisiei pentru Afaceri Interne, Ron Johnson, a cerut ca Departamentul de Justiție să înmâneze comisiei sale o copie necenzurată a e-mail-ului pe care fosta consilieră pentru securitate națională, Susan Rice, și l-a trimie sie înseși în ziua învestirii lui Donald Trump. Acest document ar putea face lumină privind ședința secretă din 5 ianuarie de la Casa Albă, în cursul căreia Barack Obama a șocat-o pe Procuroarea Generală Adjunctă de atunci, Sally Yates, cu faptul că era la curent cu detalii din ancheta FBI în cazul Flynn. Obama personal a avertizat administrația Trump să nu îl angajeze pe Flynn, afirmând că „nu este un fan” al acestuia, potrivit mai multor oficiali. Obama l-a demis pe Flynm din funcția de șef al Serviciului de Informații al Armatei, în 2014, vorbind despre insubordonare. În schimb, Flynn a declarat că motivul a fost solicitarea sa ca administrația Obama să adopte o linie mai dură în combaterea terorismului islamic. Pe 5 ianuarie 2017, potrivit unor documente declasificate recent, Yates a participat la ședința secretă din Biroul Oval împreună cu directorul FBI de atunci, James Comey, cu directorul CIA, John Brennan, cu șeful National Intelligece, James Clapper și cu vicepreședintele Joe Biden.
Subiectul ședinței a fost presupusul amestec al Rusiei în alegerile prezindenția care avuseseră loc cu două luni înainte, și câștigate de Donald Trump împotriva tuturor așteptărilor. După ședință, Obama le-a cerut lui Yates și Comey „să rămână” și a spus că a „aflat informații despre Flynn”, iar discuția sa cu ambasadorul rus despre sancțiuni. Flynn a fost acuzat că i-ar fi promis oficalului rus că Trump va ridica sancțiunile asupra Rusiei. S-a dovedit că, în realitate, Flynn doar a cerut Rusiei să nu răspundă cu măsuri simetrice la decizia de expulzare a mai mulți diplomați ruși, de către administrația Obama, sub pretextul amestecului Rusiei în alegeri. Obama „a specificat că nu dorește alte informații suplimentare pe acest subiect, însă vrea informații dacă Casa Albă ar trebui să-l trateze altfel pe Flynn, date fiind informațiile”. În acest moment, documentele declasificate arată că „Yates nu știa despre ce vorbește președintele, dar și-a dat seama din discuție. Yates și-a amintit că Comey a pomenit Legea Logan, dar nu ține minte dacă «exista o anchetă», Comey nu a vorbit despre o acțiune în justiție în acea ședință”. Și documentul continuă: „Lui Yates nu i-a fost clar de unde a primit președintele acele informații. Yates nu își amintește cum a răspuns Comey la întrebarea despre cum ar trebui tratat Flynn. A fost atât de uimită de informațiile pe care le auzea, încât îi era greu să proceseze și să asculte discuția în același timp.” Yates, care a fost demisă de administrația Trump, după ce a refuzat în mod extraordinar să apere în justiția măsura de interzicere a călătoriilor din țările islamice, dispusă de Trump, a declarat ulterior că era preocupată dacă Flynn nu era vulnerabil la un posibil șantaj, date fiind discuțiile cu ambasadorul rus. Legea Logan, datând din 1799, nu a fost aplicată niciodată în istoria SUA: ea sancționează cetățenii americani care pretind în mod fals că reprezintă guvernul Statelor Unite în relația cu puteri străine. Evident, în 1799 nu existau telefoane, iar prin „reprezentare” se înțelegea cu totul altceva decât astăzi. În moțiunea prin care a renunțat la acuzațiile împotriva lui Flynn, Departamentul de Justiție nota că legea Logan este „literă moartă”. Cu toate acestea, Peter Strzok a invocat legea Logan în decizia de a nu închide ancheta împotriva lui Flynn, deși agenții care au derulat investigația au recomandat oprirea ei.