Următoarea redută e Avocatul Poporului   februarie 14th, 2021

Este extrem de interesant! Florin Roman, unul dintre liderii Partidului Național Liberal, îi bate obrazul lui Ludovic Orban. Pe motiv că ține în loc procedura de demitere a doamnei Renate Weber din poziția de Avocat al Poporului. Oare de ce pune presiune Florin Roman asupra președintelui PNL? Și de ce trebuie schimbată Renate Weber atât de repede? Ce semnificație are această precipitare?

Florin Roman nu este un lider oarecare al Partidului Național Liberal. El a fost ales deputat în Alba Iulia. Provine din filiera comună celor mai mulți dintre susținătorii lui Rareș Bogdan, în ofensiva acestuia împotriva lui Ludovic Orban. Face parte din gruparea din ce în ce mai puternică autointitulată a reformiștilor. Pe parcursul anului trecut, a fost șeful grupului parlamentar PNL. Reprezintă deci o piesă importantă în angrenajul bătăliei interne din partid. Iar Renate Weber este o țintă importantă. Reprezintă unul dintre puținele obiective politice pe care și le-a propus PNL și pe care ar avea chiar șansa de a le îndeplini. Sau oare Ludovic Orban este atras într-o capcană? Conform cutumei, Avocatul Poporului nu este schimbat odată cu rotația partidelor la putere. Este o poziție care întotdeauna a beneficiat de stabilitate. În plus, doamna Renate Weber a avut în general succes în demersurile ei. O bună parte dintre atacurile pe care le-a lansat la Curtea Constituțională împotriva unor ordonanțe de urgență ori a altor decizii ale Executivului și-au atins obiectivul. Dovadă că au fost pe deplin îndreptățite. Mai mult, ultimele demersuri ale Avocatului Poporului, vizând restricționarea neconstituțională de drepturi și libertăți în numele combaterii pandemiei, au fost deosebit de populare. Ca să nu mai vorbim de faptul că unele dintre acestea chiar au fost solicitate – și încă insistent – de către societatea civilă. Dacă prin prestația Avocatului Poporului cetățenii au primit satisfacție, dacă aceștia nu au niciun motiv de a dori scoaterea din joc a doamnei Renate Weber, atunci îmi imaginez – și nu cred că greșesc – că un demers în sensul eliminării acesteia nu poate deveni decât impopular. Să fie aceasta capcana pe care Florin Roman i-o întinde lui Ludovic Orban? Dacă așa ar sta lucrurile, atunci nu cred că Florin Roman ar fi făcut public acest demers. Insistențele lui într-un asemenea scenariu ar fi fost mult mai discrete.

Pe de altă parte, deputatul PNL dispune de un atu. În sensul că Ludovic Orban însuși este cel care a inițiat o răfuială împotriva Renatei Weber. Iar inițiativa a avut loc atunci când acesta era nu numai președintele partidului, ci și premier. Anul trecut a fost practic inițiată această procedură. Printr-o solicitare scrisă, depusă în Parlamentul României. Conform acestei solicitări, urma să fie dezbătut raportul de activitate al Avocatului Poporului și supus aprobării sau respingerii Parlamentului. În caz de respingere, Avocatul Poporului își pierde funcția. Iar coaliția poate desemna o altă persoană. Care să-i slujească mai adecvat interesele. Și care, în consecință, să lucreze mai puțin în beneficiul cetățenilor și mai mult ca o proptea a Guvernului. Astăzi Ludovic Orban este președintele partidului și aparent are pâinea și cuțitul în ceea ce privește adoptarea unor decizii politice. Iar eliminarea Renatei Weber este o decizie politică. Și una chiar foarte importantă. În aceași timp, Ludovic Orban este și președintele Camerei Deputaților. Din această poziție, el ar urma să demareze procedurile parlamentare pentru a duce la bun sfârșit demersul început anul trecut tot de el. Pentru a înțelege cum se face că Florin Roman, în numele reformiștilor și nu de capul lui, a decis să-i bată obrazul lui Ludovic Orban și să pună presiune publică asupra acestui, și de ce Ludovic Orban ezită și întârzie deliberat acest demers, trebuie să ne uităm din nou atent la ce se întâmplă în coaliție.

În coaliție lucrurile stau rău. Și asta dincolo de conflictele din ce în ce mai mari legate de desemnarea unor demnitari și de modul în care sunt împărțiți banii publici între ministerele deținute de reprezentanții celor trei partide. Coaliția se confruntă în acest moment și cu o altă categorie de probleme. Înainte de instalare, ea și-a fixat câteva obiective politice pe care le-a comunicat public. Rând pe rând însă, eșuează din diverse motive în acest demers. Ultimul eșec pe cale să se producă este desființarea Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție. Verdictul CSM, care în definitiv este centrul de comandă a tot ceea ce mișcă în Justiția Română, este din această perspectivă fără drept de apel. Deși ministrul Justiției livrat de USR, Stelian Ion nu se lasă. Și anunță că, întrucât decizia CSM este consultativă, va merge mai departe și va înainta Parlamentului actul normativ care ar putea deveni astfel certificatul de deces al SIIJ. Un demers extrem de discutabil. Mai ales dacă ne gândim la faptul că tot domnul Stelian Ion este cel care, nu cu multă vreme în urmă, i-a bătut obrazul președintelui Klaus Iohannis pe motiv că acesta nu ar fi ținut cont de avizul negativ, tot consultativ, al aceluiași CSM vizând doi dintre șefii marilor Parchete. Pe care președintele i-a numit fără să clipească. Iată că, într-un scurt interval de timp, același personaj, devenit ministru al Justiției, merge înainte orbește numai și numai pentru a duce la îndeplinire un obiectiv asumat de către partidele din coaliție. Este posibil – de fapt este probabil – ca la acest capitol coaliția să sufere un eșec în Parlament. Și oricum, dezbaterile vor fi atât de furtunoase, încât cele trei partide, sub aspectul percepției publice, nu vor avea decât de pierdut.

Și iată că acum Forin Roman îl împinge pe Ludovic Orban într-o capcană asemănătoare. E vorba tot despre un demers politic important, asumat de coaliție la inițiativa PNL. Și susținut o vreme sus și tare de către Ludovic Orban. Un demers care poate să se soldeze cu un eșec în Parlament. Iar dacă nu, din nou dezbaterile vor defavoriza PNL-ul și în primul rând pe Ludovic Orban sub aspectul precepției publice. Cum eu nu cred nici în ruptul capului că Florin Roman se transformă în kamikaze și de detonează gratuit sau că dorește cu tot dinadinsul să transforme PNL într-un paratrăsnet al nemulțumirii cetățenilor, nu am cum să nu rămân surprins de succesiunea rapidă a celor două evenimente. Prea vine repede ultimatumul dat de Florin Roman după măciuca în cap luată de ministrul Justiției, pentru ca să nu intrăm la bănuieli. Dacă nu e o capcană și nu e nici o tentativă sinucigașă, atunci ce e?

Sursa: CorectNews

Atat comentariile, cat si ping-urile sunt inchise.

Un comentariu

februarie 17th, 2021 at 14:53
Gica spune:

Imaginile din Satelit arata o marire considerabila a suprafetelor de vegetatie pe Glob (care consuma CO2), in ciuda taierilor de paduri si a incendierilor padurilor tropicale. Se vorbeste apoi de o bulversare voita a climei (si de topire artificiala a ghetarilor prin surse de energii si frecvente), pentru a incurca masuratorile. Campul magnetic terestru (si cel „structural” magnetic), neacceptat inca de fizica clasica) Reface permanent Echilibrul proceselor fizice si chimice la nivel global. E singura „Globalizare” care functioneaza !
De ce este mai greu oxigenul decat aerul ? Ne referim care este mai dens (adica care are densitatea mai mare). ro = p = masa unui mol de gaz / V molar. Pentru Oxigen avem, p = 32 / 22,4 = 1,43 g/L; pt Aer, p = 28,9 / 22,4 = 1,29 g/L. Astfel, p(O2) > p(aer), adica O2 este mai greu decat aerul. Dioxidul de carbon, CO2, are o densitate mai mare decât celelalte gaze din aer, ceea ce face ca CO2 să fie mai greu decât aerul. Aerul este compus din aproximativ 78% azot, 21% oxigen și mai puțin de 1% din alte gaze. Densitatea este definită ca masa pe unitatea de volum a unei substanțe, exprimată în kilograme pe metru cub. La temperatura și presiunea standard, densitatea combinată a aerului este de 1,29 kilograme pe metru cub. Dimpotrivă, dioxidul de carbon are o densitate de 1,97 kilograme pe metru cub – cea mai mare densitate a tuturor gazelor constituente. Amestecarea atmosferică menține substanțele chimice în aer.
20/01/2021, de Dr. Tim Ball. Stiința este contrafăcută și orchestrată deliberat să demonizeze CO2 în favoarea unei agende politice. În mod înțelept, a explicat simplu că este un târg prost pentru SUA deoarece le oferă un avantaj competitiv celorlalte țări, în special China. Majoritatea americanilor crede că greșește, dar mai mulți ar fi fost în dezacord cu el dacă ar fi intrat în detaliile științifice tehnice. Vorbesc din experiență deoarece am predat un curs de științe timp de 25 de ani unor studenți care reflectă societatea, 80% dintre ei fiind studenți umaniști. Promotorii încălzirii globale antropogenice („anthropogenic global warming” – AGW) știu că majoritatea oamenilor nu înțelege știința și exploatează acest lucru. Plantele au nevoie de mai mult CO2 în atmosferă, nu de mai puțin. Nivelurile actuale de 400 părți din milion (ppm) sunt apropiate de cele mai scăzute praguri din ultimii 600 de milioane de ani. Aceasta contrazice ceea ce li se spune oamenilor de cei care pretind că producția umană de CO2 duce la încălzirea globală. Ei nu știu că agenția ONU, Comitetul Internațional pentru Schimbări Climatice (IPCC), înființată pentru a analiza încălzirea globală produsă de om, a fost limitată să studieze doar cauzele umane prin chiar definiția articolului 1 din Convenția Cadru a Națiunilor Unite privind Schimbările Climatice (UNFCC). Este imposibil să identifici cauzele umane fără să înțelegi și să incluzi cauzele naturale. Puțini știu că CO2 reprezintă doar 4% din totalul gazelor cu efect de seră. Presupun că o creștere a CO2 determină o creștere a temperaturii. Nu se întâmplă acest lucru. Conform datelor istorice, temperatura crește înainte de a crește CO2. Singurul loc în care creșterea CO2 determină o creștere a temperaturii este în modelele computerizate ale IPCC. Asta explică parțial de ce fiecare predicție a temperaturii făcută de IPCC (ei le numesc proiecții) din anul 1990 încoace a fost eronată. Dacă predicția este greșită, înseamnă că știința folosită la bază este cu probleme. Am studiat vremea ca membru în Canadian Air Force, inclusiv cinci ani de cercetare și salvare în Arctic Canada. După perioada petrecută la Air Force, am mers la universitate ca să studiez vremea și clima, culminând cu un doctorat în istorie climatologică la Universitatea din Londra. Când mi-am început studiile, în anii ’60, răcirea globală reprezenta consensul acceptat. Nu eram de acord cu predicția că va urma o perioadă rece, o Epocă de Gheață în miniatură, după cum m-am opus mai târziu tezei AWG. Știam din crearea și studierea unor statistici întinse pe perioade lungi de timp că schimbările climatice au loc tot timpul și sunt mai ample și mai frecvente decât își închipuie cei mai mulți. De asemenea, știam că schimbările de CO2 nu reprezintă o cauză. Clubul de la Roma (COR), format în anul 1968, a decis că lumea este suprapopulată și a marșat pe ideea că populația va crește mai repede decât resursele, în special în țările dezvoltate. Membrul COR Maurice Strong i-a declarat lui Elaine Dewar în cartea sa „Cloak of Green” că problema planetei o reprezintă țările industrializate și că este de datoria tuturor să le decupleze. Dewar l-a întrebat pe Stong dacă are de gând să se implice în politică, dar el a răspuns că nu poate face nimic ca politician, așa că se duce la ONU pentru că: „poate să strângă bani de la cine vrea, poate să numească pe cine vrea, poate controla agenda.” După cinci zile petrecute cu Strong la ONU, Dewar concluziona: „Strong folosea ONU ca o platformă pentru a vinde o criză a mediului globală și agenda guvernanței globale.” El a creat criza conform căreia produsele colaterale ale industriei cauzează încălzirea globală. Până și Obama a pretins că 97% dintre oamenii de știință sunt de acord cu asta. Dacă ar fi căutat sursa informației, ar fi descoperit că acea cercetare a fost în totalitate măsluită. Mai degrabă, 97% dintre oamenii de știință nu citesc vreodată rapoartele IPCC. Cei care o fac își exprimă îngrijorarea în termeni foarte tranșanți. EIKE Meteorologist Klaus-Eckart Puls Calls Climate-Refugee Claims “Invented Stories” …Even Refuted By IPCC. Luați-l de pildă pe meteorologul și fizicianul german Klaus-Eckart Puls. „În urmă cu zece ani, repetam papagalicește ce ne spunea IPCC. Într-o zi am început să verific faptele și datele, la început cu o oarecare îndoială, după care am devenit revoltat când am descoperit că ceea ce IPCC și media ne spuneau era un nonsens absolut și nici măcar nu era susținut de vreo dată științifică sau de măsurători. Până astăzi, mă simt rușinat ca om de știință că am făcut prezentări ale rapoartele lor fără să le verific.” A descoperit ceea ce am eu am spus public timp de ani. Argumentul meu a devenit din ce în ce mai problematic pentru susținătorii teoriei încălzirii globale. Nu puteau spune că nu am calificarea necesară. Atacurile au inclus amenințări cu moartea, informații false despre CV-ul meu, postate pe internet, trei procese civile intentate de membrii IPCC. Majoritatea oamenilor nu poate crede că astfel de lucruri au loc într-o societate democratică. Încercați, însă, să le spuneți oamenilor că nu acceptați ideea încălzirii globale cauzate de om. Reacția celor mai mulți, care nu au habar de știință, va fi invariabil, în cel mai bun caz, de desconsiderare. „Ghidul Incorect Politic despre încălzirea globală și ecologism” a apărut la Editura Contra Mundum și poate fi achiziționat de pe siteul editurii. Alte articole interesante, pe 10 ian. (Karen Smith – Invictus).