--- Raspuns la comentariile cititorilor ---

 

 

Niculescu o asteapta pe Dulgheru in “sferturi” la Taskent

pariori.ro

Jucatoarea de tenis Monica Niculescu, cap de serie numarul 5, s-a calificat in sferturile de finala ale turneului de la Taskent (Uzbekistan), dotat cu premii in valoare totala de 220.000 de dolari.

Niculescu a invins-o in turul doi cu scorul de 0-6, 6-0, 6-1 pe Ekaterina Ivanova (Rusia). In faza urmatoare, romanca o va intalni pe invingatoarea partidei dintre Alexandra Dulgheru, principala favorita a competitiei, si Ekaterina Biskova (Rusia). Pentru calificarea in sferturi la Taskent, Monica Niculescu va primi 70 de puncte WTA si un cec in valoare totala de 5.340 de dolari. (L.T.)






Sabrerele eliminate la Europene

scrima

Bianca Pascu a fost invinsa in optimile de finala, in timp ce Elena Munteanu si Andreea Pelei au iesit din cursa inca din turul al doilea al competitiei continentale

Romania nu mai are nici o reprezentanta in proba de sabie a Campionatelor Europene de scrima care se desfasoara in Germania, la Leipzig. Cel mai departe in concurs a mers Bianca, Pascu, 22 de ani, care a fost invinsa abia in optimi. Ea a fost calificata direct in turul al doilea, unde a invins-o pe Carole Verne, cu 15-13, insa in infruntarea urmatoare a pierdut in fata Ilariei Bianco, 14-15. Elena Munteanu a piedut in fata unguroaicei Reka Peto, in turul al doilea, iar Andreea Munteanu a fost eliminata tot de Ilaria Bianco, tot in runda a doua a intrecerii. (B.G.)






Ura viscerala

 

           Le multumesc cititorilor care inteleg si sustin acest demers publicistic prin care incerc sa fac o sinteza a contraperformantelor lui Traian Basescu, in calitate de Presedinte. Sunt extrem de interesante si semnalele negative pe care le primesc. De pilda, un interlocutor care semneaza “elder” imi face urmatoarea observatie. Citez: “Imi amintesc de perioada anilor 96, premergatoare alegerii ca presedinte a lui Emil Constantinescu. Citeam cu fervoare Ziua, editorialele dvs., considerand publicatia ca fiind cea mai buna din tara, situata in avangarda luptei cu neocomunismul intruchipat de Ion Iliescu si de care se parea ca nu mai scapam, spre deosebire de toate tarile din jur. Cata deosebire intre atitudinea dvs de atunci si ceea ce scrieti astazi! Sunteti orbit de o ura viscerala impotriva lui Basescu, ura care va lipseste total de obiectivitatea specifica unui zairist, va stimuleaza o memorie selectiva si sicanatoare si va impinge sa incalcati chiar si cele mai simple reguli deontologice si de bun simt. Toata asa-zisa dvs. analiza din acest articol este, de fapt, o insiruire dezlanata de date si fapte prezentate sumar, cu omisiuni intentionate, vadit tendentios, cu vointa clara de a lovi din toate pozitiile in omul care a indraznit sa permita procurorilor sa-l cerceteze si sa-l trimita in judecata pe prietenul dvs., dl. Patriciu si pe dvs., personal. Este clar ca lumina zilei ca Basescu va fi ales din nou, stiti si dvs acest lucru si asta pt. ca pozitiile sale publice, actiunile politice sunt, in esente, corecte, juste si legitime, iar electoratul simte si intelege acest lucru. In plus, calitate politica a competitorilor sai este jenant de slaba. Atunci cand se vor anunta rezultatele exit-polurilor, dvs. fiind la vremea aceea, cu siguuranta, intr-un studio de televiziune, prefigurandu-se victoria clara si logica a Presedintelui in functie, nu fi se va face oare rusine pt. toata aceasta campanie desantata si inutila pe care acum o promovati cu obstinatie? Si mai ales, nu credeti ca va va fi afectata serios credibilitatea dvs. de ziarist si formator de opinie si ca nimeni nu va mai lua in consideratie articolele si parerile dvs si asta pt. ca toata lumea va realiza ca ati abdicat de la principiile profesiei, in favoarea unei atidudini partizane dictata de interese de grup si personale?”.

          Imi propun, in cele ce urmeaza, sa raspund acestui comentariu. Se spune ca nu poti cunoaste cu adevarat un om langa care nu traiesti, decat atunci cand acesta este pus in situatii cu totul si cu totul neobisnuite. Pentru ca, altfel, adevaratele lui trasaturi de caracter pot fi disimulate. Eu cred in logica expusa mai sus. Cu atat mai mult cu cat este vorba de un om politic. Pentru ca politica este, printre altele, si o arta a disimularii. Pe Traian Basescu l-am cunoscut atunci cand era incoltit, inainte ca mentorul Partidului Democrat, liderul de partid de atunci al acestei formatiuni politice, Petre Roman, sa-i fi cerut sa demisioneze. Pentru a transforma o batalie aproape pierduta intr-un eventual castig. Pentru a putea prelua, in plan psihologic, ofensiva. Despre ce este vorba? Traian Basescu era incoltit nu numai de presa, ci si de adversarii politici si de procurori, fiind identificat cu adevaratul responsabil al volatilizarii flotei comerciale a Romaniei. Era in anul 1996. Atunci, Petre Roman l-a convins sa-si dea demisia din Parlament si din functia detinuta in staff-ul PD, anuntand ca se pune la dispozitia Justitiei. Dupa care a plecat la Constanta unde, impreuna cu fratele sau, Mircea Basescu, s-a ocupat in mod oficial, timp de mai multe luni, pana cand a revenit in politica, de o afacere cu inghetata. In paranteza fie spus, presiunea opiniei publice dura, deja, de ani de zile. Din 1994. Atunci, Traian Basescu mi-a facut impresia unei victime, capabile, insa, sa lupte pana la capat cu adversarii sai. Nu era nici resemnat si nici nu avea atitudinea unui om infrant. Am fost, probabil, printre persoanele – mi-e greu sa mai pronunt acum cuvantul “prieten” – care au insistat cel mai mult pentru ca Traian Basescu sa se intoarca in politica. Intr-un domeniu in care, aveam convingerea, dovedea un talent neobisnuit. Poate ca si in urma demersului pe care eu l-am facut atunci, impreuna cu sotia mea, Basescu s-a intors in Partidul Democrat, unde Petre Roman l-a primit cu bratele deschise, oferindu-i posibilitatea de a raspunde de organizarea alegerilor. Si, ulterior, atata timp cat nu a detinut cea mai importanta pozitie in Partidul Democrat, Traian Basescu a continuat sa-mi lase convingerea ca este un om drept. Ca este un adept sincer al valorilor democratice. Modul in care si-a castigat primul mandat la Primaria Generala a Capitalei a confirmat asemenea estimari. Am continuat sa cred in el si cat timp a fost primar general, punand pe seama opozitiei PSD faptul ca nu-si indeplinea angajamentele electorale. Am votat cu Traian Basescu patru ani mai tarziu, la prezidentiale. Si abia apoi, cand el era in plina glorie si inainte sa apara asa-numitul “caz Patriciu”, am inceput sa observ ca sperantele mele nu se potriveau cu realitatea. Basescu, in calitate de presedinte proaspat ales, isi darama sistematic imaginea care ma facuse sa cred in el. Incalcand principii etice elementare. Si reguli ale democratiei. Incercand sa construiasca un stat de mana forte. Sa-si aroge puteri mai mari decat cele conferite de Constitutie. Si, pentru a nu mai exista niciun dubiu in ceea ce ma priveste, in zilele urmatoare vor exista in acest site toate editorialele pe care le-am scris in acea perioada. Oricine va putea constata ca am devenit din ce in ce mai critic la adresa Presedintelui Traian Basescu, cu mult timp inainte ca acesta sa organizeze retinerea si anchetarea lui Patriciu. Aceasta atitudine critica pe care am avut-o, in calitate de jurnalist, s-a amplificat atunci cand s-a petrecut afacerea urat mirositoare a rapirii si recuperarii jurnalistilor. In paranteza fie spus, exista indicii sigure ca, in continuare, urmeaza sa apara dezvaluiri uluitoare legate de relatiile de complicitate dintre Traian Basescu si Omar Hayssam, condamnat de Justitia romana ca fiind cel mai mare terorist din istoria noastra. Mai mult chiar decat informatiile cutremuratoare din cartile semnate de una dintre cele trei vicitme, Ovidiu Ohanesian. Cand s-a petrecut retinerea ilegala a lui Dinu Patriciu, la indicatia expresa a lui Traian Basescu – zi in care i-am comunicat telefonic ca orice relatie personala dintre mine si el inceteaza – eram deja distantat de acesta. Tonul meu era din ce in ce mai critic, in plan gazetaresc. Inca o data, stau marturie toate interventiile mele publicistice, precum si declaratiile pe posturile de televiziune.

          Analizand prestatia, ca Presedinte, a lui Traian Basescu, am descoperit atat de multe ilegalitati, abuzuri, tertipuri politice si abateri de la regulile democratice, incat am fost obligat sa fac recurs la informatiile vizand perioada anterioara celei prezidentiale. Si reanalizand diferite evenimente, prin prisma celor aflate mai recent, am descoperit ca ma inselasem crunt, atunci cand crezusem ca Traian Basescu este un persoanj politic pozitiv. Motiv pentru care mi-am si cerut scuze public cetatenilor Romaniei, in mai multe emisiuni la Antena 3 si Realitatea TV. Abia ulterior, ca o forma de razbunare, Traian Basescu, utilizandu-si puterea si credibilitate de presedinte, m-a atacat in mod direct.

          In cazul lui Traian Basescu, functia suprema de sef al statului a fost o veritabila hartie de turnesol. Personajul, simtindu-se puternic, s-a devoalat. In mai multe ocazii, a renuntat la disimulare. Asa ca nu numai eu, ci multi altii, am refuzat sa ne mai lasam pacaliti. Cum era mai corect? Sa adoptam politica strutului si sa ne prefacem ca nu vedem cum arata si cum se comporta acest personaj? Sau sa ne facem datoria de ziaristi si sa le transmitem cetatenilor ceea ce credem cu adevarat? Dupa ce eu am ales aceasta cale, multi altii au procedat la fel. Din ce in ce mai putini jurnalisti au continuat sa creada ca Basescu reprezinta un personaj pozitiv. Intrucat stiu ca modelul sau politic este extrem de nociv pentru Romania, sunt hotarat sa spun ceea ce stiu si ceea ce cred. Pana la capat.






17 iulie 2009

       Dintre primele comentarii ale cititorilor, pe care le regasesc in acest blog, imi retine atentia cel referitor la statutul judecatorilor in Romania. Un cititor imi atrage atentia ca magistratii pe care eu ii apar nu sunt deloc imaculati. Ca si-au pus salarii nerusinat de mari iar actul lor de justitie este nedrept. Pentru infractiuni marunte, exista cetateni condamnati la ani grei de inchisoare, in timp ce autorii marilor fraude scapa cu fata curata.

       Fara sa vrea, interlocutorul meu si-a insusit unele elemente din retorica Presedintelui Traian Basescu. Acesta, profitand de confuzia creata pe tema salariilor si sporurilor de care beneficiaza judecatorii, a lasat sa se inteleaga, cu rea intentie si in termeni destul de expliciti, ca magistratii se afla intr-un grav conflict de interese. In ce sens? Beneficiind de faptul ca ei reprezinta Justitia, si-au marit veniturile pe calea unor procese judecate de ei insisi. In realitate, facand asemenea afirmatii, Basescu nu a dorit altceva decat sa-i discrediteze pe judecatori. Care  este adevarul? Acestia au contracte de munca la fel ca si toti ceilalti cetateni. Contractele de munca prevad un venit fix, care este salariul, la care se adauga sporuri. Nu discut acum cuantumul. Daca salariile sau sporurile sau si una si alta sunt prea mari, este o alta tema, care poate fi si ea abordata. In acest moment, pentru discutia la care ma provoaca interlocutorul meu, este suficient sa fac precizarea ca un contract, fie el si de munca, este legea partilor. In cazul nostru, contractul face legea care guverneaza relatia dintre Ministerul Justitiei si magistrati. Bun sau rau, el trebuie respectat. Cine a incalcat contractul? Ministerul Justitiei.

       Magistratii, in calitatea lor de angajati, au facut ceea ce face orice angajat intr-o asemenea situatie. Au dat in judecata Ministerul. Si unde puteau s-o faca in alta parte decat la tribunal? Este o minciuna faptul ca ei se afla intr-un conflict de interese. Si o alta minciuna este ca magistratii si-au acordat, pe aceasta cale, venituri suplimentare. O minciuna prezidentiala.

       Cat priveste dreptatea impartita de Justitie, aici sunt multe de spus. Prima afirmatie pe care doresc sa o fac este ca, la Curtea Europeana a Drepturilor Omului, exista foarte putine procese pierdute din vina magistratilor romani. De cele mai multe ori, in situatiile in care statul a trebuit sa plateasca, de vina este cate o lege stramba, aflata in dezacord cu normele europene, sau modul in care au procedat procurorii. Care incalca frecvent dreptul la aparare. Asa ca si aici avem de-a face tot cu o minciuna lansata de Traian Basescu.

       Dar de ce scapa marii rechini? Din doua motive. Unii scapa pentru ca sunt falsi rechini. Respectiv sunt oameni bogati sau foarte bogati care insa nu au incalcat legea dar au refuzat sa cotizeze in favoarea unor politicieni, fie sunt pedepsiti pentru ca fac parte dintr-un grup de interese ostil. A doua categorie sunt cei vinovati de mari fraude dar nedovediti prin probe de catre procurori. Acestia ori inchid dosarul, printr-o solutie de incepere a urmaririi penale, ori risca si fac un rechizitoriu pe care il inainteaza instantei. In aceasta ipoteza, instanta descopera fie ca nu exista probe suficient de consistente, fie ca le-au fost incalcate drepturile. Uneori, procurorii fac acest lucru nu din slaba pregatire, ci in mod intentionat, pentru a-i face scapati pe marii corupti dar nu pe mana lor, ci pe mana judecatorilor.

       A-i demoniza pe judecatori, inclusiv pe cei care fac parte din Consiliul Superior al Magistraturii, este o mare prostie. Contraproductiva in raport cu dezvoltarea institutiilor democratice.

       Justitia nu este niciunde perfecta. Si, cu atat mai putin, in Romania. Ea trebuie, insa, sa se bucure de respectul cuvenit. Si de autoritate. Pentru ca este o putere in stat. Singura solutie pe termen mediu si lung pentru a avea o Justitie mai buna este depolitizarea procuraturii. Atata timp cat, in ierarhia lor, procurorii sunt numiti de oameni poltici, in esenta de Executiv sau institutia prezidentiala, ei vor face jocul acestora. Nu al unei justitii independente. Vezi cazurile Daniel Morar si Codruta Kovesi. In al doilea rand, solutia este o concentrare a resurselor in directia perfectionarii profesionale a magistratilor. In al treilea rand, modernizarea Justitiei. Pe care Monica Macovei si urmasii ei au pus-o la zid.