Noul Ku Klux Klan   octombrie 13th, 2007

 

            Intrebarea care se pune este de unde aceasta obsesie a lui Traian Basescu, ca anchetele si procesele trebuie sa se desfasoare nu in institutiile destinate acestui scop, ci in piata publica.

            Acum e clar ca decizia punerii in circulatie publica a filmelor si stenogramelor, care sunt rezultatul urmaririi a doi ex-ministri si a unui om de afaceri, ii apartine lui Traian Basescu. Daniel Morar, seful DNA, lasat mostenire de Macovei, a recunoscut oficial ca i-a trimis acestuia documentele. In absenta comisiei de la Cotroceni, suspendata si acum dizolvata, singura care legal le-ar fi putut primi. Seful statului spune ca le-a pus in seif. Si ca nu le-a mai scos de acolo. In acelasi timp, se antepronunta, afirmand ca ele cuprind „probe” mult mai grave decat cele prezentate. Cunoscand antecedentele presedintelui nostru, nu-mi ramane decat sa trag concluzia ca el a facut publice documente ale urmaririi penale inainte ca persoanele vizate sa fie incunostintate de existenta lor si inainte chiar de a se fi declansat o ancheta oficiala. Iar Daniel Morar a incalcat legea – oare a cata oara? – informandu-l astfel pe seful statului, care reprezinta alta putere in stat decat Justitia, asupra mersului unor anchete. Intrebarea care se pune este de unde aceasta obsesie a lui Traian Basescu, extrem de daunatoare actului de justitie si mecanismelor democratice, ca anchetele si procesele trebuie sa se desfasoare nu in institutiile destinate acestui scop, ci in piata publica. De ce oameni cu fata acoperita actioneaza precum membrii unui Ku Klux Klan, asmutind populatia in scopul ca aceasta sa se erijeze in tribunale si orchestrand, astfel, judecarea si executia publica a unor adversari politici?

            Aceasta conceptie si aceasta practica antidemocratica isi au originea in trecutul lui Basescu. Cel de ofiter de informatii, cand a fost deprins sa utilizeze, pentru a-si indeplini misiunile, alte instrumente decat cele transparente. In al doilea rand, in calitate de capitan de vas, el a condus, pana in 1989, un tip special de unitate economica. Departe de tara, supus in mare masura regulamentelor militare, Basescu a actionat, imitandu-l pe Ceausescu, precum un mic dictator. Nu instrumentele legii aveau prevalenta. Ci operatiuni de tip ocult. Motiv pentru care, nu de putine ori, el a intrat in conflict cu echipajul. Intr-o buna masura, in aceeasi perioada Basescu era si contrabandist. De altfel, majoritatea capitanilor de nave, maritime ori aeriene, aveau o tripla calitate. Cea vizibila, de sef al unei colectivitati speciale, cea de ofiter ori colaborator al Securitatii si, in fine, cea de contrabandist. De la aceasta regula nu au existat exceptii. Toti capitanii de nave si aeronave au adus in tara marfa nevamuita, uneori chiar interzisa, pentru a-si rotunji veniturile. Securitatea inchizand ochii. Era forma specifica acelor ani de a li se plati unor colaboratori contravaloarea serviciilor. Intreaga educatie si experienta de viata de care a beneficiat Basescu sunt circumscrise acestor „valori”. Dupa 1989, Basescu a fost supus, in repetate randuri, unor investigatii. Banuit fiind ca s-ar fi aflat la originea volatilizarii flotei strategice a Romaniei. Din nou, a avut de-a face, de data aceasta in calitate de „obiectiv”, cu institutiile represive ale statului. Care l-au hartuit, utilizand mecanismele si procedurile mostenite.

            In aceste conditii, se poate explica de ce Traian Basescu una declara si alta face atunci cand se refera la institutiile statului. Conform experientelor sale anterioare, Justitia este demna de dispret. Iar metodele ei sunt perimate. Daca nu cumva chiar nocive. Justitia, deci, trebuie inlocuita cu altceva. Motiv pentru care serviciile secrete si procurorii se bucura de intreaga protectie a sefului statului, atata timp cat ii fac pe plac. In timp ce Justitia este Cenusareasa.

            Iar in absenta Justitiei, cum au loc anchetele si executiile? In piata publica. La gazeta de perete. Prin linsaj mediatic. Astfel, adversarul sau politic, fara a mai fi cercetat, este aratat cu degetul, injosit, condamnat si supus oprobriului public. Este noul Ku Klux Klan. Cand Justitia se va pronunta, va fi prea tarziu.

Comentarii inchise

Sursa si dovada   octombrie 12th, 2007

 

            Uitandu-se prin informatiile pe care, in calitate de sef al statului, le primea la Cotroceni, presedintele a incalcat repetat nu numai regula jocului, ci si legea.

            Daniel Morar, incercand sa se sustraga raspunderii pentru o fapta de o gravitate extrema, l-a dat in primire pe Traian Basescu. Indicandu-l, indirect, drept sursa a devoalarii publice a filmului asa-zis incriminator care ii are drept protagonisti pe Remes si Muresan. Strans cu usa de Robert Turcescu si negand, cu inversunare, teza conform careia procurorul de caz ori el insusi ar fi asigurat scurgerea documentului catre TVR, seful DNA, in mod explicit, a aratat ca respectivul material a ajuns la Cotroceni. Conform unei reguli simple, daca porcaria nu a fost montata de procurori, in mod obligatoriu vinovatul trebuie cautat la Cotroceni. La cel mai inalt nivel.

            Punerea in circulatie a unor materiale considerate probe se pedepseste penal. Si nu intamplator. Legea interzice in mod expres o asemenea practica. Cel putin din doua motive. Devoalarea informatiilor este riscanta pentru succesul anchetei in sine, putand periclita munca procurorului. Pe de alta parte, pana cand informatiile respective nu se transforma in probe concludente, adica judiciare, si nu sunt consemnate intr-un rechizitoriu trimis instantei dupa prezentarea acestuia presupusului faptuitor, punerea lor in circulatie publica duce la incalcarea prezumtiei de nevinovatie. La punerea la stalpul infamiei a unor persoane care pot fi inocente. La terfelirea onoarei acestora. A imaginii lor publice. In prima ipoteza, daca urmaritul este cu adevarat vinovat, scapa fiindca s-au incalcat procedurile. Asadar, legea protejeaza atat buna desfasurare a anchetei, cat si drepturile elementare ale cetateanului. Este motivul pentru care, atunci cand ea este incalcata, indiferent de cine, pedepsele sunt severe. In conditiile in care presedintele tace malc, nu ne ramane decat sa-i dam dreptate lui Daniel Morar. Asadar, scurgerea s-a produs de la Cotroceni, via TVR.

            Ce cauta filmul difuzat miercuri de televiziunea publica la Cotroceni? Sub ce motiv a fost trimis acolo de catre Daniel Morar? Si mai ales cui? Stim ca asa-zisa proba contra lui Remes si Muresan a fost inregistrata in ultima saptamana a lunii trecute. De atunci si pana ieri, comisia constituita pentru a decide daca anumiti demnitari trebuie sau nu pusi sub ancheta nu s-a mai intrunit. O data pentru ca activitatea ei a fost suspendata prin intampinarea facuta de ministrul Chiuariu, conform careia mai multi membri ai comisiei se aflau in conflict de interese. In al doilea rand, comisia a fost pur si simplu desfiintata prin ordonanta de urgenta a Guvernului. Ca atare, destinatarul filmului nu putea fi o comisie fantoma de la Cotroceni. Dar in absenta ei, cine? Raspunsul la aceasta intrebare clarifica multe dintre enigmele trecutului recent. Moda tele-anchetelor, a devoalarii unor informatii din dosare inca neinchise, nesolutionate printr-un rechizitoriu, a fost lansata de Traian Basescu. Uitandu-se prin informatiile pe care, in calitate de sef al statului, le primea la Cotroceni, presedintele a incalcat repetat nu numai regula jocului, ci si legea. Difuzand pe piata, prin intermediul unor mercenari de presa, informatii reale sau contrafacute in scopul compromiterii unor persoane considerate adversare. Printr-un fel de executii rituale. Uneori, Basescu a utilizat, chiar in mod direct, prin interventiile sale, asemenea informatii.

            De aceasta data, e limpede ca devoalarea provine de la Basescu. Care ar trebui sa si raspunda in fata legii. Iar Daniel Morar este la fel de vinovat. Pentru ca si el a incalcat legea, atunci cand i-a trimis asemenea documente presedintelui. Care nu are dreptul constitutional de a-si baga nasul in dosarele penale. Cat despre televiziunea care este publica, adica pe banii nostri, ea nu avea sub nici o forma dreptul sa participe la o manipulare evidenta, care are la origine o fapta ilegala. Chiar daca fapta este a sefului statului.

Comentarii inchise

Traian si procurorii politici   octombrie 11th, 2007

 

            Justitia nu mai poate continua sa ramana oaia neagra a puterilor in statul roman. Si nici nu poate fi tarfa unor politicieni. Ajunge ca a fost compromisa prin vendete politice ideea de lupta impotriva coruptiei.

            Traian Basescu s-a pus intre ciocan si nicovala. Intre ciocanul stihiilor pe care le-a dezlantuit, adica procurorii politici, si nicovala Consiliului Superior al Magistraturii, care s-a pronuntat. Facand un veritabil rechizitoriu Directiei Nationale Anticoruptie, in general, si in special celor mai apropiati colaboratori ai Cotroceniului din randul procurorilor. In calitate de „presedinte-jucator”, exersandu-si ambitia de a confisca intreaga putere, Basescu este silit sa-si apere protejatii. Ca prin ei, prin acesti procurori ai statului aserviti nu Justitiei, nu interesului national, ci scopurilor personale ale presedintelui, Basescu poate sa-i stranga in menghina pe adversarii sai politici. Rupandu-le, pana la alegeri, coloana vertebrala. Pe de alta parte, in calitate de sef al statului, este silit sa respecte Constitutia. Ceea ce inseamna, in primul si in primul rand, institutiile statului de drept, independenta si buna functionare a acestora. Si trebuie sa slujeasca cetateanul. Adica sa vegheze ca drepturile lui fundamentale sa fie respectate. Or, raportul CSM, care este instanta suprema in materie de Justitie, demonstreaza fara echivoc ca procurori de la DNA au incalcat flagrant procedurile. Si, implicit, drepturile omului. Dar intrebarea ce va face pana la urma Basescu si cum va iesi el din dilema pe care am enuntat-o mai sus este retorica.

            Traian Basescu a ales. La fel cum si-a permis sa se antepronunte in legatura cu scandalul de la Chisinau, in care un diplomat roman este acuzat de trafic cu vizele – spalandu-l, practic, pe acesta inainte de fi avut loc o ancheta care, in cele din urma, l-a acuzat – si in aceasta situatie acelasi Basescu, nu in calitate de chibit, ci in postura sa de sef al statului, i-a elogiat pe procurorii politici cu cateva zile inainte ca CSM sa-si dea verdictul. Presedintele Romaniei a incercat, astfel, nu numai sa influenteze o decizie a institutiei supreme din Justitie, ci chiar sa-i umileasca pe membrii CSM. Cu alte cuvinte, a reusit sa terfeleasca independenta Justitiei. De aceea tace ca pestele. Pentru ca nu are cum sa o intoarca.

            Justitia nu mai poate continua sa ramana oaia neagra a puterilor in statul roman. Si nici nu poate fi tarfa unor politicieni. Ajunge ca a fost compromisa prin vendete politice ideea de lupta impotriva coruptiei. Neincrederea populatiei in Justitie a atins, din acest motiv, caruia i se adauga si un buget zgarcit, culmi de neimaginat intr-un stat democratic. Nu intamplator, analistii din tara si din strainatate considera ca Justitia isi epuizeaza, astfel, rezervele de credibilitate. Dar ce mai ramane dintr-un stat in care aceasta putere este pusa la pamant, lovitura mortala aplicand-o insusi presedintele constitutional ales?

            Jos mana de pe Justitie, domnule Basescu! Afara imediat cu procurorii politici! Si nu numai. Este necesara punerea lor sub ancheta. Caz cu caz. Si sa ne intoarcem la agenda cetateanului. Judecatoriile din tara gem de oameni care isi cersesc drepturile. In special in procese civile. Care sunt de mii de ori mai numeroase, iar unele mai dureroase chiar decat cele penale. In timp ce procurorii au fost transformati in avocati ai statului – unii impotriva vointei lor – la cheremul Guvernului si al Presedintiei, judecatorii, singurii magistrati ramasi pe baricadele unei Justitii corecte, nu au minimum de conditii pentru a functiona normal. Or, ei sunt cei care mai spala ce mai poate fi spalat din obrazul Justitiei, incercand sa blocheze, intre altele, si abuzurile procurorilor politici. Se face bugetul pe 2008. Daca partidele politice au putin respect fata de cetatean si un minimum de consideratie in raport cu Justitia, care trebuie sa fie o putere cu adevarat independenta in stat, e timpul sa-i fie alocate acestei institutii fondurile necesare. Justitia are nevoie nu numai ca neavenitii sa ia laba de pe ea, ci si de bani si management.

Comentarii inchise

Basescu, alt esec   octombrie 10th, 2007

 

            Presedintele si PD nu sunt interesati in ceea ce reprezinta continutul, substanta votului uninominal. Ci doar in efectul propagandistic si electoral de moment al asumarii initiativei.

            Ieri, o alta manevra pusa la cale de seful statului a fost dejucata. Facuta praf si pulbere. In Parlamentul Romaniei. Acolo unde partidul sau prezidential, caruia i s-a atasat formatiunea PLD, impreuna cu PSD aripa Geoana, tocmai reusise sa incropeasca o majoritate. Prin legea organica votata ieri, presedintelui i se interzice in mod expres initiativa de a organiza un referendum simultan cu alegerile locale ori parlamentare. Ma voi referi, in aceasta analiza, la infrangerea de ieri a lui Basescu, pentru ca ea reprezinta nu un simplu insucces adaugat altora, ci inceputul unui dezastru, daca luam in calcul consecintele politice deosebit de importante ale celui mai recent act parlamentar.

            Proiectul legii votului uninominal, in diversele lui variante, se afla, fara doar si poate, de mai mult timp, in atentia oamenilor politici, a presei, a celorlalte componente ale societatii civile. In viitor, pe calea acestui sistem de vot, exista posibilitatea reformarii accelerate a politicii romanesti. Prin schimbari de fond in comportamentul si componenta partidelor. Ar fi o fatala iluzie acceptarea ideii ca trecerea la votul uninominal, care acorda prioritate persoanelor, iar nu listelor intocmite de partide, si-ar putea produce efectele benefice la alegerile din toamna anului viitor. Dimpotriva. Graba ar putea transforma acest important proiect politic, asumat de toate partidele inainte ca Basescu sa-i confiste paternitatea, intr-un esec rasunator. Daca maine politicienii vor putea fi alesi in baza unui mecanism uninominal, partidele ar fi in imposibilitate de a face prestidigitatie, inventand pur si simplu persoane noi. Nume care nu s-au mai regasit in Camera Deputatilor ori Senat si care ar putea garanta un Legislativ mai eficient, mai modern, mai curat. De unde ar scoate, in cateva luni, partidele asemenea oameni? Este clar ca ei trebuie formati. In special la nivelul organizatiilor de tineret. Asa ca un orizont realist ar fi nu alegerile din 2008, ci alegerile din 2012. Toate partidele, mai putin PD, specializat in karaoke prezidential, au inteles acest lucru. Dar presedintele si PD nu sunt interesati in ceea ce reprezinta continutul, substanta votului uninominal. Ci doar in efectul propagandistic si electoral de moment al asumarii initiativei in acest sens. Pentru Basescu nici nu conteaza, de fapt, deznodamantul. Ci doar exceptionalul prilej pe care l-ar avea, in calitate de presedinte, de a face propaganda, in beneficiul imaginii sale si a PD, fara a fi sanctionat de Constitutie. Iar vehiculul este referendumul. Daca presedintele ar putea declara un referendum, el ar putea vorbi nestanjenit, sub pretextul informarii populatiei asupra obiectului acestuia. Si asta in plina campanie electorala. Este exact motivul care l-a determinat pe presedinte sa-si anunte intentia ferma de a face referendum simultan cu alegerile locale. Incercand sa contracareze aceasta manevra politicianista, incoltit fiind din toate directiile, Guvernul a lasat sa se inteleaga ca, pentru a nu se ajunge la referendum, este gata sa isi asume raspunderea pentru o lege a votului uninominal. Ce ar urma sa fie aplicata incepand din 2012. In aparenta, inca un prilej de daramare a Executivului. In realitate, Guvernul ar merge la sigur, intrucat, in aceasta formula, cu orizont 2012, partidele parlamentare ar avea toate motivele sa voteze legea. In acest sens, neasumarea raspunderii s-ar dovedi o greseala la fel de mare, pe cat ar fi asumarea de benefica. Asa ca infrangerea de ieri a presedintelui ar putea genera, iata, maine-poimaine, o noua infrangere.

            Si, intre timp, scandalul procuraturii politice ia amploare. Nu numai DNA s-a decredibilizat, consumandu-si prea mult combustibil in abuzuri politice, ci si cealalta directie a Parchetului General. Cele doua degete politico-penale ale lui Basescu au inceput sa se flescaiasca.

Comentarii inchise

Finala amanata   octombrie 5th, 2007

 

            Guvernul Tariceanu doi si PNL sunt in mare dificultate. Nu se stie daca mai pot obtine o victorie, cu ocazia asumarii raspunderii privind legea votului uninominal, aplicabil din 2012 si nici daca bugetul mai trece.

            Invingatorul in istoria motiunii de cenzura, respectiv Guvernul, nu se alege cu nimic. In timp ce invinsii – presedintele, PD si PSD – incearca din rasputeri sa-si paseze factura insuccesului de la unul la altul. Asaltul asupra liberalilor nu s-a incheiat. Guvernul Tariceanu doi mai poate fi zguduit de cel putin doua ori inainte de incheierea ciclului electoral. Ce urmeaza?

            Este posibil ca, in timp ce imaginea lui Mircea Geoana, ca lider, va avea de suferit, PSD sa iasa intr-un relativ castig dupa infrangerea suferita la votul asupra motiunii de cenzura. Pentru ca, in fine, opinia publica a aflat, cu acest prilej, ca stanga, reprezentata de cel mai important partid parlamentar, s-a decis sa-si intre in atributii si sa se comporte ca un autentic partid de opozitie. Incercarea, de aceasta data serioasa, de a darama Guvernul este un argument pentru cei care doresc o alternanta la putere sa-si indrepte la alegeri privirile catre PSD. Acest castig, rezultat in mod paradoxal dintr-o pierdere, ar fi fost inca si mai mare daca Mircea Geoana nu ar fi comis greseala de a-si antrena partidul intr-o alianta, de doua ori impotriva naturii, cu Partidul Democrat si cu presedintele Traian Basescu. Cel putin sub aspect declarativ, in plan ideologic exista o distanta maxima intre socialisti si conservatori. Daca nu cumva totul este un circ si, de fapt, asistam la spectacolul intoarcerii la nava mama. La FSN. La fel de straniu este si un alt adevar. Daca motiunea ar fi trecut, marele pierzant ar fi fost nu PNL, caruia i s-ar fi oferit o buna sansa de a-si recupera electoratul de pe bancile opozitiei, ci PSD, care ar fi ratat momentul natural de ascensiune pe care un partid de opozitie il poate avea la finalul de mandat al adversarilor. Iar marele castigator ar fi fost nu PSD, ci Traian Basescu, care ar fi asigurat astfel ascensiunea PD in detrimentul socialistilor si liberalilor. Tinand cont de toate aceste argumente, sifonat la capatul acestei telenovele a motiunii de cenzura este Mircea Geoana. Acum, adversarii sai se pot regrupa, asteptand sa-i dea lovitura capitala dupa alegerile europarlamentare, in eventualitatea probabila in care PSD va inregistra un scor slab. Partidul Democrat a facut, in schimb, o buna afacere sustinand motiunea de cenzura. I-a slabit, astfel, si mai mult pe liberali. A intarit convingerea propriului electorat ca obiectivul revenirii la putere ar putea sa nu fie prea indepartat. Alianta, si inca facuta in scris cu PSD, ar putea fi insa un punct nevralgic. PD a demonizat mult prea mult stanga socialista pentru ca o coabitare cu aceasta, fie la putere, asa cum sta scris in Protocol, fie in opozitie, sa nu aiba si urmari negative. Producand fracturi in randul sustinatorilor. Inca o data, liderii PD au demonstrat ca sunt lipsiti de moralitate si de caracter.

            Iar presedintele tace. Dincolo de marlania manifestata fata de o jurnalista, Basescu se abtine sa faca declaratii legate de caderea motiunii de cenzura. In ciuda faptului ca pe aceasta tema a fost excesiv de activ in ultimele zile. De ce tace Traian Basescu? Din instinct politic. Stie ca, daca se baga acum in vorba, cele mai multe oua clocite i se vor sparge lui in cap. Nefacand nimic, el impinge discret factura care urmeaza sa fie platita catre Mircea Geoana.

            Guvernul Tariceanu doi, in special si PNL, in general, sunt in mare dificultate. Nu se stie daca mai pot obtine o victorie, cu ocazia asumarii raspunderii privind legea votului uninominal, aplicabil din 2012 si nici daca bugetul mai trece. Exista cel putin doua prilejuri ca Guvernul Tariceanu doi sa cada. Ceea ce se va si intampla, daca liberalii nu preiau imediat initiativa crearii unui guvern majoritar Tariceanu trei. Deznodamant la care s-ar ajunge printr-o alta persoana decat presedintele partidului, care si-a pierdut vocatia de a negocia. Iar daca o asemenea majoritate s-ar face si cu PSD, atunci de la masa ar trebui sa lipseasca si Mircea Geoana. Din toate aceste motive cred ca un nou deznodamant il vom avea nu inainte, ci dupa europarlamentare.

Comentarii inchise

Un mincinos la Cotroceni   octombrie 1st, 2007

 

            Basescu a mintit. A lipsit de la intalnirea cu cetatenii Capitalei invocand, cu mare intarziere, in discursul rostit sambata de la tribuna concertului popular faptul ca a fost canicula.

            Din nou, Traian Basescu s-a dat in stamba. In calitatea sa de presedinte. Ca sa-l citez pe unul dintre cei mai cunoscuti analisti din Romania, Ion Cristoiu, „in Piata Universitatii a avut loc un spectacol de muzica populara cu participarea exceptionala a lui Traian Basescu”. Seful statului nu s-a abtinut si a incercat, si de aceasta data, sa transforme o sarbatoare a pensionarilor in propriul circ mediatic. Si, pana la urma, intr-un moment politic. Profitand de prezenta catorva sute de persoane – printre pensionari s-au putut vedea si membri ai familiei sale si fruntasi PD, Elena Udrea fiind omniprezenta – precum si de bunavointa unor posturi de televiziune, care l-au pus pe sticla, seful statului a aruncat pe piata cam tot atatea minciuni cate afirmatii a facut. De data aceasta, ele au fost sfruntate. Asadar, sa vorbim despre minciuna politica.

            Cand s-a angajat, tot intr-un moment pur electoral, marcat de un profund si dezgustator partizanat politic, sa revina in Piata Universitatii, in mod ciclic, pentru a oferi, astfel, populatiei un raport al presedintelui despre starea natiunii, nu am fost singurul analist care l-a suspectat pe seful statului de inselatorie. In primul rand, pentru ca intr-o democratie un asemenea raport se face nu in strada, ci in Parlament. In al doilea rand, pentru ca devenise deja de notorietate ca Basescu nu se tine de cuvant. Si nu intamplator jurnalistii au fost cu ochiul pe presedinte la termenul scadent. Intr-adevar, Basescu a mintit. A lipsit de la intalnirea cu cetatenii Capitalei invocand, cu mare intarziere, in discursul rostit sambata de la tribuna concertului popular faptul ca a fost canicula. A precizat ca personal s-a deplasat in Piata Universitatii, dar ca nu a intalnit acolo nici macar cinci persoane dispuse sa-l asculte. Si atunci a plecat. O jignire mai mare adresata bucurestenilor nici nu ar putea fi inventata. Este timpul ca cititorii sa afle cum isi organizeaza Basescu asa-numitele bai de multime. De fiecare data cand incearca sa devina popular, cu catva timp inainte se deschid canalele, altfel destul de inchise, dintre Cotroceni si redactii. Si incep sa curga, desigur neoficial, informatii din ce in ce mai precise despre ce anume va face presedintele intr-un anumit moment. Pe la ce ora va ajunge intr-un mall ori intr-o piata sau cand si unde va juca geamparale. Astfel incat presa este intotdeauna la fata locului si, de multe ori, prin intermediul acesteia si populatia este informata. Pentru ca altfel, „multimili” nu se pot aduna. Ei bine, acest ritual de la care nu exista nici un fel de exceptie a lipsit in sambata caniculara in care Traian Basescu a afirmat ca s-ar fi deplasat degeaba in Piata Universitatii. Iar explicatia este una singura. Pur si simplu, el nu a fost acolo. Si nici nu a avut intentia sa fie. Iar in ultima sambata a incercat sa ne pacaleasca. Este motivul pentru care la Realitatea TV l-am facut, tot atunci, mincinos. Spunand ca macar Elena Udrea, cu o palarioara pe cap, et company tot l-ar fi asteptat, fie si un sfert academic, la ceasul de la Universitate. Desigur, specialistii in karaoke prezidential ma vor contrazice. O a doua minciuna, la fel de sfruntata, este cea legata de dreptul sau „istoric” de a inhata Piata Universitatii. Basescu a afirmat ca acolo vin romanii cand se bucura sau cand sunt tristi. Intr-o singura propozitie el a incercat sa arunce in derizoriu valoarea de simbol a acestui spatiu plasat la kilometrul zero al democratiei romanesti. Piata Universitatii este piata libertatii. Si nicidecum scena unor pantomime politice. In fine, in cele cateva minute ale interventiei sale orale, acelasi Traian Basescu a mai afirmat ca nu trebuie sa existe doua Romanii. Cand a mintit? Sambata, cand a cerut sa fie indepartate gardurile care desparteau doua grupuri de persoane sau vineri, cand a afirmat raspicat ca el este doar presedintele celor care il voteaza? Cine desparte, in realitate, Romania in doua? Dar gardurile nici nu puteau fi indepartate. Desi Basescu a incitat institutiile abilitate cu ordinea publica sa incalce legea. De doua ori legea interzicea ruperea gardurilor. O data fiindca erau manifestatii diferite si a doua oara pentru ca daca taranistii ar fi traversat, ar fi fost zdrobiti de autoturismele care circulau pe sase benzi.

            Mare mincinos avem la Cotroceni.

Comentarii inchise