OPINIE: Steaua, CFR Cluj, Romania! septembrie 17th, 2010
Diferenta dintre a juca pe “Anfield” si pe “Dr. Constantin Radulescu” nu este doar una care tine de semantica. Rezida in milioanele de centrari a caror traiectorie curge alaturi de bere in sangele englezilor, de glezne supuse unor dureri surde ca strigatele unei femei mute ce naste, de vole-uri desprinse din plansele inginerilor in aerodinamica de la NASA. Din toate aceste motive, si nu numai, meciul Stelei si cel al CFR-ului nu avut nici o intersectie in care sa se intalneasca si sa se claxoneze. Partide diferite, abordari asijderea, cele doua meciuri au insemnat doua piese de teatru distincte. Una, cea de la Cluj, a surprins lacrimile unei femei asezate pe scarile spitalului unde se dusese sa vada daca e insarcinata si aflase ca are o boala incurabila, cealalta, de la Liverpool, imortalizand scena in care o fata agata rufele barbatului la uscat dupa ce acesta uitase de aniversarea lor cu o seara inainte. Pentru ca ardelenii au jucat, din momentul imediat urmator marcarii celui de-al doilea gol, ca o echipa care stie ca tot ce i-a ramas de facut, dupa momentul de exuberanta, este sa se apere pana la sfarsit, chiar daca asta inseamna, cateodata, sa stai in genunchi. Steaua, pe de alta parte, pare a fi scapata de multe din traumele provocate de patronul ei, regasindu-si sprijin chiar in valoarea si tupeul jucatorilor.
Sa te iei la tranta cu corbii de mare din orasul englez, nu-i lucru usor. Sa poti sa treci peste golul din secunda 28, adica mai putin decat ii ia plutonului de executie sa traga, e cel putin o dovada de potential. Sigur, scorul e nedrept si dureros pentru fanii ros-albastrilor. Si, la fel de evident, CFR Cluj a bagat in buzunar o ciocolata si restul de bani si de puncte. Dar, deja, se observa lesne cum ardelenii si-au atins zenitul si se pregatesc sa coboare de pe scena inchiriata, in timp ce Steaua isi construieste propriul teatru.
Golul primit de CFR de la Basel a aratat amatorismul ascuns dincolo de fardurile aplicate din cand in cand echipei, golurile primite de Steaua de la Liverpool au demonstrat incapacitatea Romaniei fotbalistice actuale de a-si depasi temerile. Prima trasatura nu poate fi remediata, dar cea de-a doua s-ar putea vindeca la un moment dat. Fara cruci, doar cu pase din prima, in viteza, cu daruire, cu talent si, eventual, fara penalty-uri care se fluiera pentru palme, aproape amicale, aplicate pe spate adversarilor.
Pentru fotbalul romanesc, condus de Mitica si Sandu, Iancu si Bucsaru, Becali si Copos, Mititelu si Borcea, cele trei puncte se impart cel putin la opt. Cam putin la o masa atat de bogata in personaje, mai mult sau mai putin caricaturale. Golul Stelei, poate surprinzator, se imparte la milioanele de iubitori de fotbal, cat de cat obiectivi. Si, poate de abia aici surprinzator, senzatia ca se poate si mai mult, si mai bine, tine mai mult de foame decat victoria sugrumata a ardelenilor.
Cristian Munteanu