UN SFERT DE SECOL DE PRESĂ POSTCOMUNISTĂ – ANALIZE, NOTE, COMENTARII, EVALUĂRI –   iulie 3rd, 2015

FullSizeRenderMotto: „In ceea ce priveste presa scrisa este mai adevarat decat oricand si poate in orice alt domeniu ca “nici viitorul nu mai e ce a fost odata.

CAPITOLUL VI:  PRESA SI SERVICIILE SECRETE

1.     Modelul sovietic

Dupa modelul sovietic si nu numai, presa din Romania comunista era impanata de agenti ai Securitatii. Fie erau recrutati, pur si simplu, jurnalisti in acest scop, fie erau implantati in redactii informatori, care isi scrisesera angajamentul anterior contractului de munca in presa. Securitatea avea nevoie, ca prin intermediul acestora, sa poate preveni orice abatere de la respectarea doctrinei de partid. Pe de alta parte, circuland in diverse medii, ziaristii deveneau surse de informatii valoroase pentru ceea ce denumim, generic, politia politica. In fine, sub acoperirea jurnalistica, era posibil ca agenti ai Securitatii sa poate patrunde in diverse medii, facand spionaj intern sau extern. Redactiile erau o platforma ideala, apta de lansarea in “spatiu” a unor spioni, sub acoperirea acestei respectabile profesii sau pentru supravegherea studentilor straini, fie in vederea racolarii acestora de catre Securitate, fie pentru prevenirea unor acte de terorism savarsite, mai putin sau aproape deloc, pe teritoriu Romaniei dar, pe care unele grupari, cu terminatii in centrele universitare romanesti, ar fi putut sa le puna la cale in exterior. Cunosc foarte bine aceasta realitate intrucat, eu insumi, timp de mai multi ani, pana spre sfarsitul epocii Ceausescu, am colaborat cu Brigada Antiterorista a Securitatii, furnizand informatii privind studenti sau grupuri de studenti, dovediti sau susceptibili ca ar face parte din organizatii teroriste.

 

2.     Adaptarea serviciilor

In aceste conditii, era cat se poate de firesc ca si dupa 1989, pe masura refacerii, sub noi denumiri, a structurilor de Securitate, asemenea practici sa fie continuate, adaptate noile conditii, iar cei mai multi dintre informatorii din presa sa fie recuperati. In 1992, cu prilejul unui denunt public facut de Virgil Magureanu impotriva mea, prin intermediul unor ambasade si a unor redactii de ziare, am aflat, cu surprindere, chiar dintr-un raport distribuit de puternicul conducator SRI ca prin 1990 se luase, foarte in serios, recuperarea mea de Brigada Antiterorista, tentativa esuata, asa cum scrie in acelasi raport.

 

3.     Primele zvacniri ale serviciilor secrete

Primul serviciu secret, existent la momentul zero de dupa caderea regimului Ceausescu, a fost cel al Armatei. Care, practic, a ramas neatins de unda seismica a evenimentelor din decembrie. Armata a avut si are ofiteri acoperiti in presa, pe care i-a utilizat intotdeauna, mai putin sau deloc, pentru a face politie politica dar, destul de frecvent, ca agenti de influenta.

Primul serviciu acoperit, creat sub regimul FSN, a fost faimosul “Doi si-un Sfert”. Unitatea 0215 a Ministerului de Interne. Aceasta unitate, care prin definitie are cu totul si cu totul alte obiective  – care se reduc, exclusiv, la supravegherea personalului Ministerului de Interne si la asa-numita protectie informatica asigurata lucratorilor sai – a fost responsabila nu numai de actiuni intense de infiltrare si supraveghere in primele luni din 1990 a partidelor politice, redactiilor ziarelor, sindicatelor si organizatiilor societatii civile – in primul rand, GDS si Liga Studentilor -, ci si, mai ales, de organizarea unor acte de provocare cu ocazia unor mitinguri, a unor demonstratii sau contrademonstratii, pentru a altera caracterul pasnic al acestora.

Inca din primele luni ale anului 1990, sub bagheta lui Virgil Magureanu, Securitatea interna a inceput sa fie reorganizata, initial prin recrutarea unor fosti securisti, printre care apareau si cateva nume noi, fara un trecut in acest domeniu, in cladirea Ministerului Turismului, intr-un birou pe care scria “Comisia Ecologica a Deltei Dunarii”. In acel punct, de pe bulevardul Magheru, s-a semnat, de fapt, actul de nastere al Serviciului Roman de Informatii care s-a oficializat, dupa evenimentele de la Targu Mures si ele provocate intr-o anumita masura de catre Securitate sau, in orice caz, amplificate de agentii acesteia. Piata Universitatii, care a avut o durata de timp apreciabila ca fenomen social si politic, a fost laboratorul-scoala pentru multi dintre viitorii vasnici aparatori ai statului din culisele Serviciilor Secrete Romane. Sa ne amintim, fie si numai de faptul ca, prin dezvaluirile pe care le-am facut in “Romania Libera”, s-a demonstrat, fara echivoc – am prezentat la momentul respectiv inregistrarea audio – ca incendierea faimosului autobuz din dreptul Facultatii de Arhitectura, care a fost punctul de start al represiunii si pretextul acesteia, a fost opera unor agenti de Securitate, apartinand Serviciului 0215.

 

4.     Urmarirea se declanseaza. Primele cazuri

Si daca tot m-am referit la Piata Universitatii, in momentul in care fenomenul a explodat, parand ca scapa de sub control, in urma unor provocari puse la cale de noua politie politica, prin ridicarea cu brutalitate a grevistilor foamei, adapostiti in corturi, in primele ore ale diminetii, a fost emis si un ordin secret, care a fost devoalat abia in urma cu cativa ani, prin care mai multe personalitati ale societatii civile urmau sa fie arestate, existand in acest sens chiar si un consemn la granita. Prin acelasi ordin, ele erau si supravegheate, inclusiv telefonic. Lista acestor persoane este urmatoarea: Marian Munteanu, Doina Cornea, Petre Mihai Bacanu, Ana Blandiana, Stelian Tanase si Sorin Rosca Stanescu.

Ulterior, si Serviciul de Informatii Externe s-a infiltrat in presa. Ca sa nu mai vorbim de Serviciul pentru Protectie si Paza si, mai nou, chiar de ultimul serviciu secret, cronologic vorbind, singurul nesupravegheat, nici macar formal, cel apartinand Directiei Nationale Anticoruptie.

Evident, de-a lungul anilor, au izbucnit dese scandaluri de acest fel. Cum ar fi cel generat de capitanul Constantin Bucur de la SRI, care nu numai ca a informat opinia publica asupra faptului ca a fost obligat sa intercepteze telefonic redactiile unor publicatii, “Catavencu”, “Ziua”, “Romania Libera” si “Romania Mare”, dar a si furnizat opiniei publice, prin intermediul unor casete originale, inregistrarile pe care le-a facut. A fost condamnat la inchisoare, in ciuda protestelor publice si, dupa ce intreaga sa cariera a fost distrusa, intr-un tarziu, a reusit sa castige la CEDO un proces impotriva statului roman.

Un alt scandal de mari proportii este faimosul “Terasa Anda”, care se preda si in prezent la Academia Serviciului Roman de Informatii, ca studiu de caz. In plin scandal, “Ion Iliescu, KGB contra “Ziua””, am fost informat ca la terasa Anda, o cafenea de pe Calea Victoriei, amplasata, in 1995, acolo unde fusese Teatrul National, avea loc o operatiune de supraveghere, de filmare si inregistrare a Tanei Ardeleanu, ziarista care devoalase legaturile din studentie ale lui Ion Iliescu cu KGB, declansand un urias scandal. Am alertat intreaga redactie si am reusit sa-i surprindem, in flagrant, pe cei doi ofiteri superiori SRI care executau respectivele operatiune. Si, mai mult chiar, am reusit sa-i si filmam. Scandalul a fost urias si, din acel moment, supravegherea presei s-a produs prin mijloace mult mai rafinate.

 

5.     Cum au actionat serviciile secrete imediat dupa 1989

Activitatea serviciilor secrete in presa, cea pe  care o cunoastem de dinainte de 1989, a continuat, bine mersi, si dupa. Cu singura deosebire ca Securitatea s-a multiplicat. In mai multe servicii secrete. Si, asa cum am aratat intr-un capitol anterior, toate acestea au avut nevoie sa-si infiltreze oameni in redactiile ziarelor, fie pentru a influenta activitatea editoriala, fie pentru a o supraveghea, fie pentru a asigura o trambulina pentru agentii acoperiti. Nu de putine ori insa, prin intermediul oamenilor serviciilor secrete, disimulati in redactii, publicatiile au fost intoxicate cu stiri false, pentru compromiterea “inamicului” sau, pur si simplu, pentru diminuarea credibilitatii respectivului ziar.

Serviciile secrete au actionat pe mai multe planuri. Pe de o parte, s-au luptat din rasputeri pentru a mentine in vigoare acele legi care le permiteau infiltrarea in presa. Pe de alta parte, in scopul promovarii altor acte normative, care le intareau pozitiile sau de natura a reinstaura cenzura si controlul asupra presei si, in fine, pentru a crea cazuri de natura sa justifice identificarea presei cu un pericol potential la siguranta nationala.

Din aceasta perspectiva, devoalarea unor jurnalisti care au fost colaboratori ai Securitatii ceausiste, doar a catorva, si punerea acestora la stalpul infamiei, a reprezentat un simplu foc de artificii, lansat pentru a masca restul. Iar restul nu se reduce, evident, la un caz devoalat, in mod exceptional, cum este cel al lui Robert Turcescu. Robert Turcescu nu este decat exceptia care confirma regula. Un singur om care vorbeste raportat la sute si sute de oameni muti, prezenti in redactiile presei postcomuniste.

Nevoia de a introduce ofiteri acoperiti in presa sau de a racola jurnalisti informatori pentru nenumaratele servicii secrete existente in Romania a facut ca sa nu fie promulgat niciun act normativ care sa interzica formal acest lucru. Cum se intampla in alte tari democratice. Ultima pe lista, in acest sens, fiind Germania. Asadar, prezenta serviciilor secrete in presa este legala. Chiar daca este imorala si periculoasa pentru democratie. Ea este interzisa doar in ceea ce priveste justitia partidelor politice, Parlamentul, Executivul si sindicatele. Numai ca, si in aceste institutii, noua Securitate lucreaza, bine mersi, pentru ca nimeni nu o poate controla, din moment ce unele servicii se afla sub jurisdictia presedintelui, iar, cel putin pana acum, presedintii nu si-au indeplinit acest rol de control, iar altele, sub umbrela Parlamentului, unde comisiile de specialitate sunt atent alese in componenta lor. Ca sa nu spun, selectionate.

Nu este asadar de mirare ca pentru dezincriminarea unor fapte, cum ar fi calomnia si insulta, fortele democratice au fost silite sa lupte multi ani de zile. Inutila lupta de vreme ce, in ultima Strategie Nationala de Aparare, este adevarat suspendata intre Presedintie si Parlament, presa devine pericol pentru siguranta nationala si, prin urmare, obiectiv de investigatii pentru serviciile secrete.

De curand, internetul a devenit si el controlabil, in mod legal, de catre SRI. Ceea ce inseamna ca, in timp real, orice activitate a unui jurnalist sau a unei redactii este surprinsa in derularea ei, serviciile secrete avand posibilitatea sa previna sau sa altereze sau chiar sa provoace o serie intreaga de dezvaluiri adevarate sau false. Prin intermediul acestei arme a internetului, care constituie culmea controlului exercitat impotriva presei, de catre institutii ale statului, poate fi bulversata si controlata activitatea oricarei redactii si a oricarui jurnalist.

Cat priveste actiunile in forta ale serviciilor secrete impotriva libertatii de opinie, simpla lor enumerare ne arata cum a evoluat Romania si in ce stadiu se gaseste in prezent. A fost scandalul de la Berevoiesti. Un inceput in care intreaga masinarie de dezinformare a noii Securitati a fost pusa in miscare dupa ce ziarul “Romania Libera” a descoperit cum se distrugea si cum de altfel s-a si distrus o intreaga arhiva a Securitatii. A urmat apoi supravegherea telefonica a unor personalitati din societatea civila, in cursul anului 1990, eveniment pe care deja l-am consemnat. A fost cazul capitanului Soare, cel care l-a urmarit pe Patapievici. A existat supravegherea si scandalul “Terasa Anda”. Nemaivorbind de modul in care, asa-zisii mineri, de fapt securisti disimulati, au condus echipele cu lampase si bulane in redactiile ziarelor, pentru a le distruge.

Exista legiferat dreptul serviciilor secrete de a detine si de a utiliza societati comerciale sub acoperire. Ceea ce inseamna, nici mai mult, nici mai putin, ca serviciile secrete, in mod legal, pot dispune, in Romania, sub forma unor SRL-uri, de ziare, de televiziuni, de posturi de radio, de agentii de stiri, de site-uri sau chiar de retele intregi pe internet. Si, evident, de societati de cablu. Nu este deloc o  intamplare faptul ca, ofiteri acoperiti ai Securitatii detin cele mai importante societati IT. Ca ele sunt insinuate si in intreg sistemul de telefonie.

Iar, mai recent, a fost legiferat un mod incredibil si scandalos dreptul SRI de a supraveghea in mod nelimitat si fara mandat internetul.

SURSA: CorectNews.com

Atat comentariile, cat si ping-urile sunt inchise.

Nu exista comentarii