A doua Romanie devine prima februarie 21st, 2016
Cel putin asa arata datele oficiale. Acea Romanie a conationalilor nostri care muncesc in strainatate tinde sa devina, in timp, mai importanta decat Romania de aici. Cei circa 3,5 milioane de romani care muncesc afara pompeaza anual, in statul roman, 7 miliarde de euro, sub forma unor ajutoare trimise familiilor, si alte 28 de miliarde, sub forma de investitii. Iar cifrele sunt in crestere. In aceste conditii, intrebarea legitima este in ce masura acesti romani, aceasta a doua Romaniei, este, cu adevarat, reprezentata?
Ce ar insemna aceasta reprezentare? Prezenta lor sau a persoanelor delegate de acestia in cele mai importante structuri de decizie. Parlament si Executiv. Rolul pe care ar trebui sa-l joace atunci cand sunt stabilite tintele Romaniei pe termen scurt, mediu si lung. Confruntarea neformala a Diasporei asupra tuturor chestiunilor de importanta nationala. Se intampla asa ceva?
Evident, nu. Daca analizam situatia sub aspect numeric – cea mai simpla, cea mai elementara, dar si cea mai rudimentara dintre posibilitati – vom constata ca daca s-ar respecta cat de cat algoritmul, atunci romanii din Diaspora ar trebui sa dispune de aproape 20% dintre pozitiile de senatori si deputati. Ei ar putea fi astfel grupurile parlamentare care ar putea decide, de fiecare data, cine detine majoritatea. Penduland intre stanga si dreapta, forta Diasporei ar putea sa creasca exponential.
Dar calculul nu trebuie facut doar sub aspect numeric. Exista si un calcul material. Sumele de care am vorbit la inceputul acestei analize sunt bani care intra efectiv in tara. Aceste bugete sunt in crestere. Pe masura ce situatia romanilor din strainatate se stabilizeaza. Pe masura ce acestia si descendentii lor mai bine pregatiti obtin slujbe din ce in ce mai substantial remunerate. Dar cresc exponential si economiile pe care familiile din Diaspora le fac. Iar Romania, fara a fi devenit inca un stat emergent, se numara totusi printre putinele tari din Europa cu dobanda pozitiva. Prin urmare, economiile romanilor din Diaspora se canalizeaza, treptat, spre bancile din Romania. Acesta este doar primul pas. Pasul urmator fiind investitiile. Aceste sume colosale de bani, cate 28 de miliarde anual, trebuie puse sa lucreze. Pentru a produce alti bani. Ca urmare, statul roman ar trebui sa fie extrem de interesat sa creeze fel de fel de facilitate pentru investitori. Dar si investitorii insisi, in masura in care ar fi bine organizati, intr-o Diaspora al carui cuvant sa atarne la fel de greu cum atarna banii trimisi in tara, ar putea schimba, in bine, legile statului.
Exista insa si o alta dimensiune despre care nu ma feresc sa vorbesc. Cea a calitatii persoanelor. Fara a face din aceasta o regula absoluta, trebuie spus ca romanii din tara sunt, intr-o pondere din ce in ce mai insemnata, persoane varstnice, incapabile sa mai munceasca, sau, si mai grav, oameni necalificati. Ceva mai rau decat inseamna lumpenproletariatul. Romanii din periferia marilor orase se ghetoizeaza intr-un ritm din ce in ce mai accelerat. Romanii din satele noastre traverseaza si ei un proces negativ. Satele se depopuleaza, locuitorii acestora imbatranesc, iar copii, atatia cati mai sunt, invata din ce in ce mai putina carte si aproape deloc meserii.
Capacitatea romanilor din interiorul granitelor de a produce, de a crea valoare adaugata scade din ce in ce mai mult si pe masura ce Romania este colonizata. Lucratorii romani nu reprezinta altceva decat o piata prea ieftina a fortei de munca, care atrage, in continuare, ca un magnet, societatile multinationale, precum si societatile comerciale ale unor state dezvoltate ale Uniunii Europene. In mod deloc paradoxal, singura forta reala care se poate opune acestui fenomen si il poate intoarce in propriul beneficiu este Diaspora. Pentru ca si investitorii din Diaspora sunt interesati de forta de munca ieftina si de investitii de natura sa aduca, intr-un mediul corect concurential, cat mai multe beneficii.
Prin urmare, este logic ca daca ponderea Diasporei in institutiile de decizie ale Romaniei ar creste proportional cu importanta ei, atunci si legile ar fi astfel schimbate, incat sa poata fi asigurat un cadru concurential din care romanii sa nu mai poata fi exclusi.
Toate ideile expuse mai sus nu fac altceva decat sa sustina teza conform careia Diaspora ar trebui sa fie cu totul si cu totul altfel reprezentata in Parlamentul Romaniei. Si chiar in Guvern. Ceea ce inseamna, nici mai mult, nici mai putin, decat un vot prin corespondenta simplu, eficient, extrem de accesibil romanilor de pretutindeni. Sau chiar si mai bine, un vot electronic.
SURSA: CorectNews.com
